Contestaţie la executare. Sentința nr. 8771/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8771/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 8771/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 8771/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE- C.-M. R.
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea Î. I. B. E. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Ș. N. pentru contestatoare, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat Ș. N. pentru contestatoare depune la dosarul cauzei un set de acte și învederează că litigiul a fost soluționat irevocabil.
Instanța acordă cuvântul apărătorului contestatoarei asupra excepției perimării.
Avocat Ș. N. pentru contestatoare, având cuvântul asupra excepției perimării solicită instanței respingerea excepției, având în vedere că litigiul a fost soluționat irevocabil.
Instanța respinge excepția perimării și acordă cuvântul apărătorului contestatoarei asupra fondului cauzei.
Avocat Ș. N. pentru contestatoare, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea contestației la executare, anularea titlului executoriu, cu cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 10.12.2013 pe rolul Judecătoriei C., sub numărul_ contestatoarea Î. I. B. E. a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. cu sediul în C., ..2, jud. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună următoarele: să se anuleze titlul executoriu nr._/25.11.2013, precum și toate formele de executare emise în baza acestuia, și anume Somația nr. 16/_ /_ din data de 25.11.2013, ambele emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D.;să se dispună suspendarea executării silite în ceea ce privește toate formele de executare realizate în cauză până la soluționarea prezentei contestații la executare;să fie obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, în perioada 13.05.2013, 03.06._13, 03.07.2013, 24-31.07.2013 și 01-09.08.2013, consilierii din cadrul AJFP D. au efectuat la întreprinderea I. B. E., o inspecție fiscală pentru verificarea legalității declarațiilor fiscale, stabilirea bazelor de impunere, a obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora pentru perioada 01.01._13
Ca urmare a efectuării acestui control s-au întocmit Raportul de Inspecție Fiscală înregistrat la AJFP D. sub nr._ din data de 09.08.2013 și Decizia de impunere nr._ din data de 09.08.2013 înregistrată la AJFP D., privind obligații fiscale suplimentare de plată la AJFP D. prin care s-au stabilit în sarcina întreprinderii Individuale B. E. mai multe obligații de plată suplimentare printre care impozit pe venit în cuantum de 116.545 lei, din care: 81.062 lei - contribuții stabilite suplimentar,_ lei - majorări și penalități de întârziere.
De asemenea s-au mai stabilit că pentru perioada 30.09._11 Buscă E. datorează o contribuție la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate in cuantum de 44.044 lei din care 29.328 lei contribuție de asigurări sociale de sănătate și suma de_ lei - majorări și penalități de întârziere.
Ulterior, s-a început procedura de executare silită prin emiterea somației și a titlului executoriu, solicitându-se plata sumelor menționate în aceste acte de executare.
Față de aceste aspecte, consideră că executarea silită pornită de„ Administrația Județeană a Finanțelor Publice D. este făcută cu nerespectarea normelor legale aplicabile, cu consecința nulității tuturor actelor și formelor de executare silită.
Consideră că executarea silită pornită de către AJFP D. este nelegală întrucât, procedura administrativ jurisdicțională de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actului de creanță reprezentat de Decizia de impunere nr._/05.09.2013 nu s-a finalizat, până în prezent nefiind soluționată nici contestația formulată la organul emitent.
Astfel, la data de 20.09.2013, a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere și Raportului de Inspecție Fiscală care până în prezent nu a fost soluționată, deși termenul legal de 30 de zile în care intimata trebuia să răspundă s-a împlinit.
Având în vedere că acesta contestație nu a fost soluționată este nevoit să atace actele administrative reprezentate de Decizia de impunere și RIF la Tribunalul D. - Secția Administrativă și Fiscală..
Întrucât organul de control nu a dat niciun răspuns la contestația formulată și nu a răspuns la criticile formulate de către Î.I. Buscă E., va urma procedura jurisdicțională prevăzută de Legea nr.554/2004 și se va adresa instanței de contencios administrativ cu o cerere de chemare în judecată, prin care va solicita anularea actelor administrative emise nelegal.
În aceste condiții există posibilitatea admiterii cererii mele și anulării în tot sau în parte a Deciziei de impunere și RIF precum și a actelor administrative subsecvente, situație față de care, cuantumul debitului cuprins în titlul executoriu se va modifica în mod corespunzător.
De altfel, Decizia nr._ din data de 10.10.2013 menționată în titlul executoriu contestat nu i-a fost comunicată până în prezent, iar aceste accesorii derivă din Decizia de impunere nr._/05.09.2013 care este contestată de acesta .
Ori, o dată pornită executarea silită împotriva sa prin modalitățile de executare prevăzute de lege, poprire de conturi, sechestre asupra activelor întreprinderii Individuale B. E. sau bunurile persoanei fizice B. E. afectate desfășurării activității, activitatea aceste întreprinderii individuale va fi în mod evident blocată cu consecința iminentă a intrării în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.
În aceste condiții este cert că nu se poate vorbi de întoarcerea executării silite, pentru că o dată încetată activitatea și deschisă procedura insolvenței, toate bunurile vor fi lichidate și în aceste condiții nu mai poate fi vorba de posibilitatea de a relua activitatea.
Consideră executarea silită nelegală pentru că intimate AJFP D. avea posibilitatea instituirii unor sechestre asigurătorii pentru protejarea creanței sale până la soluționarea definitivă și irevocabilă în contencios a contestațiilor formulate și stabilirea certă a întinderii debitelor datorate de subscrisa.
În ceea ce privește titlul executoriu nr._ din data de 25.11.2013, consideră că acesta este netemeinic și nelegal sub aspectul-naturii și cuantumului debitului prevăzut de acesta.
Astfel, suma totală cuprinsă în titlul executoriu este individualizată prin Decizia nr._ din data de 10.10.2013 care nu i-a fost comunicată până în prezent, iar din titlul executoriu nr._ din data de 25.11.2013 emis în Dosarul de executare nr.
B6038/16/_ /_, nu reiese pentru ce perioadă au fost calculate dobânzile și penalitățile de întârziere și la ce debit au fost calculate.
Mai mult decât atât, nu se menționează de ce în titlul executoriu apar de două ori dobânzi și penalități de întârziere aferente fără să se menționeze suma la care s-au calculate și ce anume reprezintă fiecare dintre ele raportat la perioada de calcul.
În cuprinsul titlului executoriu contestat se menționează suma totală de 5340 lei care ar fi datorată de acesta, cu referire la documentele prin care s-a evidențiat suma, sumă care nu este corect identificată, întrucât se face doar o referire la un document din 10.10.2013, fără a se indica în concret care este titlul de creanță pentru această sumă deoarece potrivit art. 141 alin. 2 „ Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege."
Mai mult decât atât nu se face niciun fel de referire la comunicarea titlului de creanță către acesta
În ceea ce privește perioada de timp analizată de organul fiscal în procesul verbal de control ca act premergător emiterii Deciziei de impunere, în mod eronat s-a considerat prin actul de control, că întreprinderea I. B. E. ar datora către AJFP D. TVA, deși aceste contribuții nu au fost în mod corect individualizate și calculate.
Astfel, s-a reținut de către organele de inspecție fiscală că în perioada supusă controlului pentru activitatea de cultivare a cerealelor desfășurată de II B. E., aceasta avea obligația achitării unui TVA de 156.047 lei la care s-a adăugat accesorii în cuantum de 74.239 lei.
Aceste mențiuni sunt eronate întrucât, din cuprinsul RIF nu reiese cât anume este TVA reținut de organele de control pentru fiecare an verificat și cum anume au calculat organele de control acest TVA și accesoriile aferente.
Organele de control nu au ținut cont de faptul că pentru anii 2009 -2010 au fost prezentat organelor de control procese verbale de constatare încheiate de către Primăria Goiești și înregistrate sub nr. 1846/13.06.2009 și nr. 2114/20.05.2010.
Din cuprinsul acestor procese verbale reiese că pe suprafețele de teren deținute s-a înființat cultura însă datorită lipsei de posibilități financiare și materiale pentru întreținerea culturilor aceasta a fost compromisă, și nu s-a obținut nicio producție.
Mențiunile din cuprinsul RIF din 09.08.2013, conform cărora, a existat o suspiciune cu privire la încheierea acestor procese verbale sunt nejustificate întrucât, această stare de fapt este confirmată chiar de procesul verbal de control nr.9230 din data de 28.09.2011, întocmit de ANAF-DGFP
Mai mult decât atât, în acest proces verbal de control se menționează că nu au fost constatate încălcări ale prevederilor legale și nu s-au constatat obligații fiscale.
De altfel, constatările din procesul verbal de control din anul 2011 s-au făcut de către organele de control prin deplasarea la locul unde se aflau înființate culturile ocazie cu care aceștia au efectuat mai multe fotografii ale culturilor respective.
Mai mult decât atât, deși au procedat la estimarea bazei de impunere, organele fiscale au făcut o estimare eronată a acestei baze de impunere.
Astfel, pe de o parte au estimat existența unei producții pentru fiecare an agricol în parte, în raport de suprafața cultivată, de culturile cultivate precum și în raport de estimarea unor producții pe fiecare hectar cultivat, iar pe de altă parte au omis să ia în calcul cheltuielile țf efectuate de subscrisa cu înființarea culturilor.
Practic sunt în situația în care organul de control fiscal estimează că a obținut o producție pentru suprafețele cultivate, recunoscând existența și înființarea culturilor, însă pe de altă parte omite să ia în calcul cheltuielile deductibile și TVA-ul aferent, necesare înființării culturilor.
De altfel, organele fiscale nu au avut în vedere la calculul acestor presupuse contribuții datorate, toate înscrisurile depuse de subscrisa cu privire la culturile înființate.
Datorită modalității în care s-a procedat de către organele de control, acestea au stabilit o bază de impunere greșită și ca atare au calculat eronat contribuții suplimentare și accesorii la acestea.
Mai mult decât atât, chiar în situația în care s-ar admite că ar fi datorat aceste contribuții, modalitatea în care s-au calculat aceste taxe este greșită, și consideră că numai printr-o expertiză fiscal-contabilă se pot stabili eventualele sume datorate precum și cuantumul acestora, cu atât mai mult cu cât s-a procedat la o reverificare a perioadei 2009 - 2010 deși pentru această perioadă s-a constatat printr-un proces verbal de control că nu datorăm nicio contribuție.
De altfel și pentru ceilalți ani, calculele efectuate de inspectorii fiscali sunt eronate iar organele de control au încălcat dispozițiile art. 105 alin. 3 Cod procedură fiscală și au procedat la reverificarea perioadei 2009-2011 deși aceasta mai făcuse obiectul unui control anterior, iar organele de control au omis să facă mențiuni despre acest lucru.
Potrivit dispozițiilor art. 1051 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (1) Prin excepție de la prevederile art. 105 alin. (3), conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
(2) Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod corespunzător și deciziei de reverificare.
Aceste dispoziții reglementând o situație de excepție sunt de strictă interpretare, astfel încât reluarea inspecției fiscale se poate face doar în condițiile expres reglementate. Decizia prin care s-a dispus reverificarea este supusă astfel, cerinței motivării inclusiv sub aspectul indicării în cuprinsul acesteia a uneia din cele două ipoteze prevăzute de lege pentru justificarea reverificării.
Prin urmare câtă vreme nu s-a emis nici măcar aviz de inspecție privind reverificarea perioadei 2009-2011 este evident că actele de control sunt nelegale și se impune anulare acestora și a actelor subsecvente.
Pentru toate aceste motive, consideră că suma prevăzută în somație și în titlul executoriu este greșit calculată, impunându-se efectuarea unei expertize contabile, pentru determinarea exactă a cuantumului sumei ce face obiectul executării silite.
Față de cele precizate anterior, consideră că titlul executoriu nr._/25.11.2013 este nelegal pentru motivele arătate, impunându-se anularea acestuia.
Cu privire la cererea de suspendare formulată în cadrul acestei contestații, precizează că aceștia au contestat atât titlul executoriu nr._/25.11.2013, cât și formele de executare emise în baza lui, existând posibilitatea anulării acestora sau cel puțin a modificării cuantumului debitelor, pentru că în mod cert anumite sume nu sunt datorate.
Astfel, executarea asupra conturilor mele personale sau ale întreprinderii Individuale B. E., în care urmează să primim subvențiile de la APIA care ne sunt necesare înființării culturii de grâu precum și o instituire de sechestre asupra activelor societății, ar produce pentru ÎI B. E. consecințe grave, ușor de dedus.
Mai mult decât atât, având în vedere și cuantumul sumei pentru care s-a pornit executarea silită, arătă că există posibilitatea popririi conturilor și sechestrarea bunurile Î.I, B. E., inclusiv a utilajelor agricole necesare înființării culturilor de toamnă, fapt ce ar duce la pierderea subvenției de la APIA, iar prin indisponibilizarea și executarea silită a utilajelor s-ar crea un blocaj financiar care ar putea duce la imposibilitatea de a achita sumele real datorate.
Un blocaj al întreprinderii Individuale B. E. într-un moment în care criza economică a afectat grav sectorul în care ne desfășurăm activitatea, ar putea duce la . plată și ulterior în insolvență, situație care, nu s-ar mai putea remedia nici printr-o întoarcere a executării, dat fiind caracterul irevocabil al procedurii de insolvență,
De altfel dacă ar fi poprite conturile persoanei fizice B. E., aș fi în imposibilitatea de a finanța activitatea Î.I. B. E. și de a-m întreține familia.
Astfel, în cadrul contestației, aceștia au criticat inclusiv modul de calcul și valoarea debitelor stabilite în mod abuziv de către organele de control fiscal, fiind ușor de observat că suma stabilită de către organul de control este eronată și ca atare, deposedarea de o asemenea sumă care este foarte mare, care ulterior, ar fi anulată prin prezenta contestație, ar duce la necesitatea întoarcerii executării ce ar implica noi cheltuieli tot în sarcina subscrisei.
Prin suspendarea executării silite, statul nu este prejudiciat întrucât, potrivit reglementărilor în vigoare, pentru debitele neachitate la termen se calculează dobânzi, penalități de întârziere și majorări.
Pentru aceste considerente, solicită suspendarea executării silite, cu atât mai mult cu cât nu se pune în discuție fondul problemei contestației la executare ci numai suspendarea acesteia pentru a se preîntâmpina niște pierderi iminente care nu s-ar putea repara, suspendarea executării silite fiind o măsură vremelnică, producând efecte doar până la soluționarea contestației la executare.
ÎN D., cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 172-174 din Codul de procedură fiscală.
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte:somația nr.16/_ /_, raport de inspecție fiscală din data de 09.08.2013.
La data de 12.02.2014 intimata a depus la dosarul cauzei prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică.
În fapt contestatorul B. E. întreprindere Individuala a formulat contetatie impotriva somatiei de plata si a titlului executoriu din data de 25.11.2013 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice D..
Invocă inadmisibilitatea contestării titlului executoriu, intrucat potrivit art.172 alin.3 Cod de procedura fiscala: "Contestația poate fi făcuta si impotriva titlului executoriu in temeiul căruia a fost pornita executarea, in cazul in care acest titlu nu este o hotatare data de instanța judecătoreasca sau de un alt organ jurisdictional si daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege."Ori, potrivit art.141 alin.2:"titlul de creanța devine executoriu la data la care creanța este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege."
Prin urmare, pentru a se putea introduce contestație la titlu, aceasta trebuie sa îndeplinească doua condiții cumulative: sa nu fie o hotărâre data la o instanța judecătoreasca sau de un alt organ jurisdictional, respective pentru contestarea lui sa nu existe o alta procedura prevăzuta de lege .
Pe calea contestației la executare, indiferent de felul ei, nu se poate modifica titlul de creanța pus in, solicită admiterea excepției invocate
In fapt, in cauza dedusa judecații titlul executoriu care a stat la baza declanșării executării silite impotriva debitorului este reprezentat de Deciziei nr._ din 10.10.201J3 .referitoare la obligațiile de plata accesorii, ce reprezintă dobânzi penalitati de intarziere aferente Taxei pe valoare adaugata-TVA- si care panaîn prezent este perfect valabila.
In ceea ce privește suspendarea executării silite, apreciază ca pana la soluționarea contestației suspendarea nu poate fi solicitata decât daca se depune o cauțiune in cunatumul fixat de instanța, fiind necesara indeplinirea cumulative a mai multor condiții legale: sa se justifice existenta unor cazuri urgente care impun luarea unei astfel de masuri; sa se faca dovada consemnării unei cauțiunii.
In cazul in care s-ar dispune o astfel de măsura, ar fi de natura sa prejudicieze bugetul general consolidat, intrucat prin suspendarea executării nu se mai pot incasa obligațiile fiscale si având in vedere art. 148 alin. 2 prin care sunt prevăzute condițiile in care se poate suspenda executarea, consideră ca nu se poate dispune o astfel de măsura
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art.205 C..
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele acte:certificat nr._/23.05.2014, încheierea din 13.05.2014.
În ședința publică din 28.05.2014 s-a dispus suspendarea judecătii cauzei până la soluționarea dosarului nr._ al Tribunalului D., cauza fiind repusă pe rol la 08.05.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin titlul executoriu nr._/23.09.2013, si somatia nr. 16/_ /_ s-a început executarea silita împotriva contestatoarei pentru suma de_ lei
În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării actiunii, instanța o va respinge, având în vedere că nu i se poate încălca accesul liber la o instanță în vederea anulării titlului executoriu și al actelor de executare, potrivit art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pe fond, instanța reține că la baza emiterii actelor de executare menționate anterior, au stat Decizia de impunere nr._/09.08.2013 și raportul de inspecție fiscală din 09.08.2013, ce este asimilat de lege deciziilor de impunere, care au caracter de titluri de creanță și care nu au fost contestate sau modificate, astfel ca au devenit titluri executorii la scadenta, în temeiul art. 141 alin. 2 din OG 92/2003.
Potrivit art. 141 Cod procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis în conformitate cu dispozițiile acestui act normativ, titlu ce trebuie să aibă la bază un titlu de creanță, ce devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În acest context rezultă că, un act administrativ fiscal, a cărui creanță fiscală a ajuns la scadentă, dobândește statutul unui titlu executoriu, având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Regimul lor juridic diferit determină posibilitatea exercitării unui control diferit de către instanța de judecată: pe calea contestației la executare (titlul executoriu), respectiv pe calea contestației fiscale (titlul de creanță fiscală).
Exercitarea căii de atac administrativ-jurisdicționale presupune însă ca partea interesată să fi avut posibilitatea efectivă de a recurge la ea, în sensul ca organul fiscal să-i fi comunicat, cu respectarea dispozițiilor legale in materie, titlul de creanță. În condițiile în care obligația de comunicare a intimatei nu a fost respectată, partea interesată nu are posibilitatea reală de a pune în discuție legalitatea și temeinicia titlurilor de creanță fiscală, pe calea administrativ fiscală.
Instanța reține că, pe calea contestației la executare de față, contestatorul a invocat apărări privind atât actele de executare, cât și titlurile executorii.
Potrivit disp. art. 172 alin. 1 si 3 C.proc.fisc, in acord cu jurisprudența obligatorie a ICCJ exprimata in cuprinsul deciziei de îndrumare nr. XIV/2007, daca pentru contestarea titlului de creanța fiscala, s-a reglementat accesul la o instanța judecătoreasca, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresata instanței de executare, pot fi cerute numai lămuriri cu privire la interesul, întinderea sau aplicarea titlului, nu si apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.
Ca urmare, posibilitatea contestării titlului executoriu fiscal pe calea contestației la executare subzista numai in măsura in care actul ce constituie titlu de creanța fiscala nu poate fi atacat pe calea contenciosului administrative fiscal.
Instanța constată că actele administrativ fiscale, ce constituie titluri de creanță, au fost comunicate contestatorului, astfel că avea posibilitatea contestării lor în instanța de contencios administrativ.
Din analiza Sentintei nr. 3264/2014 a Tribunalului D. retine instanța că s-a dispus anularea Deciziei nr. 38/2014 și a Deciziei nr._/2013, dar nu a fost anulat raportul de inspectie fiscală, ce este asimilat deciziilor titluri de creanță și care devine executoriu la scadență.
În speță ,actele de executare contestate au fost realizate conform acestui titlu executoriu, neanulat, și cu respectarea formei prevăzute de legea fiscală.
Instanța reține că împotriva acestui titlu de creanță si a altor acte administrative fiscale se poate formula contestație la organul fiscal competent, potrivit art. 205 C.pr. fiscală, iar în temeiul art. 218 OG 92/2003, instanța competentă cu soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor organului fiscal este instanța de contencios administrativ competentă în condițiile legii, contestatie ce nu s-a formulat, astfel ca titlul de creanta a devenit titlu executoriu.
Contestatoarea invocă faptul că baza de impunere a fost greșit calculată, iar debitul din raportul de ispectie fiscală este eronat, susținere ce nu va fi avută în vedere de instanță, acest calcul putând fi contestat odată cu contestarea titlurilor de creanță și nu pe calea contestării actelor de executare, acte ce au fost emise în conformitate cu titlul de creanță reprezentat de raportul de inspecție fiscală, ce a devenit titluri executoriu la scadență și necontestat.
F. de aceste considerente, instanta retine ca actele de executare contetate sunt legal intocmite si in conformitate cu titlul de creanta ce a devenit titlu executoriu la scadenta si necontestat, astfel ca va respinge contestatia la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Î. I. B. E., cu sediul în ., județul D. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cu sediul în C., ..2, județul D. .
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 24.06.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
A.B. 14 Iulie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 8862/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 8792/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
