Fond funciar. Sentința nr. 4940/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4940/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 29192/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4940/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamanții D. C., D. C. în contradictoriu cu pârâții C. O., ., U. A. TERITORIALĂ B., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra fondului au fost cosemnate prin încheierea de ședință din data de 02.04.2015 care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi când, in aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei de față:
La data de 06.11.2012 reclamantul D. C. a chemat în judecată Comisia Județeană D. de aplicare a legilor fondului funciar și Comisia Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună anularea parțială a TDP nr. 337-_/28.07.1995 emis pe numele său pentru suprafața totală de 1 ha și emiterea unui alt titlu de proprietate în care să apară înscrisă și suprafața de 1250 mp, teren arabil extravilan, situat în ..
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul arată că prin TDP nr. 337-_/28.07.1995 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 1 ha, teren situat în . 9300 mp teren extravilan și 700 mp teren intravilan.
Pe lângă această suprafață, deține și folosește, de peste 50 ani, o suprafață de 1200 mp teren arabil extravilan situat în . a cultivat-o și a lucrat-o fără a fi tulburat în libera posesie și folosință a acestei suprafețe de teren.
Având în vedere că a exercitat o posesie de lungă durată, liberă și netulburată a suprafeței de 1250 mp, solicită ca această suprafață de teren să fie înscrisă în titlul său de proprietate.
Dovada susținerilor sale, înțelege să o facă cu acte, martori și orice alte mijloace legale de probă admise de lege.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile legilor fondului funciar.
Reclamantul a depus la dosar TDP nr. 337-_/28.07.1995, copie BI.
Cauza a fost repartizată la completul de judecată C 5, iar prin încheierea de ședință din 27.11.2012 a fost admisă excepția nelegalei compuneri a completului de judecată și a fost înaintată cauza la registratură în vederea repartizării aleatorii la un complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar, astfel a fost repartizată la completul de judecată CF 5.
La data de 10.01.2013 instanța a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar pentru a înainta actele care au stat la baza întocmirii TDP nr. 337-_/28.07.1995 și să-și exprime poziția procesuală față de pretențiile reclamantului, răspunsul și actele solicitate fiind înaintate cu adresa nr. 492/12.02.2013.
La data de 21.02.2013 C. O. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat respingerea acțiunii, iar prin admiterea cererii sale să se dispună anularea TDP nr. 337-_/28.07.1995 pentru următoarele motive:
Invocă excepția prevăzută de art. 166 C.P.CIV. și anume excepția autorității de lucru judecat, întrucât între reclamant și intimată a mai existat o cauză pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2008, cauză ce a avut același obiect cu prezenta cerere, existând astfel identitate de părți, obiect și temei legal.
În ceea ce privește fondul cauzei, arată că toate suprafețele de teren înscrise în TDP a cărui anulare o solicită, au aparținut autorului său G. G., decedat la data de 10.10.1965, cu ultimul domiciliu cunoscut în ., iar conform certificatului de moștenitor nr. 962 eliberat la data de 24 martie 1993 de către notariatul de Stat Județean D. – C., este unicul moștenitor al acestuia și de drept, tot patrimoniul autorului i se cuvine acesteia, iar nu reclamantului D. C., care nu se află în nici un grad de rudenie cu autorul său.
În dovedirea celor mai sus menționate, înțelege să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar: certificat de moștenitor nr. 962/24.03.1993, acte de stare civilă.
Prin notele scrise depuse la dosar la data de 04.04.2013, reclamantul a solicitat respingerea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu, susținând că așa cum rezultă din conținutul acestei cereri, nu s-au contestat până în prezent actele premergătoare emiterii TDP emis pe numele reclamantului, acest titlu de proprietate intrând în circuitul civil și producându-și efectele.
A susținut că nu se justifică interesul în formularea acestei cereri iar prin această cerere intervenienta emite alte pretenții străine de obiectul cauzei.
A mai susținut că de pe titlul de proprietate nu rezultă că terenul ar fi fost al autorului intervenientei, încă o dovadă în plus a lipsei interesului în promovarea acestei cereri.
A solicitat respingerea în principiu a acestei cereri de intervenție, în speță nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 și urm. C.P.CIV.
Prin încheierea de ședință din 04.04.2013 instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată C. O., constatând că aceasta a formulat cererea în termenul legal și în forma cerută de lege, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 50 coroborat cu art. 112 și art. 113 C.P.CIV. și având în vedere că intervenienta invocă un drept al său ce poate fi valorificat în cadrul procesului civil declanșat de reclamant.
La data de 16.05.2013 instanța a dispus efectuarea unei adrese către O.C.P.I. D. pentru a înainta procesul-verbal de punere în posesie care a stat la baza eliberării TDP nr. 337-_/28.07.1995 și a unei adrese către Comisia Locală B. pentru a înainta registrele agricole pe numele G. G. aferente anilor 1959 – 1963, anexele 2, 23, 24 în care figurează moștenitorii autorului G. G., să se înainteze extras de stare civilă pentru G. I. și să precizeze dacă aceasta figurează cu teren înscris în registrul agricol.
Răspunsul și actele solicitate au fost înaintate de către O.C.P.I. D. cu adresa nr._/07.06.2013 și de către Primăria comunei B. cu adresa nr. 1749/10.06.2013.
La data de 13.06.2013 s-a atașat dosarul nr._/215/2008 la solicitarea intervenientei și la solicitarea reclamantului, instanța a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locală B. pentru a comunica dacă intervenienta a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, să înainteze actele care au stat la baza emiterii TDP nr. 337-_/28.07.1995 precum și cererea formulată de reclamant; răspunsul și actele solicitate fiind înaintate cu adresa nr. 2018/08.07.2013.
La data de 11.07.2013 reclamantul a precizat acțiunea, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate, în contradictoriu cu ., în temeiul uzucapiunii de lungă durată, dreptul său de proprietate și al soției sale D. C. pentru imobilul – teren în suprafață de 1250 mp, situat în . cu vecinătățile: N-M. I.; E-B. P.; V-drum comunal, S-Islaz.
Arată că au fost în posesia acestui imobil, stăpânindu-l ca adevărați proprietari, exercitând o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin efectul uzucapiunii de lungă durată.
Menționează că terenul a fost împrejmuit pe toate laturile de peste 30 de ani, în prezent fiind delimitat la fel, singurii proprietari ai acestui imobil fiind considerați aceștia.
În dovedirea acțiunii, înțeleg să se folosească de proba testimonială, proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
Evaluează provizoriu imobilul la valoarea de 1000 lei în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
În drept, își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 111 C.P.CIV. coroborate cu prevederile art. 1860, art. 1890 și urm. C.CIV.
Prin încheierea de ședință din 11.07.2013, instanța a luat act de precizarea formulată de reclamant și a luat act că reclamantul înțelege să renunțe la judecată în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județean D. de aplicare a legilor fondului funciar și Comisia Locală B. de aplicare a legilor fondului funciar.
A dispus conceptarea și citarea în cauză, în calitate de pârâtă, a Comunei B. prin Primar.
Prin încheierea de ședință din 03.10.2013 instanța, având în vedere dispozițiile art. 163 C.P.CIV., a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta C. O. și formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 07.11.2013.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, proba testimonială, fiind audiați martorii M. E. și S. M. și efectuarea unei expertize topo având ca obiective: identificarea terenului prin amplasament, vecinătăți, evaluare teren, întocmire schiță topo și să constate cine deține în prezent terenul.
Raportul de expertiză a fost întocmit de expert C. M. G. și a fost depus la dosar la data de 12.03.2014.
Prin precizarea la acțiune formulată la data de 19.06.2014 reclamantul a solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1255 mp, teren extravilan situat în T 73 cu vecinătățile: N-. I., S-P., V-doc.cad._ – 2006 (fost B. P.), astfel cum este individualizat prin raportul de expertiză întocmit în cauză.
La data de 19.06.2014 C. O. a depus precizare a cererii de intervenție, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate dreptul său de proprietate pentru imobilul teren situat în ., cu vecinătățile: N_str. Italienilor, E-M. I., S-pășune, V-B. P. prin efectul uzucapiunii de scurtă durată.
Prin încheierea din 19 iunie 2014, instanța a dispus disjungerea cererii modificatoare formulată de intervenienta C. O., constatând că se impune disjungerea, întrucât s-ar tergiversa prezenta cauză prin judecarea împreună a celor două cereri.
La această dată părțile au pus concluzii pe fond, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii precizate, să se constate dreptul de proprietate al reclamantului, dobândit prin uzucapiune, asupra terenului individualizat în raportul de expertiză iar consilier juridic P. D. pentru pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, pronunțarea fiind amânată la data de 26.06.2014.
Prin încheierea din 26.06.014 instanța, în temeiul art. 400 C.P.CIV., a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., fixând termen de judecată la data de 18.09.2014.
La data de 18.09.2014 reclamantul a formulat precizare la acțiune, prin care a invederat că înțelege să se judece în contradictoriu cu UAT B. și nu ., având în vedere modificările intervenite privind denumirea acesteia.
Instanța a dispus efectuarea unei adrese către Primăria comunei B. pentru a comunica regimul juridic al terenului extravilan în suprafață de 1255 mp, situat pe .. T 73, individualizat în raportul de expertiză întocmit de expert C. G., răspunsul fiind înaintat cu adresa nr. 3386/27.10.2014.
La data de 30.10.2014 reclamanții D. C. și D. C. au formulat precizare la acțiune, invederând să înțeleg să se judece în contradictoriu șți cu pârâta C. O., aceasta fiind sora reclamantei D. C., respectiv fiica autorului comun G. G..
La acest termen de judecată, instanța a dispus conceptarea și citarea în cauză în calitate de reclamantă a numitei D. C., având în vedere conținutul precizării de la data de 11.07.2014.
La data de 20.11.2014 pârâta C. O. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii precizate ca netemeinică, pentru următoarele considerente:
Conform certificatului de moștenitor reiese faptul că numita D. C. este străină de succesiune față de G. G..
Reclamanții nu fac dovada proprietății și nici măcar dovada calității de moștenitor de pe urma defunctului G. G., așa cum rezultă din certificatul de naștere al reclamantei G. C. (în prezent D.) la rubrica "părinți" aceasta având ca mamă pe G. I., iar la rubrica "tată" este liniuță.
Susține că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, reclamanții neexercitând o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, pe o perioadă de 30 de ani, neputând îndeplini cumulativ toate aceste condiții, astfel: termenul de 30 de ani nu are cum să fie îndeplinit, terenul fiind reconstituit după revoluție, trecând astfel doar 25 de ani, iar reclamanții nu au depus nici o cerere de reconstituire, pe toată această perioadă reclamanții nu au plătit nici un fel de taxă și impozit pe teren, inclusiv declarațiile martorilor nu confirmă o posesie netulburată, respectiv martora S. M., propusă de reclamanți relatează faptul că a auzit discuții între reclamanți și C. O. în ceea ce privește terenul care face obiectul dosarului, pârâta fiind proprietara de drept a terenului, conform certificatului de moștenitor nr. 962/24 martie 1993.
Solicită astfel respingerea acțiunii ca netemeinică.
La data de 20.11.2014 instanța a dispus efectuarea unei adrese către Comisia Locală B. pentru a comunica regimul juridic al terenului în suprafață de 1255 mp identificat de expert C. G., respectiv categoria de folosință a acestui teren, răspunsul fiind comunicat cu adresa nr. 3878/05.0.2014, iar la data de 12.02.2015 au fost depuse de către UAT B. actele justificative ale răspunsului înaintat cu adresa nr. 3878/05.01.2014.
Examinând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarele:
Prin precizarea la acțiune formulată la data de 19.06.2014 reclamanții au solicitat constatarea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1255 mp, teren extravilan situat în T 73 cu vecinătățile: N-. I., S-P., V-doc.cad._ – 2006 (fost B. P.), astfel cum este individualizat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, în contradictoriu cu UAT B. și cu pârâta C. O. .
Conform art. 1890 C.civ., pentru ca dreptul de proprietate sau alt drept real principal să poată fi dobândit prin uzucapiunea de 30 de ani, este necesară îndeplinirea a două condiții, posesia să fie utilă, adică o posesie propriu-zisă și neviciată iar această posesie să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credință sau de rea-credință.
Din materialul probator administrat în cauză, instanța constată că reclamanții nu au făcut dovada că au exercitat o posesie utilă ( continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar asupra terenului de 1255m.p. nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1847 C.civ.
Astfel, reclamanții nu au dovedit momentul la care au intrat în posesia terenului, nu au dovedit că l-au stăpânit continuu, cu regularitatea impusă de natura lucrului, prin ocuparea imobilului, prin achitarea taxelor și impozitelor pentru acest teren nefiind cunoscuți ca adevărați proprietari.
Din depoziția martorei S. M. rezultă că reclamanții posedă terenul ca moștenire de la tatăl reclamantei din anul 1972 dar a auzit că a fost o discuție între reclamanți și C. O., aceasta din urmă având pretenții să ia terenul, fiind soră cu reclamanta, acest teren fiind al tatălui lor și acesta l-a dat reclamantei pentru că l-a îngrijit. Martora M. E. nu a făcut referire la data de la care au început reclamanții posesia asupra terenului din litigiu.
Din certificatul de moștenitor nr. 962/24.03.1993 rezultă că terenul înscris în acesta este identic cu cel identificat în raportul de expertiză efectuat în cauză așa cum rezultă din vecinătăți.
Se mai reține că proprietarul acestui teren care figurează în registrul agricol pe perioada 1959-1962 a fost autorul G. G., din certificatul de moștenitor nr. 962/24.03.1993 rezultând că moștenitoarea acestuia este pârâta C. O. în timp ce reclamanta D. C. este străină de succesiunea acestuia.
Din adresa nr. 3878/05.01.2014 rezultă că terenul în suprafață de 1255mp identificat de expert C. G. face parte din domeniul privat al comunei, având categoria curți construcții.
Se constată astfel că reclamanții nu dovedesc cine este proprietarul terenului din litigiu având în vedere că uzucapiunea apare ca o sancțiune împotriva vechiului proprietar care dă dovadă de lipsă de diligență.
Cea de-a doua condiție, respectiv exercitarea neîntreruptă a posesiei de 30 de ani nu este îndeplinită în cauză, nefiind dovedit momentul începerii posesiei, reclamanții beneficiind de prezumția relativă de continuitate stabilită de art. 1850 C.civ.dar făcându-se proba contrară cu probele administrate în cauză, rezultă că reclamanții nu au exercitat pe parcursul a peste 30 de ani o posesie neîntreruptă asupra terenului, obiect al litigiului.
Față de considerentele expuse și de textele legale menționate,se constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.1890 cod civil pentru a opera prescripția achizitivă, astfel instanța apreciază acțiunea ca fiind neîntemeiată și în consecință o va respinge.
În temeiul art. 724 CPCiv. va obliga reclamanții către pârâta C. O. la 1500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea precizată de reclamanții D. C., D. C., ambii domiciliați în comuna B., ., nr. 24, județul D. în contradictoriu cu pârâții C. O., domiciliată în . ., U. A. TERITORIALĂ B., ambele cu sediul în ..
Obligă reclamanții către pârâta C. O. la 1500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B.
7 exe. F.D. 02 Iunie 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5574/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4954/2015. Judecătoria... → |
|---|
