Obligaţie de a face. Sentința nr. 5181/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5181/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 13129/215/2012
Dosar nr._ revendicare/grănițuire
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5181
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de reclamanții D. M. A. și D. V., în contradictoriu cu pârâții G. N. și M. D., având ca obiect revendicare/grănițuire.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 03.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2015, 17.04.2015 și 21.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.05.2012, reclamanții D. M. A. si D. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții G. M. si G. N. (moștenitorii lui G. T.) ca prin hotărârea ce se va pronunța să se stabilească hotarul dintre proprietățile lor situate în sat Breasta, . autorizați reclamanții să amplaseze gardul despărțitor dintre proprietățile lor pe această linie de hotar, să fie obligați pârâții să execute lucrările necesare pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie de pe acoperișul construcțiilor ce le au în proprietate pe terenul lor.
În fapt, motivează că sunt proprietarii unui teren în suprafață de 1001 m.p. situat în ., teren pe care l-au dobândit conform contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere nr. 1070 din data de 10 iulie 2002 BNP D. E., acest teren se învecina la Vest cu G. T., în prezent decedat, ai cărui moștenitori sunt pârâții G. M. - soție supraviețuitoare si G. N. - fiu.
În ultimii ani pentru că pârâții au în permanență cel puțin un câine liber în curte, iar gardul dintre proprietăți era deteriorat au încercat să se înțeleagă în vederea reparării acestuia.
Singura variantă acceptată de pârâți a fost amplasarea gardului în interiorul proprietății reclamanților în totalitate.
Pentru a evita un proces au acceptat această soluție, însă situația s-a înrăutățit, pârâții au edificat o anexă gospodărească de pe acoperișul căreia apa se scurge pe proprietatea reclamanților, deteriorându-le încet propriile construcții, au început să taie pomii care marcau hotarul de-a lungul proprietății lor si apoi au început să modifice amplasamentul gardului.
Cum în urma discuțiilor cu pârâții nu au ajuns la nici un rezultat și nu mai puteau accepta pierderea unor suprafețe din terenul lor, singura soluție rămasă este stabilirea acestor aspecte pe calea unei hotărâri judecătorești.
Își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 560 si urm. cod civil si art. 611 Cod civil.
La data de 16.11.2012, reclamanții au depus precizare la acțiune în sensul că înțeleg să o cheme în judecată în calitate de pârâtă si pe M. D., aceasta fiind la rândul său moștenitoare a autorului G. T.. Își întemeiază prezenta pe dispozițiile art. 132 C.. (fila 22)
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin încheierea de ședință din data de 16.11.2012, instanța a dispus conceptarea în cauză a numitei M. D., în calitate de pârât, alături de pârâții G. M. si G. N.. (fila 23)
Prin încheierea de ședință din data de 07.12.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri proba cu interogatoriu si proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie iar pentru pârâți a încuviințat proba cu înscrisuri si proba cu interogatoriu și a prorogat proba testimonială după administrarea celorlalte probe încuviințate. (fila 25)
Reclamanții D. M.-A. si D. V. au depus precizare la acțiune în sensul că solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții ca efect al stabilirii hotarului dintre proprietățile lor, să le lase în deplină proprietatea și liniștită posesie terenul în suprafață de 22 m.p. situat în sat Breasta, . a fost individualizat prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză. Își întemeiază, cererea pe dispozițiile art. 555 si următoarele Cod civil. (fila 80)
În ședința din 07.02.2014 părțile au arătat că pârâta G. M. a decedat (fila 103), fiind depus certificatul de deces (fila 101) iar la data de 27.06.2014 apărătorul pârâților a precizat că moștenitori ai autoarei sunt G. N. și M. D., deja participanți în cauză (fila 133) fiind depusă anexa 23 pentru G. T. (fila 128) și apoi pentru G. M.. (fila 171)
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților (reclamanții lipsind la termenul stabilit în acest scop) expertiză specialitatea topografie cadastru și un martor pentru fiecare parte.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată astfel cum a fost precizată, s-a solicitat obligarea pârâților să lase în posesie suprafața de 22 mp, stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților, reclamanții să fie autorizați să amplaseze gardul despărțitor pe acest amplasament iar pârâții să execute lucrări pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie pe terenul reclamanților.
Față de aceste obiecte, instanța consideră că se impune analizarea cu prioritate și împreună a primelor două pretenții, ce exprimă caracteristicile unei acțiuni în revendicare și grănițuire.
În mod clasic, acțiunea în revendicare este definită ca fiind mijlocul procesual prin care proprietarul neposesor solicită posesorului neproprietar restituirea bunului deținut fără drept (în discuție fiind așadar însuși dreptul de proprietate asupra terenului) în timp ce grănițuirea realizată pe cale judiciară privește doar forma terenului și linia despărțitoare dintre fonduri, reprezentând instrumentul de valorificare a dreptului corelativ obligației cu aceeași denumire, conform art. 560 NCC.
Din această definiție, corelată și cu prevederile art. 563 NCC, rezultă și condițiile de admisibilitate a unei astfel de acțiuni, în sensul că reclamantul trebuie să facă dovada faptului pozitiv că este titularul dreptului de proprietate asupra bunului iar pârâții îl ocupă în mod nelegal. Grănițuirea presupune identificarea hotarului real dintre proprietăți și trasarea elementelor de individualizare, fiind necesar a se examina în această privință, potrivit doctrinei și jurisprudenței consacrate, vechile semne de hotar, titlurile de proprietate, susținerile părților și ale persoanelor care au cunoștință despre împrejurările de fapt semnificative precum și părerea unor experți.
În raport de specificul celor două noțiuni juridice, se impune analizarea lor simultan, argumentele folosite pentru rezolvarea primei pretenții justificând și soluția pentru cea de-a doua.
Astfel, cu privire la reclamanți, la data de 02.07.2002 a fost emis în temeiul legilor fondului funciar titlul de proprietate 1190-2013 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate pe numele M. C M., ca moștenitor al autorului M. N M. pentru suprafața de 2,91 ha teren situat în .)
În acest titlu de proprietate este inclusă suprafața de 1001 mp teren intravilan, format din 4 parcele astfel: în tarlaua 6 . 232 mp curți construcții, în tarlaua 6 . 386 mp categoria vii, iar în tarlaua 6 parcelele 340 și 338 suprafața de 96 mp respectiv 338 ambele din categoria arabil.
Pentru emiterea titlului de proprietate, au fost întocmite schiță și proces verbal de punere în posesie atașate la dosar (fila 107, 108) Primăria Breasta comunicând că nu există plan parcelar al tarlalei 6. (fila 106)
Prin contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 1070/10.07.2002 M. M. a transmis către D. M. A. (căsătorită cu D. V.) dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1001 mp teren situat în .: nord E. D., est B. D., sud drum sătesc 398 și vest G. T., în contract menționându-se că bunul a fost dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, așa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie întocmit de Comisia de aplicare a Legii Fondului Funciar constituită pe lângă Primăria Breasta. (fila 64)
Referitor la terenul pârâților, instanța reține că la data de la data de 21.07.1997 a fost emis titlul de proprietate nr. 647-_ prin care s-a reconstituit, pe numele G. T., dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,7 ha, din care 1082 mp în intravilan, tarlaua 6 . 346 (fila 102) la dosar fiind depuse schița și procesul verbal de punere în posesie. (fila 107, 137)
G. T. a decedat la data de 07.02.2012 (fila 127) în sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale menționându-se că are ca moștenitori pe G. M., soție, G. N., fiu și M. D., fiică. (fila 129)
G. M. a decedat la data de 27.12.2013 (fila 101) având ca moștenitori pe G. N. și M. D., descendenți de gradul I. (filele 171, 172, 17 și 18).
În raportul de expertiză efectuat în cauză s-a consemnat că reclamanții au în proprietate, conform actelor (contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1070/10.07.2002 și titlul de proprietate 1190-2016/02.07.2002) o suprafață de 1001 mp teren situat în . P 337, 338, 339 și 340 cu următoarele vecinătăți: nord E. D, est Bragaru D, sud DS 398, vest G. T..
În fapt, din măsurători a rezultat că terenul reclamanților are o suprafață de 876 mp, cu aceleași vecinătăți ca în titlu (fila 52) rezultând o diferență în minus de 125 mp.
Pârâții au, potrivit titlului de proprietate 647-_ din 21.07.1997 o suprafață de 1082 mp teren situat în T 6 P 337, 338, 339 și 340 cu vecinii: nord A. G-ta, est M. M. sud Ds 398, vest G. E.. Din măsurători a rezultat că stăpânesc suprafața de 1107 mp cu aceleași vecini, existând astfel un plus de 22 mp. (fila 53-54)
Așadar, proprietatea reclamanților se învecinează cu proprietatea pârâților pe latura de est (respectiv vest) în această zonă existând gard ce delimitează cele două fonduri, cu excepția porțiunii individualizată de punctele cadastrale 34-36, pe o distanță de aproximativ 8 ml, lungimea terenurilor, pe limita de hotar fiind de aproximativ 88 ml. (filele 53-54)
Inițial, expertul a propus două variante de stabilire a liniei de hotar, ținând seama de următoarele particularități:
- existența unui minus de teren la reclamanți și a unui plus de teren la pârâți, față de actele de proprietate;
- existența unui gard între părți, ce materializează hotarul existent, pe întreaga lungime a sa, mai puțin între punctele 34-36;
- diferența mică a deplasării de hotar de către pârâți în vederea recuperării de către reclamanți a plusului de suprafață existent la pârâți, de 22 mp, respectiv o deplasare medie a hotarului de 0,25 m.
Una din variante a fost păstrarea hotarului pe amplasamentul actual reprezentat de linia evidențiată prin punctele cadastrale 20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38-39-2, unde punctul 34 este un stâlp de ciment, punctul 35 o țeavă metalică și 36 coltul sud-vestic al pătulului reclamantului, în condițiile în care între punctele 2-36 (pornind de la drumul public) există gard, la fel și între punctele 34-20. (fila 55)
A doua variantă a fost susținută de reclamanți, care recuperează 22 mp teren și asigură pârâților exact suprafața menționată în titlul de proprietate, respectiv 1082 mp teren. Aceasta presupune deplasarea față de punctul 2 actual de la stradă cu 9 cm spre terenul pârâților, punctul intermediar 200 este reprezentat de colțul streșinii pătulului reclamantului și în continuare până la punctul actual 20 (limita actuală, la sud) cu dimensiuni ale devierilor cuprinse între 40 cm și 5 cm raportat la traseul din prezent. (fila 55)
Reclamanții au formulat obiecțiuni, arătând că în prima variantă, suprafețele rămân nemodificate, iar în cea de-a doua traseul hotarului este mult pre sinuos pentru a avea o finalitate practică. Au justificat că, atâta vreme cât suprafața deținută de ei are un minus de 125 mp iar cea a pârâților un plus de 22 mp, este evident că linia actuală nu este și cea a hotarului, astfel că folosirea lui ca vechi semn de hotar în condițiile în care se reclamă tocmai o deplasare a gardului spre interiorul proprietății reclamantului nu este de natură să ducă la o lămurire a situației de fapt. (fila 70)
În ședința din 21.06.2013, când au fost depuse în scris obiecțiunile menționate anterior, apărătorul reclamanților a susținut că în ultimii 7 ani pârâții au împins spre ei gardul dintre proprietăți. (fila 71)
La termenul următor, fiind discutate aceste aspecte, reclamanții, prin avocat, au susținut obiecțiunile, solicitând ca expertul să propună și o a treia variantă, pornind de la punctele necontestate în linie dreaptă și să aibă în vedere modul de cădere a apelor pluviale. (fila 72)
Răspunzând acestor obiecțiuni, expertul a propus o variantă a liniei de hotar reprezentată de linia dreaptă conturată de punctele 20-34-3, din care punctul 20 la extremitatea sudică, necontestat, punctul 34 stâlp ciment, necontestat și punctul 3 (invocat de reclamant și contestat de pârât) la drumul sătesc, la o distanță de 9 cm punctul 2 actual. În această variantă pârâții vor ceda către reclamanți suprafața de 14 mp. (fila 77, 78)
Observând această variantă, reclamanții au învederat că au obiecțiuni la suplimentul la raport în sensul că solicită deplasarea din nou la fața locului și reanalizarea amplasamentului, iar în ceea ce privește vechile semne de hotar, câtă vreme sunt în interiorul terenului lor, înțeleg să nu le mai recunoască. (fila 90)
Privitor la construcții, în varianta nr. 3, expertul a precizat că streașina grajdului pârâților nu întretaie linia de hotar, în schimb cea a pătulului reclamanților ar depăși-o cu 13-14 cm. (filele 98-100)
După observarea schițelor și proceselor verbale de punere în posesie avute în vedere la emiterea titlurilor de proprietate, expertul a concluzionat că acestea nu pot fi exploatate util în soluționarea litigiului.
În motivare a arătat că schițele prezintă simplist terenurile părților ca două forme regulate (dreptunghiuri) astfel:
- pentru reclamanți, având dimensiunile de 86 m lungime și 10 m lățime rezultând un total de 860 mp și alăturat o adunare parcelelor ce compun acest teren și care însumează 1001 mp, suprafață preluată apoi în procesul verbal de punere în posesie și în actul de proprietate emis ulterior;
- pentru pârâți, 86 m lungime și 12 m lățime, în total 1032 mp și alăturat o însumare a parcelelor ce compun terenul care totalizează 1082 mp, preluată apoi în actul de proprietate.
Se observă astfel o contradicție între suprafețele rezultate din dimensiunile înscrise în aceste schițe parcelare și suprafețele din procesul verbal de punere în posesie și titlurile de proprietate.
În al doilea rând, se arată în continuare, terenul aflat în litigiu are o suprafață mică iar linia de hotar este disputată pe dimensiuni reduse, de 15-25 cm, lipsind informații cadastrale exploatabile. (fila 113, 114)
În final, expertul a concluzionat că o propunere de stabilire a liniei de hotar, care să asigure reclamanților o suprafață de 22 mp o reprezintă varianta nr. 2 din raportul inițial, între cele două fonduri există gard ce materializează hotarul din prezent pe întreaga sa lungime (mai puțin porțiunea dintre punctele 34-36 din spatele pătulului) iar punctul 34 este stâlp de ciment recunoscut de ambele părți ca semn de hotar. Expertul a învederat că nu poate să aprecieze vechimea gardului și nici dacă acesta a putut fi mutat, așa cum susține reclamantul. De asemenea, nu se poate preciza cu certitudine că suprafața de 22 mp aflată în posesia pârâților provine de la reclamanți datorită lipsei unei documentații topografice precise iar suprafața disputată este mică (linia de graniță est contestată pe dimensiuni reduse de 15-25 cm). Deși suprafața de 22 mp reprezintă un plus față de cea din actele de proprietate, nu se poate preciza cert că provine de la reclamant sau este determinată de imprecizia măsurătorilor și calculelor la punerea în posesie. (filele 168-170)
În răspunsul la interogatoriu, pârâții nu au recunoscut pretențiile reclamanților (filele 145, 146) iar martorul reclamanților (probă solicitată de aceștia ca urmare a cererii pârâților de administrare a probei testimoniale, fila 153) a relatat că acesta a edificat un gard în partea stângă cum privești din stradă înspre curte, un gard din bondoci de beton cu fundație și acoperit cu plasă de sârmă. Fundația nu s-a mutat, dar plasa de sârmă, la momentul construirii era spre pârât, iar acum este spre reclamant. În continuare urmează un gard de lemn, construit tot de reclamant, care a fost mutat 10 cm spre terenul său, aspect dedus din aceea că la locul respectiv există plante care au fost tăiate, iar în raport cu acestea gardul este spre terenul reclamantului. Gardul de lemn are o lungime de circa 50-60 m, nu are fundație iar terenul este denivelat, fiind o pantă cu un unghi foarte ascuțit. (fila 159)
Martorul pârâților a declarat că gardul din față s-a făcut de comun acord între aceștia și o altă persoană, dar nu reclamanții, care nu erau acolo atunci, ci locuia o persoană mai în vârstă. Gardul are o fundație de ciment, stâlpi și sârmă, s-a făcut în urmă cu aproximativ 10 ani, nu a fost de față atunci când s-a construit dar nu a observat să se fi mutat. În continuarea acestui gard este unul din bondoci și sârmă, nu cunoaște de cine este făcut dar de când îl știe este același, nu și-a schimbat amplasamentul dar nu cunoaște dacă au fost realizate lucrări de îmbunătățire sau consolidare.
Analizând coroborat probele expuse, instanța reține următoarele aspecte relevante:
În cererea de chemare în judecată, reclamanții au învederat că pentru a evita un proces cu pârâții, au acceptat amplasarea gardului în interiorul proprietății lor însă ulterior pârâții au început să taie pomii care marcau hotarul și apoi să modifice amplasamentul gardului (fila 2) precizând, în ședința din 21.07.2013 gardul a fost împins spre proprietatea lor în ultimii 7 ani. (fila 71)
Martorul reclamanților a declarat că aceștia au construit gardul din bondoci de lemn, la locul respectiv existând plante tăiate în raport cu care gardul din bondoci de lemn a fost mutat cu 10 cm spre proprietatea lor. (fila 159)
Ambii martori au relatat că gardul cu fundație de beton, din partea din față, nu a fost mutat.
Expertul a susținut că punctul 34 reprezintă un stâlp de ciment ce a fost recunoscut de ambele părți, ca semn de hotar (fila 169) iar între punctele 2-36 există gard ce delimitează cele două fonduri, punctul 2 fiind situat la drumul public, rezultând prin coroborare cu declarațiile martorilor că acesta este gardul cu fundație de beton.
În acest fel, se reține că gardul din partea de la drumul public, identificat prin punctele 2-36 nu a fost mutat, chiar în varianta susținută de reclamanți existând doar o deplasare a sa de 9 cm în punctul 2. (fila 55)
Prin urmare, se impune păstrarea, pe această porțiune a liniei de hotar actuale, evidențiată în raportul de expertiză prin punctele cadastrale 2-39-38-37-36-35-34.
În continuare, în porțiunea determinată în varianta 1 a raportului de expertiză de punctele 20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34 există gardul cu bondoci de lemn, concluzie obținută și ca urmare a coroborării cu declarațiile martorilor.
Cu privire la acest gard, martorul reclamanților a declarat că a fost construit tot de ei, dar s-a deplasat cu 10 cm spre proprietatea lor, aspect dedus din împrejurarea că au fost tăiate niște plante la locul respectiv.
În cererea de chemare în judecată, reclamanții au afirmat că au acceptat mutarea gardului spre terenul lor spre a evita un litigiu cu pârâții însă au fost totuși nevoiți să promoveze acțiunea întrucât ulterior aceștia au început să taie pomii care marcau hotarul de-a lungul proprietății și să modifice amplasamentul gardului.
Expertul a precizat că nu poate stabili vechimea gardului și nici dacă acesta a fost mutat. (fila 169)
Martorul pârâților a declarat că nu cunoaște de cine este făcut, dar acesta nu și-a schimbat amplasamentul, prima dată fiind fața locului în anul 2000 iar ultima dată în luna octombrie 2014.
Față de aceste elemente, nu există argumente pentru stabilirea liniei de hotar pe un alt amplasament decât cel actual și cu privire la porțiunea gardului de lemn, întrucât, chiar acceptând o deplasare a sa spre proprietatea reclamanților acest lucru s-a realizat cu acordul lor, după cum se arată în cererea de chemare în judecată, neavând astfel temeiuri de a reveni asupra consimțământului deja exprimat.
În altă ordine de idei, reclamanții solicită în final determinarea liniei de hotar în varianta a doua din raportul de expertiză, cu toate că la momentul stabilirii ei de către expert au formulat obiecțiuni în sensul că traseul este mult prea sinuos pentru a avea o finalitate practică (fila 70) și este imposibil de realizat din punct de vedere tehnic. (fila 72) Apoi, după ce au solicitat delimitarea proprietăților în linie dreaptă între punctele necontestate (fila 72) și au observat linia astfel stabilită în suplimentul la raportul de expertiză (varianta a treia fila 76-77), au învederat că nu sunt de acord iar, în ceea ce privește vechile semne de hotar, câtă vreme sunt în interiorul proprietății lor, înțeleg să nu le mai recunoască. (fila 90)
Se observă o inconsecvență cu privire la acest aspect, care nu poate conferi eficiență pretențiilor adresate instanței în lipsa unor motive temeinice care să justifice o asemenea abordare, simpla împrejurară că dețin în fapt mai puțin teren decât este înscris în titlul de proprietate nefiind suficientă, în condițiile în care la emiterea acestuia nu s-a realizat o măsurătoare precisă a terenului reconstituit astfel încât, lipsa ulterioară a unei suprafețe să reprezinte o premisă care să fundamenteze concluzia că pârâții au ocupat un teren care nu li se cuvenea.
După cum s-a mai arătat, revendicarea are ca premisă ocuparea de către pârât și exercitarea unor acte de stăpânire materială a bunului pe care reclamantul îl pretinde pentru sine în temeiul dreptului de proprietate.
În cauza de față nu s-a dovedit săvârșirea de către pârâți a unor fapte prin care să ocupe nejustificat terenul asupra căruia reclamanții ar deține un drept de proprietate fiind insuficientă, pentru motivele expuse mai sus, împrejurarea că există o diferență între bunul aflat în posesie și titlul care îi conferă legitimitate juridică.
Pentru considerentele arătate, instanța apreciază că se impune respingerea cererii în revendicare formulată de reclamanți și stabilirea liniei de hotar dintre terenurile părților pe aliniamentul reprezentat de punctele 20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38-39-2 astfel cum a fost determinat în varianta 1 la raportul de expertiză întocmit de expert N. C.. (fila 55, 57, 58)
În această situație nu există probe care să confirme opoziția pârâților la cererea reclamanților de edificare a gardului pe linia de hotar (în condițiile în care gardul există pe cea mai mare parte a hotarului, cu excepția punctelor 36-35-34, fila 55) iar cu privire la scurgerea apei de ploaie, potrivit concluziilor raportului de expertiză, în modalitatea aleasă, apele pluviale de pe construcția pârâților (grajd) nu se scurg pe terenul reclamanților.
Prin urmare cele două pretenții vor fi respinse ca neîntemeiate.
Referitor la cheltuielile de judecată, potrivit art. 274 alin. 1 cpc, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Conform art. 276 cpc, când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
De asemenea art. 560 NCC prevede că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
În cauza de față instanța apreciază că părțile vor suporta în mod egal cheltuielile de judecată referitoare la grănițuire, constând în 19 lei taxă judiciară de timbru, 400 lei onorariu expert (considerând că diferența de 400 privește pretenția în revendicare, ce va rămâne în sarcina reclamanților ca urmare a respingerii acțiunii) și 350 lei onorariu avocat (restul de 350 lei din totalul de 700 menționat în chitanța 16/06.07.2012 rămânând în sarcina reclamanților).
În consecință, pârâții vor restitui reclamanților suma de 384,5 lei cheltuieli de judecată, din care 175 lei onorariu avocat, 200 lei onorariu expert și 9,5 lei taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. M. A. și D. V., ambii cu domiciliul în C., .. 86, ., ., în contradictoriu cu pârâții G. N., cu domiciliul în ., . și G. M. D., cu domiciliul în ., ., jud. D., având ca obiect revendicare.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. M. A. și D. V. în contradictoriu cu pârâții G. N. și G. M. D. având ca obiect grănițuire.
Stabilește linia din hotar dintre terenul proprietatea reclamanților amplasat în . P 337, P 338, P 339 și P 340 și proprietatea pârâților situată în . P 344, P 345 și P 346 pe aliniamentul reprezentat de punctele 20-21-22-23-24-25-26-27-28-29-30-31-32-33-34-35-36-37-38-39-2 astfel cum a fost determinat în varianta 1 la raportul de expertiză întocmit de expert N. C.. (fila 55, 57, 58)
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâților să permită reclamanților să amplaseze gardul despărțitor pe linia de hotar.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamanților privind obligarea pârâților să efectueze lucrările necesare pentru a împiedica scurgerea apei de ploaie de pe acoperișul construcțiilor pe terenul lor.
Obligă pârâții la plata către reclamanți a sumei de 384,5 lei cheltuieli de judecată, din care 175 lei onorariu avocat, 200 lei și 9,5 lei taxă judiciară de timbru.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
6 ex/24.08.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5270/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5199/2015.... → |
|---|
