Ordin de protecţie. Hotărâre din 30-01-2015, Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 155/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTIȚA CIVILĂ Nr. 1144
Ședința din Camera de Consiliu de la 30 ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. Moțîrlichie
GREFIER A. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. N. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecatoria C.
Pe rol judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta B. A. și pe pârâtul M. C., având ca obiect ordin de protecție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier dupa care,
Dezbaterile si cuvântul pe fond au avut loc în sedinta publicã din data de 29 ianuarie 2015 fiind consemnate în încheierea de sedintã de la acea datã, încheiere ce face parte integrantã din prezenta hotarare, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronuntarea la data de 30 ianuarie 2015 ,când
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 06.01.2015, sub nr._, reclamanta B. A. a solicitat obligarea pârâtul la păstrarea unei distanțe minime determinate față de aceasta și fiica acesteia, față de reședința reclamantei din C., ..55, . de muncă, respectiv Școala gimnazială . de învățământ a copilului-Școala nr.32 A. Mecedonski C., interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează sau le vizitează periodic-C. și ., interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau orice alt mod cu victima.
În motivare, a arătat reclamanta faptul că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul pe parcursul a doi ani și două luni, iar în luna august a anului 2014 relația s-a încheiat în urma nenumăratelor episoade de violență fizică, psihică, injurii, desfășurate atât la domiciliul pârâtului din Lugoj cât și la domiciliul reclamantei din C., evenimente care au avut consecințe negative asupra fiicei reclamantei.
A mai arătat reclamanta faptul că, după luna august, a mai discutat telefonic/sms sau prin internet cu pârâtul, însă, de fiecare dată amenințările, insultele, violențele verbale psihice adresate reclamantei, fiicei sau mamei acesteia au continuat, transmițând frica și teama de a ieși din casă, de a merge la serviciu sau de a conduce fiica la școală, pârâtul nefiind de acord cu încheierea relației.
În susținerea cereri au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv copie CI, certificat de naștere pentru minoră, copie a convorbiri prin sms .
La data de 15.01.2015, pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nelegală și netemeinică.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a învederat faptul că nu se încadrează în categoriile de persoane enumerate de art.5 din Legea nr. 217/2003, neavând calitatea de membru de familie și nu mai conviețuiește cu reclamanta de aproximativ 6 luni.
Cu privire la acuzațiile de violență, arată pârâtul faptul că acestea nu reflectă adevărul, nici reclamanta și nici fiica acesteia nefiind deranjate sau speriate de prezența acestuia. De asemenea, deși se face referire la numeroase violența exercitate asupra reclamantei, aceasta nu deține certificat medico-legal pentru a dovedi că a fost agresată
Mai arată pârâtul că, după despărțirea de reclamantă, a rămas în localitatea Lugoj, unde trebuie să aibă grijă de mama sa bolnavă, rămasă fără sprijin în urma decesului tatălui, reclamanta s-a întors în localitatea C., iar de la acea dată au ținut legătura telefonic, întâlnindu-se doar de 2-3 ori, întâlniri ce au avut loc într-un mod amical.
Cu privire la amenințările prin sms, pârâtul învederează că afirmația reclamantei este adevărată, la data când au fost expediate aflându-se într-o stare de tulburare, însă regretă gestul și precizează că reacția sa a fost cauzată de atitudinea reclamantei care i-a accesat conturile de Fecebook și Email și i-a șters date cu caracter personal și fotografii.
În concluzie, apreciază pârâtul că dispozițiile Legii nr.217/2003 nu îi sunt aplicabile și nu există nici un motiv pentru a se institui un ordin de protecție împotriva sa.
În drept, au fost invocate disp. Legii nr.217/2003.
Au fost încuviințate părților proba cu înscrisuri și proba testimonială, declarațiile martorilor fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Apreciind util cauzei, instanța a administrat interogatoriu din oficiu pârâtului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 3 al.1, art. 4 lit. a,b,c, art. 5 lit. a,b si art. 23 al.1 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie:
Art. 3. - (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.
Art. 4. - Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
Art. 5. - În sensul prezentei legi, prin membru de familie se înțelege:
a) ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;
b) soțul/soția și/sau fostul soț/fosta soție;
Art. 23. - (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.
Din dispozițiile legale menționate, rezultă că pentru emiterea unui ordin de protecție trebuie îndeplinite următoarele condiții: 1. să existe un act de violență; 2. actul de violență să pună în pericol viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea persoanei; 3. actul de violență să provină din partea unui membru al familiei.
Din interogatoriul administrat, din oficiu de către instanță și declarațiile martorilor audiați în cauză, se reține că reclamanta și pârâtul au întreținut o relație de concubinaj, care a durat aproximativ 2 ani, pe durata respectivei relații cei doi locuind în principal în municipiul C., în domiciliul reclamantei. Ulterior, urmare a unor neînțelegeri intervenite între părți, relația s-a încheiat, pârâtul revenind în localitatea de domiciliu, respectiv localitatea Lugoj.
Se mai reține, din răspunsul la interogatoriu, că pârâtul recunoaște faptul că a expediat mesaje de amenințare către reclamantă, însă a învederat că acestea au fost trimise întrucât era nervos și supărat deoarece reclamanta nu a mai ținut legătura ulterior despărțirii, iar scopul respectivelor mesaje era de a o speria.
Coroborând înscrisurile depuse la dosar, respectiv copia mesajelor expediate reclamantei ulterior despărțirii celor doi și stocate în telefonul mobil, cu răspunsul la interogatoriul administrat pârâtului de instanță, se reține că acesta nu a acceptat decizia reclamantei de întrerupere a relației și nu a renunțat la presiunile exercitate asupra acesteia în sensul că îi expediază mesaje prin care o amenință cu moartea și incendierea autoturismului, cu scopul de a o intimida și a-i provoca suferință psihică, exercitând violență verbală și psihologică.
Astfel, contactarea telefonică în mod repetat a reclamantei poate fi încadrată în noțiunea de violență psihologică, așa cum este aceasta definită de art. 4 lit. b din Legea nr. 217/2003, republicată, respectiv „provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace”.
Instanța apreciază că, și în situația în care ar fi adevărate susținerile pârâtului referitoare la faptul că atitudinea reclamantei a determinat comportamentul său, răzbunarea prin violență este de neacceptat.
Având in vedere circumstanțele arătate, instanța apreciază că actele de violenta verbală si psihologica exercitate în mod constant de pârât asupra reclamantei denotă periculozitatea pârâtului și existența riscului repetării actelor de agresiune, astfel că integritatea fizică si psihică a reclamantei sunt puse in pericol, in condițiile in care, astfel cum rezulta din probe, acesta acționează sub imperiul furiei nemotivate obiectiv.
D. urmare, se impune ca această stare de pericol sa fie înlăturată prin emiterea unui ordin de protecție prin care, cu caracter provizoriu, pârâtul sa fie obligat la păstrarea unei distante minime față de reclamantă și domiciliul acesteia de 100 m și, totodată, să îi fie interzis orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau in orice alt mod cu reclamanta, pentru o perioadă de 3 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri.
În ceea ce privește condiția ca actul de violență să provină din partea unui membru al familiei, instanța reține că, potrivit art. 5 din Legea nr. 217/2003, republicată, prin membru de familie se înțelege și „persoanele care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți sau dintre părinți și copii, în cazul în care conviețuiesc”.
În speță, se a apreciază că relația dintre părți se încadrează în art. 5 lit. c din Legea nr. 217/2003, republicată, aceștia având o relație de concubinaj, așa cum s-a reținut anterior, deci o relație asemănătoare aceleia dintre soți aproximativ 2 ani, iar violențele verbale si psihologice au început a fi exercitate imediat după încheierea respectivei relații.
Prin urmare, instanța apreciază că nu este întemeiată susținerea în sensul că nu se încadrează în noțiunea de membru de familie, ceea ce ar atrage inadmisibilitatea cererii.
Cu privire la celelalte măsuri solicitate de către reclamantă, instanța apreciază că nu se impune a fi luate.
Astfel, în ceea ce privește măsura de a obliga pârâtul la păstrarea unei distanțe minime determinate față de fiica reclamantei sau față de alte rude ale acesteia, instanța reține că nu există niciun indiciu în cauză din care să rezulte că pârâtul a exercitat acte de violență față de altcineva decât reclamanta.
De asemenea, referitor la măsurile privind obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de locul de muncă sau unitatea de învățământ a minorei și interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care victima le frecventează ori le vizitează periodic, instanța reține că, pe de o parte, reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte locul de muncă al reclamantei sau unitatea de învățământ a minorei și, pe de altă parte, nici nu există indicii din care să rezulte că pârâtul a încercat să se deplaseze în respectivele locații, apreciindu-se suficient ca acesta să fie obligat să păstreze față de reclamantă și domiciliul acesteia o distanță minimă de 100 m, precum și să îi fie interzis orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 3 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri
Întrucât pârâtului i-a fost asigurată asistența juridică obligatorie, din oficiu, suma de 200 de lei, constând în onorariul avocatului desemnat – L. F.-S., conform delegației pentru asistență juridică obligatorie, nr.359/2015 din data de 09.01.2015 rămâne rămân în sarcina statului și va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
In temeiul art. 31 din Legea nr. 217/2003 hotărârea se va comunica structurilor Politiei Romane de la locuința victimei si a agresorului în vederea punerii de îndată în executare a prezentului ordin de protecție de către sau sub supravegherea politiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta B. A., cu domiciliul în C., ..55, ., ., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul M. C., cu domiciliul în Lugoj, ., ., CNP_.
In temeiul art. 23 alin. 1 lit. d din Legea nr. 217/2003 obligă paratul să păstreze față de reclamantă și domiciliul acesteia o distanță minimă de 100 m, pentru o perioadă de 3 luni.
In temeiul art. 23 al.1 lit. f din Legea nr. 217/2003 interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu reclamanta, pentru o perioadă de 3 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri
Onorariul in cuantum de 200 lei pentru apărătorul din oficiu al pârâtului, va rămine in sarcina statului.
Executorie.
Cu drept de apel in termen de 3 zile de la pronuntare, cu depunerea cererii de apel la aceeasi instanta.
Pronuntata in sedinta publică, azi, 30.01.2015.
Președinte Grefier
L. Moțîrlichie A. C.
Red.jud.LM/
Teh.red.AC/
6 ex./03.02.2015
ROMANIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
C., . nr.20, județul D., cod poștal_
DOSAR NR. _
Data: 03.02.2015
CĂTRE ,
IPJ T.
SERVICIUL DE ORDINE PUBLICĂ
Având în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr. 217/2003 vă înaintăm alăturat sentința civila nr1144 din 30.01.2015 privind pe M. C. CNP_, cu domiciliul in Lugoj, ., ., ., cetățean român, prin care a fost admisa în parte cererea formulată de reclamanta B. A. si anume pârâtul să păstreze o distanta de minim 100 m fata de reclamata si domiciliul acesteia, timp de 3 luni, fiindu-i, de asemenea, interzis orice contact inclusiv telefonic prin corespondenta sau alt mod, pe o perioada de 3 luni, cu aceasta .
In temeiul art. 30 din Legea nr. 217/2003 vă solicităm punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie sub supravegherea politiei.
Vă rugăm să procedați la luarea măsurilor legale ce se impun și să ne confirmați primirea prezentei însoțită de procesul verbal întocmit de dumneavoastră cu ocazia punerii în executare a prezentei hotărâri.
Președinte, Grefier,
L. MoțîrlichieAlexandra C.
ROMANIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
C., . nr.20, județul D., cod poștal_
DOSAR NR. _
Data: 03.02.2015
CĂTRE ,
IPJ D.
SERVICIUL DE ORDINE PUBLICĂ
Având în vedere dispozițiile art. 31 din Legea nr. 217/2003 vă înaintăm alăturat sentința civila nr1144 din 30.01.2015 privind pe M. C. CNP_, cu domiciliul in Lugoj, ., ., ., cetățean român, prin care a fost admisa în parte cererea formulată de reclamanta B. A. si anume pârâtul să păstreze o distanta de minim 100 m fata de reclamata si domiciliul acesteia, timp de 3 luni, fiindu-i, de asemenea, interzis orice contact inclusiv telefonic prin corespondenta sau alt mod, pe o perioada de 3 luni, cu aceasta .
In temeiul art. 30 din Legea nr. 217/2003 vă solicităm punerea de indata in executare a prezentului ordin de protectie sub supravegherea politiei.
Vă rugăm să procedați la luarea măsurilor legale ce se impun și să ne confirmați primirea prezentei însoțită de procesul verbal întocmit de dumneavoastră cu ocazia punerii în executare a prezentei hotărâri.
Președinte, Grefier,
L. MoțîrlichieAlexandra C.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1458/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pensie întreţinere. Sentința nr. 2786/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
