Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9917/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9917/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-07-2015 în dosarul nr. 9917/2015
Dosar nr. 14._
- Ordonanță Președințială –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9917
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 22 IULIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: R. B. – JUDECĂTOR
GREFIER: D. N.
Pe rol, soluționarea cererii de ordonanță președințială formulată de reclamantul H. M. C. împotriva pârâtei H. C., având ca obiect legături personale cu minorul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul personal și asistat de avocat A. G., pârâta personal și asistată de avocat B. C. precum și martorii P. I. D. propus de reclamant și Vătău F. M. propusă de pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, s-au depus de către fiecare dintre părți câte un set de acte, s-au luat interogatorii de către părți reciproc, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. C.proc.civ., răspunsurile acestora fiind consemnate și depuse la dosar, s-au audiat martorii prezenți, sub prestare de jurământ, în conformitate cu dispozițiile art. 311 și urm. C.proc.civ., declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar, după care, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile art. 394 C.Proc.Civ., instanța a dispus închiderea dezbaterilor și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat A. G. pentru reclamant, având cuvântul, a solicitat instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată, exercitarea autorității părintești asupra minorului în comun, de către ambii părinți precum și încuviințarea unui program de legături personale ale reclamantului cu minorul H. E. A., născut la data de 9 august 2014, în modalitatea solicitată în acțiunea introductivă, în mod provizoriu, până la soluționarea acțiunii de divorț dintre părți, având în vedere că aparența dreptului este dată de calitatea de părinte a reclamantului, urgența este dată de faptul că reclamantul este în imposibilitate de a-și vedea propriul copil, iar prin soluționarea cererii fondul dreptului nu se prejudecă; s-a mai învederat că încă de la naștere minorul a locuit în . reclamantului, că pârâta se răzbună pe reclamant, interzicându-I să vadă copilul, solicitându-se totodată cheltuieli de judecată.
Avocat B. C. pentru pârâtă, având cuvântul, a solicitat instanței respingerea cererii, deoarece nu sunt întrunite condițiile specifice de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, mai ales urgența, iar programul de legături personale cu minorul, solicitat de către reclamant, este prea extins, raportat la vârsta acestuia de circa 8 luni, el este dependent de mamă, are de asemenea afecțiuni medicale și va trebui să suporte o intervenție chirurgicală; s-a mai învederat că programul de vizitare solicitat nu este aplicabil la speța de față, deoarece minorul nu poate avea vacanțe la vârsta lui; fără cheltuieli de judecată.
JUDECATA
La data de 24 iunie 2015 reclamantul H. M. C. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei H. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, pe cale de ordonanță președințială fără citare, încuviințarea legăturilor personale ale reclamantului cu minorul H. E. A., născut la data de 9 august 2014, în următoarea modalitate: de două ori pe săptămână timp de două ore, la sfârșitul fiecărei săptămâni de vineri, orele 17 până duminică, orele 17, timp de o lună în vacanța de vară, o săptămână în perioada Crăciunului în anii impari și o săptămână în perioada Paștelui în anii pari, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect desfacerea căsătoriei, formulată în cadrul dosarului nr. 13._ al Judecătoriei C.; s-a mai solicitat exercitarea autorității părintești asupra minorului în comun, de către ambii părinți .
În motivarea cererii s-a arătat că părțile s-au căsătorit la data de 9.08.2014, în prezent au pe rol dosarul de divorț sus menționat, în prezent părțile sunt despărțite în fapt, în urma părăsirii de către pârâtă a domiciliului conjugal, împreună cu minorul rezultat din căsătoria lor, de atunci aceasta refuzând să îi mai permită reclamantului să vadă copilul.
Reclamantul a mai precizat că de multe ori a încercat să aibă legături personale cu minorul, însă pârâta i-a răspuns că acesta doarme, sau că nu poate să iese cu el pe afară, invocând astfel diverse pretexte pentru a-l împiedica pe tatăl reclamant să vadă minorul.
S-a mai învederat că urgența cererii constă în păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, măsura ce urmează a fi luată are caracter vremelnic, până la soluționarea acțiunii de divorț, iar fondul cauzei nu este prejudecat.
În drept cererea a fost formulată în conformitate cu dispozițiile art. 397, art. 401 c.civil și art. 996 c.proc.civ. precum și prevederile Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
La dosar s-au depus: xerocopii de pe certificatul de naștere al minorului, de pe certificatul de căsătorie al părților, de pe cartea de identitate a reclamantului, acte medicale privitoare la minor, planșe fotografice, certificat doveditor al existenței dosarului de divorț dintre părți, pe rolul Judecătoriei C., dispoziția de achitare a taxei de timbru.
La data de 1 iulie 2015 pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat instanței admiterea doar în parte a cererii reclamantului, în sensul încuviințării dreptului său de a relaționa cu minorul doar de două ori pe săptămână timp de două ore, în prezența pârâtei.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantul a avut un comportament violent față de pârâtă, el consumă în mod frecvent și excesiv alcool, de mai multe ori a izgonit-o pe pârâtă din domiciliul conjugal, motiv pentru care aceasta s-a mutat la data de 2.06.2015 împreună cu minorul în domiciliul părinților ei.
Pârâta a mai precizat că deseori reclamantul a amenințat-o că îi va lua copilul, el nu contribuie la întreținerea lui, fiind iresponsabil și dezinteresat față de el; de multe ori pârâta l-a rugat pe reclamant să vină să vadă copilul, însă pe acesta nu l-a interesat.
Minorul este dependent de mamă, el este alăptat, de aceea nu poate fi lăsat în weekend-uri la reclamant acasă; minorul trebuie să suporte o intervenție chirurgicală și nu poate fi lăsat nici pentru perioade scurte la tatăl reclamant.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 c.proc.civ.
În ședința publică de la 7 iulie 2015, în conformitate cu prevederile art. 351 și urm. c.proc.civ., instanța a încuviințat administrarea probei cu interogatoriul reciproc al părților, iar în temeiul dispozițiilor art. 258, art. 311 și urm. C.proc.civ. proba testimonială, fiind audiați la termenul din 22 iulie 2015 martorii P. I. D. propus de reclamant și Vătău F. M. propusă de pârâtă, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că părțile s-au căsătorit la data de 9 august 2014, din relațiile lor a rezultat minorul H. E. A., născut la data de 9 august 2014, iar în prezent se află pe rolul Judecătoriei C. dosarul nr. 13._, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, în cadrul căruia reclamantul a solicitat stabilirea unui program de vizitare a minorului de către el.
Prin interogatoriul din oficiu luat pârâtei la acest termen, aceasta a declarat faptul că părțile s-au despărțit în fapt în urmă cu circa o lună, iar până atunci ele au locuit împreună cu minorul în același domiciliu.
A mai învederat pârâta că este de acord ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul rezultat din căsătoria părților, dar nu în domiciliul lui, ci în al ei și într-o modalitate mai restrânsă decât cea menționată în acțiune, deoarece minorul este obișnuit să doarmă cu ea.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați, instanța constată următoarele:
Martorul P. I. D., propus de reclamant, în calitate de coleg de serviciu cu acesta, a declarat că știe că părțile s-au despărțit în fapt din luna mai 2015, iar de atunci în mod sistematic parata i-a interzis acestuia orice legaturi personale cu minorul E. A. rezultat din căsătoria lor.
Minorul a ramas în îngrijirea mamei pârâte de când soții nu mai locuiesc împreună și de circa 5 ori martorul a fost împreună cu reclamantul la domiciliul pârâtei pentru ca el să vadă minorul, însa aceasta a refuzat sa raspunda la interfon sau la telefon; reclamantul i-a trimis SMS paratei pentru a deschide usa, însă ulterior aceasta îi răspundea ca minorul doarme, alteori ca ea își vopsește părul și nu îi poate deschide.
A mai declarat martorul că de fiecare dată reclamantul a venit cu pachete, cu alimente, îmbrăcăminte sau pamperși la minor, însă se întorcea cu ele deoarece pârâta îi refuza accesul la minor.
Martorul a precizat că reclamantul este foarte atașat de minor, iar când acesta din urmă era bolnav, reclamantul îl ruga pe martor sa facă el tura de serviciu în locul lui, pentru ca el să stea alături de copil.
Reclamantul personal s-a implicat în procesul de crestere al minorului; acesta ar avea condiții bune de îngrijire a minorului, dacă s-ar incuviința un program de legături personale cu acesta.
Mai cunoaște martorul că fiecare dintre părti a avut conflicte cu socrii, opinia martorului fiind că pârâta se răzbună pe reclamant atunci cand îi interzice legaturile cu minorul.
Cele declarate martorul le cunoaște din constatări personale și din spusele reclamantului precum și din spusele unui coleg de serviciu care de mai multe ori a fost împreună cu reclamantul să vada minorul și pârâta îi interzicea legăturile, refuzând să deschidă ușa.
Reclamantul stătea câte o jumătate de ora în fața blocului, iar parata îi trimitea SMS prin care găsea diverse motive ca el să nu își vadă copilul.
Niciodata martorul nu l-a văzut pe reclamant în stare de ebrietate, el consuma alcool ocazional cand ieșea cu martorul la un gratar.
Martorul îl cunoaște pe reclamant de cand s-a angajat la spitalul de urgență, întotdeauna s-a înțeles foarte bine cu el; cand soții locuiau impreună, deseori martorul îl vedea pe reclamant cu plase de cumpăraturi pentru minor, însă el nu i-a desfacut plasa pentru a vedea ce produse sunt in interior.
Martorul a fost la botezul copilului însa nu știe dacă reclamantul a consumat alcool; de două ori a fost in domiciliul soților, la botezul copilului și la ziua reclamantului și a constatat că imobilul casă al acestuia este finisat si utilat complet, inclusiv camera copilului.
Personal martorul a văzut o parte din SMS-urile trimise de pârâtă, ea îi spunea reclamantului că minorul nu este pregătit să îl vadă; de multe ori martorul a simțit că pârâta nu îl agreează, motiv pentru care, până ca minorul să se nască, el discuta cu reclamantul doar probleme profesionale.
Reclamantul l-a luat pe martor sau pe un alt coleg la blocul unde locuiește pârâta, pentru ca în cazul în care aceasta va raspunde la ușă, să nu se creeze conflicte între soți și mama paratei.
Martorul a considerat ca legătura reclamantului cu minorul ar fi benefică pentru acesta din urmă.
Martora Vătau F. M., propusă de pârâtă și audiată la acest termen, a declarat, în calitate de prietenă a acesteia, că soții s-au despărțit în fapt în luna iunie 2015, iar de atunci reclamantul o dată a venit să vadă minorul rezultat din casatoria parților - E. A., la circa o săptamână de la despărțire, martora cunoscând aceasta din spusele pârâtei și din SMS-urile de pe telefonul acesteia.
Martora nu a auzit ca reclamantul să fi venit cu un coleg de serviciu să vadă minorul și nici ca pârâta să îi interzică reclamantului legaturile cu minorul; după nașterea copilului, martora nu a mai pastrat legătura cu reclamantul.
Pârâta și părinții ei i-au spus martorei că reclamantul nu a adus pachete la minor, că nu contribuia la întreținerea lui nici în timpul căsătoriei; pârâta i-a spus martorei că reclamantul era violent de față cu copilul;
ultima oară martora a vorbit cu reclamantul când copilul avea o lună.
La sfârșitul lunii mai martora a vazut-o pe pârâtă cu semne de lovituri pe mâini, ea i-a spus martorei că a lovit-o reclamantul.
Niciodată până la nașterea minorului pârâta nu i s-a plâns martorei că reclamantul consuma alcool și nici că ar fi violent.
Martora consideră că ar fi benefică încuviințarea unui program de legături personale ale reclamantului cu minorul, el este atașat de minor; ar fi bine ca reclamantul să vină in domiciliul pârâtei să vadă minorul, deoarece acesta are o varsta frageda de circa 8 luni, însă el nu mai este alăptat de pârâtă.
Așadar, în ceea ce privește prezenta cerere de ordonanță președințială, în urma analizării în mod sumar a probelor administrate( respectiv recunoașterea parțială a stării de fapt de către pârâtă prin răspunsul la interogatoriu, depozițiile martorilor audiați, înscrisurile depuse la dosar), instanța constată că, reclamantul este foarte atașat de minor, el ajutând la creșterea și educarea lui încă de când s-a născut, copilul locuind la început cu ambii părinți, în imobilul-casă al reclamantului, legăturile reclamantului cu minorul fiind restricționate de către pârâtă de când părțile s-au despărțit în fapt – luna mai 2015.
În prezent relațiile dintre părți sunt tensionate, fapt dovedit prin recunoașterile părților prin cererile lor precum și din înscrisurile depuse la dosar( adresa nr. 4050/P/2015 emisă de P. de pe lângă Judecătoria C., doveditoare a plângerii penale a pârâtei față de reclamant, procesul verbal din 11 mai 2015 întocmit de Poliția Mun. C. – Postul de Poliție Rurală nr. 1 C., referitor la sesizarea organelor de Poliție de către reclamant, pentru agresiuni exercitate de pârâtă asupra lui – violență în familie, etc.), reclamantul dorind să relaționeze cu minorul, fără a exista un program stabilit în acest sens.
De asemenea, reclamantul a solicitat și exercitarea autorității părintești asupra minorului H. E. A., născut la data de 9 august 2014, în comun, de către ambii părinți, pentru a se putea implica și el în orice decizie cu privire la minor.
Potrivit prevederilor art. 996 din Codul de Procedură Civilă: " Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări ".
Așadar, condițiile de admisibilitate ale unei cereri de ordonanță președințială, care trebuie îndeplinite în mod cumulativ, sunt: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi luată pe această cale, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului cauzei.
Spre deosebire de acțiunile civile de drept comun, ordonanța președințială nu presupune dovedirea de către reclamant a temeiniciei pretenției formulate, în condițiile art. 32 alin. 1 lit. c raportat la prevederile art. 249 alin. 1 teza I din Codul de Procedură Civilă, iar aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Pe calea ordonanței președințiale se pot lua doar măsuri reversibile, fiind inadmisibil a se lua măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt anterioare; de asemenea, se pot lua numai măsuri vremelnice, întrucât caracterul definitiv al acestora ar echivala cu soluționarea în fond a pricinii.
Totodată, necesitatea înlăturării piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării silite, inclusiv folosind procedura ordonanței președințiale, este impusă chiar prin dispozițiile art. 626 din Codul de Procedură Civilă, care vorbește despre executarea în mod prompt a titlurilor executorii.
Dispozițiile art. 996 alin. 5 teza I C.Proc.Civ. exclud din domeniul de aplicare al procedurii ordonanței președințiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului, astfel încât condiția neprejudecării fondului dreptului a limitat judecarea pe calea acestei proceduri speciale, doar la verificarea aparenței dreptului afirmat de către reclamant.
Ordonanța președințială poate fi folosită pentru luarea unor măsuri de ocrotire a minorilor, însă o atare soluție se impune doar atunci când există urgență, aparența dreptului și neprejudecarea fondului cauzei, condiții ce sunt îndeplinite în mod cumulativ în prezenta cauză.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Părinții divorțați păstrează drepturile și îndatoririle părintești, dar exercițiul acestora de către părintele necustodian, suferă anumite limitări și particularități.
Însă acest părinte continuă a avea dreptul și a fi ținut de îndatorirea de a crește copilul, dreptul la păstrarea legăturilor personale dintre părinte și copil fiind expresia principiului constituțional al respectării dreptului la viața de familie precum și protecției speciale a drepturilor copiilor.
Dispozițiile legale sus menționate reprezintă mijlocul legal pus la dispoziția părintelui divorțat căruia nu i-a fost încredințat copilul pentru a-și putea îndeplini îndatoririle sale față de copilul minor, acest drept urmând a fi însă exercitat în așa fel încât să nu aibă o influență negativă asupra dezvoltării copilului, trebuind să fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături.
În cuprinsul prevederilor art. 496 alin. 5 din codul civil se menționează că ” Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului ”.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Conform prevederilor art. 19 alin 1 și 2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, ” Copilul care a fost separat de ambii parinti sau de unul dintre acestia printr-o masura dispusa in conditiile legii are dreptul de a mentine relatii personale si contacte directe cu ambii parinti, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.
Instanța judecătorească, luand în considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, poate limita exercitarea acestui drept, daca există motive temeinice de natura a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului ”, iar art. 22 din același act normativ stipulează: ” Copilul ai cărui părinți locuiesc în state diferite are dreptul de a întretine relații personale și contacte directe cu aceștia, cu excepția situației în care acest lucru contravine interesului superior al copilului ”.
Analizând așadar interesul minorului H. E. A., în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl lui, instanța va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minor și tatăl lui, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorului, ale cărui interese trebuie cu prioritate protejate, iar locul unde se vor desfășura aceste legături personale cu minorul, va fi stabilit în domiciliul actual al reclamantului, unde întâlnirile personale dintre tată și copil nu vor fi stingherite de prezența pârâtei, având în vedere relațiile tensionate dintre părți și faptul că vizitarea minorului de către reclamant în domiciliul actual al pârâtei, poate determina discuții contradictorii între părți, care vor avea efecte nefaste asupra copilului.
De asemenea, instanța a constatat că reclamantul oferă condiții locative și materiale bune pentru găzduirea și îngrijirea temporară a copilului în domiciliul său, conform actelor depuse la dosar și probei testimoniale administrate, iar urgența cererii este justificată de preocuparea părintelui la vegherea modului cum sunt respectate interesele minorului.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
În consecință, în temeiul textelor de lege anterior enumerate, se va admite în parte cererea reclamantului și se va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului H. E. A., născut la data de 9 august 2014, în comun, de către ambii părinți și, totodată, se va încuviința ca reclamantul să aibă legături personale cu acest minor, în următoarea modalitate: săptămânal, de sâmbătă, orele 10,00 până duminică, orele 17,00, timp de două săptămâni în perioada sărbătorilor de iarnă( o săptămână în perioada Crăciunului în anii impari), o săptămână în perioada sărbătorilor P. și timp de o lună în perioada verii, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect desfacerea căsătoriei, formulată în cadrul dosarului nr. 13._ al Judecătoriei C..
Văzând și prevederile art. 453 c.proc.civ., fiind în culpă procesuală, instanța va obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 840 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru și onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul H. M. C. împotriva pârâtei H. C., având ca obiect legături personale cu minorul.
Dispune exercitarea autorității părintești asupra minorului H. E. A., născut la data de 9 august 2014, în comun, de către ambii părinți și, totodată, încuviințează ca reclamantul să aibă legături personale cu acest minor, în următoarea modalitate: săptămânal, de sâmbătă, orele 10,00 până duminică, orele 17,00, timp de două săptămâni în perioada sărbătorilor de iarnă( o săptămână în perioada Crăciunului în anii impari), o săptămână în perioada sărbătorilor P. și timp de o lună în perioada verii, în domiciliul tatălui reclamant, în mod provizoriu, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect desfacerea căsătoriei, formulată în cadrul dosarului nr. 13._ al Judecătoriei C..
Obligă pârâta către reclamant la plata sumei de 840 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxe de timbru și onorariu apărător ales.
Cu executare de îndată și fără somație.
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 iulie 2015.
Președinte Grefier
R. B. D. N.
Red. R.B.
Teh./D.N.-4 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 9747/2015.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
