Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 15/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-12-2015 în dosarul nr. 15394/2015
Dosar nr. 6._ - Partaj bunuri comune –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA - JUDEȚUL D.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 15.394
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 8 DECEMBRIE 2015
COMPLETUL DE MINORI ȘI FAMILIE COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: R. B. - JUDECĂTOR
GREFIER: L. N. N.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 24 noiembrie 2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, privind pe reclamantul I. I. și pe pârâta R. E., având ca obiect partaj bunuri comune.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, constată următoarele:
La data de 20 februarie 2014 reclamantul I. I. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâtei R. E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune realizate de părți în timpul căsătoriei, în cote egale precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de 4 iunie 1977, ulterior prin sentința civilă nr. 1076/18 mai 2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 6352/MF/2006 a fost desfăcută această căsătorie, iar pârâta și-a reluat numele purtat anterior căsătoriei, acela de R..
S-a mai învederat că în perioada căsătoriei, în aul 1977, soții au dobândit un apartament cu 3 camere și dependințe, situat în C., .. 17, ., apt. 20, județul D.; soții au avut contribuții egale, ambii având venituri permanente din muncă la acea dată, când au contractat în baza legii nr. 4/1973 un împrumut la CEC pentru cumpărarea locuinței.
Reclamantul a mai precizat că în baza contractului de construire nr. 1093/24.09.1977, părților le-a fost aprobat contractul de împrumut CEC pentru suma de_ lei, acordați pentru o perioadă de rambursare de 25 ani, începând cu data de 14 noiembrie 1977, stabilindu-se o rată lunară de 336 lei în sarcina reclamantului, care în acea perioadă era salariat la Autobaza nr. 1 C., în funcția de conducător auto. Tot prin contribuție egală, la data preluării locuinței reclamantul a achitat suma de_ lei cu titlu de avans, prețul total al imobilului fiind de_, conform procesului verbal de Predare-Preluare din data de 24.09.1977 încheiat între Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor D. – în calitate de predător, pe de o parte, și părțile, pe de altă parte.
În continuarea motivării cererii s-a mai arătat că dela data despărțirii în fapt a părților, în luna mai 1985, în acest apartament a ocuit și locuiește numai pârâta, iar cele două fiice majore ale părților locuiesc și lucrează în Italia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 357 și urm. c.civil.
S-au depus la dosar în scop doveditor, xerocopii de pe contractul de construire nr. 1093/24.09.1977 încheiat între unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală C., pe de o parte, și I. E. și I. I., pe de altă parte, contractul de împrumut CEC pentru suma de_ lei, procesul verbal de Predare-Preluare din data de 24.09.1977 încheiat între Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor D. – în calitate de predător, pe de o parte, și părțile, pe de altă parte, sentința civilă nr. 1076 MF/18 mai 2006 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 6352/MF/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare, având ca obiect desfacerea căsătoriei părților, certificat de informare cu privire la avantajele medierii nr. 100/31.01.2014 întocmit la mediator B. A., cupon de pensie pe numele V. M., extras de carte funciară, certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice nr._/14.03.2014 emis de Primăria Mun. C. – Direcția Impozite și Taxe, împuternicire avocațială.
La data de 5 mai 2014 pârâta a depus la dosar o întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea cererii de partaj, în forma în care a fost cerută de reclamant.
În motivarea cererii pârâta a învederat instanței că la data cumpărării apartamentului părțile au achitat împreună avansul; reclamantul când s-a întors din armată, la câteva luni, a provocat un accident de mașină, fiind condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă; în perioada executării pedepsei – ca șofer la mină, el a cunoscut o altă femeie, părăsind pârâta și cei trei copii ai părților; în luna martie 1984 reclamantul a părăsit domiciliul conjugal și s-a mutat la o altă femeie, refuzând să mai plătească ratele la apartament.
S-a mai învederat de către pârâtă că aceasta a făcut foarte multe îmbunătățiri la apartamentul în litigiu, la care reclamantul nu a contribuit.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205-208 c.proc.civ.
La data de 24.10.2014 pârâta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care a învederat instanței că se impune partajarea sumei de_,16 lei, reprezentând contravaloarea ratelor achitate de părți pe parcursul a 78 luni calendaristice, impunându-se deci partajarea acestei sume, iar nu întregul apartament.
S-au anexat în scop doveditor xerocopii de pe adresa nr. P62/20.10.2014 emisă de Institutul Național de S. – Direcția Județeană de S. D., către pârâtă, cuprinzând coeficientul de devalorizare a leului pentru perioada ianuarie 1991-martie 2014, tabel cu indicii prețurilor de consum în anii 1971-2013, adresa nr. 8162/20.10.2014, sentința penală nr. 1524/29 mai 1984 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr. 5897/1984, rămasă definitivă, având ca obiect art. 178 cod penal, adresa nr. 2698/15.03.1985 emisă de IM Urdari, adeverința nr. 5753/10.11.1997 emisă de ., chitanța nr. 13/_/27.08.1996 emisă de CEC – Sucursala C., contractul de construire nr. 1093/24.09.1977 încheiat între unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală C., pe de o parte, și I. E. și I. I., pe de altă parte, proces verbal de predare-preluare a imobilului în litigiu, contractul de împrumut CEC pentru suma de_ lei, încheiat între CEC și soții I. E. și I., contract de împrumut nr. 5355/1.09.2010 încheiat între CAR a Pensionarilor C., în calitate de creditor și R. E., în calitate de debitor, delegație avocațială.
La data de 19 ianuarie 2015 pârâta a depus la dosar o nouă precizare la cererea reconvențională prin care a învederat instanței că îmbunătățirile pe care le-a efectuat după separarea în fapt de fostul ei soț - luna martie 1984, la apartamentul în litigiu sunt: montat ferestre cu geamuri termopan, în sumă de 2000 lei, închis balconul cu același tip de geamuri, în sumă de 2700 lei și pentru care ea a efectuat un împrumut la CAR, schimbat ușa de la intrare, în valoare de 400 lei, schimbat instalația electrică, ce a necesitat și o nouă zugrăvire, în valoare de 3000 lei, montat rulouri exterioare în cuantum de 1200 lei, solicitându-se în final constatarea unui drept de creanță al acesteia cu privire la aceste îmbunătățiri.
Totodată, pârâta a solicitat să se constate că are un drept de creanță cu privire la imobilul supus partajării, reprezentând contravaloarea ratelor achitate exclusiv de către aceasta de la data separării în fapt a părților și până la achitarea integrală a creditului, urmând ca la masa de împărțit să fie inclusă doar contravaloarea avansului și a ratelor plătite de foștii soți pe perioada anterioară separării în fapt, pentru a se evita o îmbogățire fără just temei a reclamantului.
S-a mai propus de către pârâtă ca, în variantă subsidiară, dacă instanța va aprecia ca necesară convertirea dreptului său de creanță în cotă procentuală din valoarea actualizată a apartamentului, pârâta este de acord cu această convertire, urmând ca o eventuală expertiză de specialitate să stabilească această cotă.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1450, art. 1345-1348, art. 357, art. 2405 c.proc.civ.
În ședința publică de la 23 septembrie 2014, la solicitarea părților, în conformitate cu prevederile art. 311 și urm. c.proc.civ., instanța a încuviințat administrarea probei testimoniale, fiind audiați ulterior, la termenele din 27.01.2015, 17.02.2015, respectiv 7.04.2015, martorii L. V. și C. M., propuse de reclamant, L. G. și B. I., propuse de pârâtă, ale căror declarații au fost consemnate și depuse la dosar.
Pe baza probatoriilor administrate, la data de 7 aprilie 2015, instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, prin care s-a admis în parte și în principiu acțiunea având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul I. I. împotriva pârâtei R. E. și s-a admis în parte și în principiu cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă R. E..
S-a constatat că reclamantul și pârâta au dobândit în timpul căsătoriei apartamentul cu 3 camere și dependințe, situat în C., cartier Craiovița Nouă, .. 17, ., etaj 4, apt. 20, județul D., cu o suprafață utilă de 52,02 mp, conform contractului de construire nr. 1093/24.09.1977 încheiat între unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală C., pe de o parte, și I. E. și I. I., pe de altă parte, procesului verbal de Predare-Preluare din data de 24.09.1977 încheiat între Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor D. – în calitate de predător, pe de o parte, și părțile, pe de altă parte precum și a contractului de împrumut CEC nr._/24 septembrie 1977, pentru suma de 68.393 lei, încheiat între CEC și soții I. E. și I..
S-a dispus ieșirea din indiviziune în cote de câte 1/2 pentru reclamant și pârâtă.
Instanța a constatat de asemenea că la acest imobil pârâta a făcut următoarele îmbunătățiri, fără contribuția reclamantului: montat tocărie PVC cu geamuri termopan, la ferestre și balcon, schimbat ușa de la intrare cu altă ușă metalică, montat rulouri exterioare, a schimbat instalația electrică, a zugrăvit întreg imobilul, contravaloarea acestora urmând a fi calculată la valoarea actualizată printr-o expertiză de specialitate și cu jumătate din această sumă se va dispune majorarea lotului pârâtei.
Totodată instanța a constatat că pârâta are un drept de creanță reprezentând jumătate din cuantumul ratelor la creditul contractat de foștii soți în timpul căsătoriei( la CEC – Sucursala C.), achitate de la data despărțirii în fapt a foștilor soți – luna martie 1984 și după divorț, până la data ieșirii din indiviziune - sumă care va fi calculată la valoarea actualizată printr-o expertiză de specialitate și cu care se va dispune majorarea lotului pârâtei.
S-a dispus numirea unor experți specialitatea construcții civile și industriale precum și contabilitate, pentru evaluarea la valoarea actuală de circulație a monedei naționale și lotizarea bunului, stabilind onorarii de expert în cuantum de câte 1.000 lei pentru fiecare din cei doi experți, în sarcina reclamantului și a pârâtei, cu mențiunea ca experții să întocmească mai multe variante de lotizare, prin care bunul să fie inclus alternativ în loturile fiecăreia dintre părți, avându-se în vedere și posesia actuală a bunului, iar inegalitatea de valoare a loturilor să fie compensată prin sultă.
S-a fixat termen pentru soluționarea fondului cauzei la 19 mai 2015.
Prin adresa nr. 68.995/17.09.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale P. I., prin care s-a individualizat imobilul în litigiu, evaluându-se la suma de 123.422 lei, iar lucrările de îmbunătățire la suma de 14.908 lei, expertul răspunzând ulterior la obiecțiunile părților la această expertiză.
Prin adresa nr. 7.197/28.09.2015 s-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică efectuat de ing. expert specialitatea contabilitate D. N., prin care s-au calculat sumele de bani achitate de părți și constând în ratele la împrumutul bancar, în mod defalcat, până la data despărțirii în fapt – martie 1984 și după acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată faptul că reclamantul și pârâta s-au căsătorit la data de 4 iunie 1977, din relațiile lor au rezultat doi copii, în prezent majori, iar ulterior s-a dispus desfacerea acestei căsătorii precum și reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior căsătoriei, acela de ” R. ”, în urma pronunțării sentinței civile nr. 1076 MF/18 mai 2006 dată de Judecătoria C. în dosarul nr. 6352/MF/2006, rămasă definitivă și irevocabilă prin neapelare.
Prin contractul de construire nr. 1093/24.09.1977 încheiat între unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală C., pe de o parte, și I. E. și I. I., pe de altă parte, părțile au cumpărat apartamentul cu 3 camere și dependințe, situat în C., cartier Craiovița Nouă, ., apt. 20, județul D., cu o suprafață utilă de 52,02 mp.
Prețul acestui imobil a fost de 85.493 lei, avansul a fost plătit de părți, iar pentru diferență s-a contractat un împrumut la CEC, în baza contractului de împrumut CEC pentru suma de 68.393 lei, încheiat între CEC și soții I. E. și I..
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați în cauză, instanța reține următoarele:
Martora L. V., propusă de reclamant și audiată în ședința publică de la 17.02.2015, în calitate de vecină a acestuia, a declarat că în primăvara anului 1985 părțile erau despărțite în fapt, reclamantul plecând din apartamentul în litigiu în care locuise cu pârâta, de atunci, pârâta rămânând în acest imobil.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit apartamentul situat în C., .. 17, .. 1, apt. 20, județul D., în urma unui împrumut la CEC, iar ratele la acest împrumut le-au plătit ambii soți.
În anul 1990, martora l-a împrumutat pe reclamant cu suma de 11 mii lei, pentru achitarea ratelor la apartament, iar ulterior acesta i-a restituit banii, în rate; întotdeauna reclamantul a fost încadrat în câmpul muncii.
După ce s-a despărțit de pârâtă, reclamantul s-a angajat șofer pe camion la Rovinari.
Martora nu cunoaște care a fost contribuția soților la dobândirea bunurilor comune, ea a considerat că ambii soți au plătit avansul la apartamentul în litigiu.
Martora C. M., propusă tot de reclamant și audiată în ședința publică de la 7 aprilie 2015, în calitate de vecină a acestuia, știe că soții s-au căsătorit în anul 1977, în primăvara anului 1985, părțile s-au despărțit în fapt, reclamantul plecând din apartamentul în litigiu în care locuise cu pârâta, de atunci pârâta rămânând în acest imobil; reclamantul s-a mutat în locuința actualei soții.
În timpul căsătoriei, părțile au dobândit apartamentul situat în C., .. 17, ., județul D., în urma unui împrumut la CEC, avansul a fost plătit de ambii soți, iar ratele la acest împrumut le-au plătit ambii soți, de asemenea.
Martora a mai declarat că în mod frecvent l-a împrumutat pe reclamant cu bani pentru achitarea ratelor bancare, cu toate că ambii soți aveau serviciu, dar nu le ajungeau banii.
Reclamantul se împrumuta și de la alte persoane de bani, nu numai de la martoră.
Martora a considerat că reclamantul a avut o contribuție mai mare la dobandirea bunului comun, întrucât, pe langă salariu, el se împrumuta mereu de bani pentru plata ratelor și tot el restituia banii din salariul său.
Martora L. G., propusă de pârâtă și audiată la termenul din 27 ianuarie 2015 a declarat că a fost vecină cu părțile și știe că acestea s-au căsătorit în anul 1977, au divorțat în anul 2006, însă s-au despărțit în fapt în luna decembrie 1983; la sfârșitul anului 1983, reclamantul a plecat din apartamentul in litigiu.
Părțile au locuit în apartamentul din C., .. 17, .. 1, apt. 20, județul D., până în luna decembrie 1983, imobilul fiind cumpărat prin împrumut la CEC; ratele la împrumut au fost reținute din ștatele ambelor părți.
Reclamantul a făcut armata în anul 1980, iar la sfârșitul anului 1983, el a fost condamnat la locul de muncă, la mina Rovinari, întrucât a provocat un accident rutier mortal.
Din acel moment, toate ratele împrumutului s-au reținut doar pe ștatul de salariu al pârâtei, ea a făcut un împrumut la CAR la locul de muncă - ILMET C.- secția Turnătorie, iar în baza acestui împrumut a achitat integral tot împrumutul la CEC pentru imobil.
Martora a menționat cu certitudine că reclamantul niciodată nu a mai contribuit la plata ratelor bancare, din anul 1983.
Mai cunoaște martora că în urmă cu câțiva ani, pârâta a făcut mai multe îmbunătățiri la imobilul în litigiu, în sensul că a montat ușă la intrare, tocărie din PVC, a schimbat instalația electrică, lustrele, a montat rulouri exterioare la ferestre.
Martora a apreciat că pârâta are o contribuție de peste 90% la dobândirea imobilului în litigiu ; martora a declarat cu certitudine că reclamantul nu a contribuit la plata îmbunătățirilor sus menționate.
Rata reclamantului era 336 lei lunar, iar rata pârâtei 300 lei, după anul 1983, pârâta a achitat câte 636 lei lunar ; părinții părților nu le-au ajutat pe acestea decât cu alimente, niciodată nu le-au dat bani soților, iar pârâta s-a ocupat și de creșterea copiilor rezultati din căsătoria părților.
Martora a mai precizat că avansul la imobilul în litigiu, în cuantum de 17 mii lei, a fost achitat în comun, de către ambii soți.
Martora B. I., propusă de pârâtă și audiată la termenul din 27 ianuarie 2015, a declarat că a fost vecină cu părțile și știe că acestea s-au căsătorit în anul 1977, au divorțat în anul 2006, însă s-au despărțit in fapt în luna decembrie 1983.
În acea lună, reclamantul a plecat din apartamentul in litigiu, apoi el a provocat un accident rutier mortal, fiind condamnat la locul de muncă, la mina Rovinari, motiv pentru care nu i s-au mai reținut ratele la CEC pentru imobil .
Apartamentul în litigiu, a fost cumpărat de soți, în baza unui împrumut la CEC, fiecăruia i se rețineau ratele pe statul de salariu; la data condamnării reclamantului, aceste rate au fost trecute pe numele pârâtei, care le-a achitat până la plata integrală a imobilului, în jurul anului 2000.
Din anul 1983, în imobilul în litigiu, a continuat să locuiască numai pârâta, împreună cu cele două fete rezultate din căsătoria părților, în prezent majore; pârâta are o contribuție de peste 75% la dobândirea imobilului în litigiu.
Martora a mai declarat că niciodată reclamantul nu mai contribuit la plata ratelor imobilului și nu s-a mai întors acolo din anul 1983.
În urmă cu circa 5 ani, pârâta a făcut la imobilul în litigiu, mai multe îmbunătățiri, precum: montat tocărie PVC cu geamuri termopan, la ferestre și balcon, schimbat ușa de la intrare cu altă ușă metalică, montat rulouri exterioare, a zugrăvit; reclamantul nu a contribuit la plata acestor îmbunătățiri.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, a depozițiilor martorilor audiați și a recunoașterilor părților, rezultă faptul că în timpul căsătoriei, reclamantul și pârâta au dobândit ca bun comun apartamentul cu 3 camere și dependințe, situat în C., cartier Craiovița Nouă, .. 17, ., etaj 4, apt. 20, județul D., cu o suprafață utilă de 52,02 mp, conform contractului de construire nr. 1093/24.09.1977 încheiat între unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală C., pe de o parte, și I. E. și I. I., pe de altă parte, procesului verbal de Predare-Preluare din data de 24.09.1977 încheiat între Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor D. – în calitate de predător, pe de o parte, și părțile, pe de altă parte precum și a contractului de împrumut CEC pentru suma de 68.393 lei, încheiat între CEC și soții I. E. și I..
Instanța va constata de asemenea că la acest imobil pârâta a făcut următoarele îmbunătățiri, fără contribuția reclamantului: montat tocărie PVC cu geamuri termopan, la ferestre și balcon, schimbat ușa de la intrare cu altă ușă metalică, montat rulouri exterioare, a schimbat instalația electrică, a zugrăvit întreg imobilul.
Din depozițiile martorilor propuși de pârâtă rezultă că pentru efectuarea acestor îmbunătățiri aceasta a contractat un împrumut de la CAR a Pensionarilor C., în cuantum de 2.700 lei, conform contractului de împrumut nr. 5355/1.09.2010 încheiat între CAR a Pensionarilor C., în calitate de creditor și R. E., în calitate de debitor.
Potrivit art. 339 din codul civil, bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
În virtutea prezumției de comunitate, instituită prin textul citat, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt bunuri comune de la data achiziționării lor, fără a deosebi între modurile de dobândire, cu excepția bunurilor prevăzute de art. 340 din codul civil, care sunt bunuri proprii ale fiecărui soț.
Proprietatea soților asupra bunurilor comune este o proprietate comună în devălmășie care se păstrează și după desfacerea căsătoriei prin divorț, până la data când se face împărțirea lor. În acest sens, dispozițiile art. 356 din codul civil prevăd că „ Dacă regimul comunității de bunuri încetează prin desfacerea căsătoriei, foștii soți rămân coproprietari în devălmășie asupra bunurilor comune până la stabilirea cotei – părți ce revine fiecăruia”.
Soții sunt obligați să își acorde sprijin material reciproc, fiind obligați să contribuie, în raport cu mijloacele fiecăruia, la cheltuielile căsătoriei, dacă prin convenție matrimonială nu s-a prevăzut altfel, aceste obligații fiind instituite prin dispozițiile art. 325 din codul civil.
În cadrul procesului de partaj se stabilește contribuția fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor comune, iar cota parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția fiecăruia, efectivă, reală, la dobândirea și la conservarea bunurilor.
Prezumția relativă de comunitate prevăzută de art. 339 din codul civil, poate fi infirmată prin orice mijloc de probă de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Conform art. 343 din codul civil, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită, iar dovada că un bun este propriu se poate face între soți prin orice mijloc de probă.
Bunurile dobândite de oricare dintre soți sunt considerate comune, deoarece legea presupune că ambii soți au avut o contribuție la această dobândire. Contribuția poate fi directă, constând în munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirectă, prin economisirea unor mijloace comune, ca în cazul muncii depuse de oricare din soți în gospodărie.
În stabilirea aportului fiecărui soț se va lua în considerare așadar și munca depusă în gospodărie, această activitate fiind esențială în viața ambilor soți. În acest sens sunt și dispozițiile art. 326 din codul civil, în care se menționează că „ Munca oricăruia dintre soți în gospodărie și pentru creșterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei”.
C.-parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește în raport cu contribuția sa la dobândirea și conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț în dobândirea bunurilor comune, instanța va împărți bunurile comune în părți egale între soți.
Legislația noastră admite ca în virtutea unei contribuții mai mari a unuia dintre soți la dobândirea și conservarea bunurilor comune acestuia să i se stabilească și o cotă-parte mai mare la partajarea acestor bunuri, însă această cotă majorată trebuie stabilită în raport de întreaga masă partajabilă iar nu în raport cu o anumită categorie de bunuri, soluție ce contravine principiului unității patrimoniului comun al soților.
În cuprinsul dispozițiilor art. 357 din codul civil se prevede că în cadrul lichidării comunității, fiecare dintre soți preia bunurile sale proprii, după care se va proceda la partajul bunurilor comune și la regularizarea datoriilor. În acest scop, se determină mai întâi cota - parte ce revine fiecărui soț, pe baza contribuției sale atât la dobândirea bunului comun, cât și la îndeplinirea obligațiilor comune. Până la proba contrară, se prezumă că soții au avut o contribuție egală.
Se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 364 alin. 2, în care se prevede că soții răspund solidar pentru obligațiile asumate de oricare dintre ei pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei și a celor legate de creșterea și educarea copiilor.
În speță, ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei( provenite din salarii ), ambii au contribuit la desfășurarea muncii în gospodărie și întrucât din probele administrate nu s-a putut determina contribuția certă a părților la dobândirea bunului comun ce urmează a fi reținut la masa partajabilă, instanța va constata că bunul dovedit în cauză este dobândit prin contribuția egală a foștilor soți, întrucât aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie să se întemeieze pe probe convingătoare, din care această situație să rezulte neîndoielnic.
Astfel, din probele administrate rezultă că ambii soți au contribuit în mod egal la plata avansului apartamentului în litigiu, la început o parte din rate au fost achitate de reclamant, iar ulterior de către pârâtă, fiind reținute pe ștatul său de plată; reclamantul a avut o contribuție minimă la plata ratelor ulterioare despărțirii în fapt a părților, având în vedere că toți martorii audiați în cauză au confirmat că părțile s-au despărțit la începutul anului 1984, iar de atunci reclamantul nu s-a mai întors niciodată acasă.
Potrivit dispozițiilor art. 351 din codul civil „ Soții răspund cu bunurile comune pentru:
a) obligațiile născute în legătură cu conservarea, administrarea sau dobândirea bunurilor comune;
b) obligațiile pe care le-au contractat împreună:
c) obligațiile asumate de oricare dintre soți pentru acoperirea cheltuielilor obișnuite ale căsătoriei;
d) repararea prejudiciului cauzat prin însușirea, de către unul din soți, a bunurilor aparținând unui terț, în măsura în care prin aceasta, au sporit bunurile comune ale soților ”.
Datoriile comune sunt imperativ determinate de lege, iar toate celelalte datorii sunt personale fiecăruia dintre soți. Legea prezumă că datoriile soților sunt personale câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
Orice bun dobândit în timpul căsătoriei, devine comun, chiar dacă o parte din rate au fost achitate după despărțirea în fapt.
Obligațiile contractate de soți împreună reprezintă o datorie comună, conform art. 351 lit. b și c din codul civil, iar fiecare dintre foștii soți trebuie să contribuie la plata datoriilor comune în proporție cu partea din comunitate ce i se cuvine.
Lichidarea definitivă a contribuției soților la plata datoriilor comune se face numai cu ocazia împărțirii bunurilor comune, iar până la data despărțirii în fapt a părților, se prezumă că fiecare a contribuit în mod egal la plata datoriilor comune.
Instanța constată că în timpul căsătoriei, prețul imobilului în litigiu a fost de 85.493 lei, avansul a fost plătit de părți, iar pentru diferență s-a contractat un împrumut la CEC, în baza contractului de împrumut CEC pentru suma de 68.393 lei, încheiat între CEC și soții I. E. și I..
Conform înscrisurilor depuse la dosar și a depozițiilor martorilor pârâtei, rezultă că pârâta a achitat diferența de rate bancare, de când reclamantul a plecat de acasă, toate acestea constituind o datorie comună, care urmează să fie lichidată în cote egale.
Din probele administrate în cauză, respectiv referințe bancare, grafice de rambursare, depozițiile martorilor audiați precum și contractele de credit anterior enumerate, rezultă că în perioada cât reclamantul și pârâta au fost căsătoriți, ratele la creditele contractate de către aceasta din urmă au fost achitate de către pârâtă, din banii acesteia, iar creditele au fost utilizate pentru cumpărarea imobilului în litigiu precum și pentru efectuarea lucrărilor de îmbunătățire la apartament.
Din probele administrate și conform recunoașterii părților, rezultă că data despărțirii în fapt a soților a fost luna martie 1984.
Plata ratelor la creditele contractate în timpul căsătoriei reprezintă plata unor datorii comune, iar ratele plătite numai de către pârâtă după despărțirea în fapt( luna martie 1984 ) și după divorț, reprezintă un drept de creanță.
Faptul că o parte din rate au fost plătite de către pârâtă, nu determină o cotă mai mică de contribuție din partea reclamantului la dobândirea apartamentului bun comun, ambele părți contribuind la achiziționarea acestuia în mod egal.
Întrucât de la despărțirea în fapt, pârâta a achitat singură majoritatea ratelor la creditul contractat de foștii soți în timpul căsătoriei( la CEC – Sucursala C.), instanța va dispune majorarea lotului acesteia cu 1/2 din datoria comună, astfel încât se va constata un drept de creanță al pârâtei în cuantum de jumătate din cuantumul ratelor achitate de la data despărțirii în fapt a foștilor soți – martie 1984 și după divorț, până la data ieșirii din indiviziune - sumă care va fi calculată la valoarea actualizată printr-o expertiză de specialitate și cu care se va dispune majorarea lotului pârâtei.
În raport de cele arătate, instanța constată că acțiunea precizată formulată de reclamant este întemeiată și urmează a fi admisă în parte, iar cererea reconvențională precizată a pârâtei este de asemenea întemeiată și urmează a fi admisă în parte.
Astfel, instanța va reține în masa partajabilă bunurile dovedite și potrivit principiului conform căruia nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune, prevăzut de art. 1143 alin.1 teza 1 din codul civil și conform prevederilor art. 355 alin. 1 și 2 și art. 357 din codul civil, art. 984 C.proc.civ., se va dispune împărțirea bunurilor comune în cote de câte 1/2 pentru reclamant și pârâtă.
Instanța va dispune confirmarea în parte a raportului de expertiză întocmit de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale P. I. și se vor atribui bunurile părților conform variantei I propuse de expert, prin care apartamentul în litigiu, cu 3 camere și dependințe, situat în C., cartier Craiovița Nouă, .. 17, ., etaj 4, apt. 20, județul D., rămâne în posesia pârâtei, care a rămas să locuiască în acel imobil de la data despărțirii în fapt a părților, aceasta urmând a achita sultă reclamantului, avându-se în vedere posesia actuală a bunului, părțile fiind de acord cu această variantă, criteriile de adoptare de către instanță a unei astfel de măsuri fiind acelea că bunurile imobile sunt mai ușor de administrat astfel, de către cel care are posesia lor precum și dispozițiile art. 676 din codul civil și art. 988c.proc.civ. privitoare la criteriile de atribuire în natură a bunurilor.
De asemenea instanța va dispune omologarea raportului de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea contabilitate D. N. conform unicei variantei propuse de expert, astfel: suma achitată de ambele părți până la data despărțirii în fapt, respectiv martie 1984 este în cuantum de 42.300 lei ROL, achitată astfel: 17.100 lei ROL avans plătit la încheierea contractului de construire nr. 1093/24.09.1977 și 25.200 lei ROL – rate achitate prin reținere pe ștatul de plată de unitatea la care era salariat I. I., în funcția de șofer la Autobaza I; suma achitată de reclamantul I. I. după despărțirea în fapt, adică martie 1984 până la preluarea ratelor aferente contractului de împrumut nr._/24.09.1977 de către R. E., respectiv mai 1985, este în cuantum de 4.368 lei ROL; suma achitată de către pârâta R. E. după preluarea contractului de credit de către aceasta, în perioada mai 1985 și până la plata integrală anticipată a împrumutului, august 1996, este în cuantum de 70.016 lei ROL.
Reclamantul urmează a fi obligat la plata a jumătate din cuantumul ratelor la creditul contractat de foștii soți în timpul căsătoriei ( la CEC – Sucursala C.), achitate de la data despărțirii în fapt a foștilor soți – luna martie 1984 și după divorț, până la data ieșirii din indiviziune.
În temeiul dispozițiilor art. 989 c.proc.civ., instanța va stabili un termen de 6 luni pentru plata sultelor, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 50 indice 2 din Ordonanța de Urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă - republicată, instanța urmează să oblige reclamantul să restituie către stat suma totală de 6.676,55 lei, reprezentând ajutor public judiciar pentru scutire de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 25 martie 2014, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Văzând și prevederile art. 453 alin. 2 c.proc.civ., instanța va compensa în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă având ca obiect partaj bunuri comune, formulată de reclamantul I. I., cu domiciliul in comuna Brebeni, ., împotriva pârâtei R. E., domiciliată in C., .. 17, ., apt. 20, județul D..
Admite în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă R. E..
Dispune ieșirea din indiviziune a părților în cote de câte 1/2 pentru reclamant și pârâtă.
Confirmă în parte raportul de expertiză efectuat de ing. expert specialitatea construcții civile și industriale P. I. și atribuie bunul imobil părților conform variantei I-a propuse de expert, astfel:
Lotul nr. I, în valoare de 69.165 lei, se atribuie reclamantului, care nu va primi bunuri în natură, iar față de valoarea lotului său, aceea de 69.165 lei, urmează a primi de la pârâtă sultă în valoare de 54.257 lei.
Lotul nr. II, în valoare de 138.330 lei, se atribuie pârâtei, care va primi în natură apartamentul cu 3 camere și dependințe, situat în C., cartier Craiovița Nouă, .. 17, ., etaj 4, apt. 20, județul D., cu o suprafață utilă de 52,02 mp, conform contractului de construire nr. 1093/24.09.1977 încheiat între unitatea pentru contractarea locuințelor proprietate personală C., pe de o parte, și I. E. și I. I., pe de altă parte, procesului verbal de Predare-Preluare din data de 24.09.1977 încheiat între Oficiul Județean pentru Construirea și Vânzarea Locuințelor D. – în calitate de predător, pe de o parte, și părțile, pe de altă parte precum și a contractului de împrumut CEC nr._/24 septembrie 1977, pentru suma de 68.393 lei, încheiat între CEC și soții I. E. și I..
Față de valoarea lotului său, aceea de 84.073 lei( 69.165 lei +14.908 lei drept de creanță reprezentând valoare îmbunătățiri ), urmează a plăti reclamantului cu titlu de sultă suma de 54.257 lei.
Omologhează în parte raportul de expertiză contabilă efectuat de ing. expert specialitatea contabilitate D. N. în unica variantă propusă de expert, astfel:
Suma achitată de ambele părți până la data despărțirii în fapt, respectiv martie 1984 este în cuantum de 42.300 lei ROL, achitată astfel: 17.100 lei ROL avans plătit la încheierea contractului de construire nr. 1093/24.09.1977 și 25.200 lei ROL – rate achitate prin reținere pe ștatul de plată de unitatea la care era salariat I. I., în funcția de șofer la Autobaza I.
Suma achitată de reclamantul I. I. după despărțirea în fapt, adică martie 1984 până la preluarea ratelor aferente contractului de împrumut nr._/24.09.1977 de către R. E., respectiv mai 1985, este în cuantum de 4.368 lei ROL.
Suma achitată de către pârâta R. E. după preluarea contractului de credit de către aceasta, în perioada mai 1985 și până la plata integrală anticipată a împrumutului, august 1996, este în cuantum de 70.016 lei ROL.
Reclamantul urmează a fi obligat la plata a jumătate din cuantumul ratelor la creditul contractat de foștii soți în timpul căsătoriei ( la CEC – Sucursala C.), achitate de la data despărțirii în fapt a foștilor soți – luna martie 1984 și după divorț, până la data ieșirii din indiviziune.
Stabilește termen de 6 luni pentru plata sultei, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Obligă reclamantul să restituie către stat suma totală de 6.676,55 lei, reprezentând ajutor public judiciar pentru scutire de la plata taxei de timbru, acordat prin încheierea de ședință pronunțată în Camera de Consiliu a Judecătoriei C., la data de 25 martie 2014, la data rămânerii definitive și irevocabile a prezentei hotărâri.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 8 decembrie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
R. B. L. N. N.
Red. R.B.
Tehn. L.N./4 ex
07.01.2016
| ← Curatelă. Sentința nr. 08/2015. Judecătoria CRAIOVA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... → |
|---|
