Plângere contravenţională. Sentința nr. 1086/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1086/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1086/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1086/2015
Ședința publică de la 28.01.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. D. M.
GREFIER J. A.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul S. A. G. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contravenționala.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, la apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă s-a constatat lipsa părților, situație în care, potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 958/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o noua strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale.
La a doua strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns avocat M. M. pentru petent, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța pune în discuție competența generală, materială și teritorială a instanței.
Avocat M. M. pentru petent consideră că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001 coroborate cu art 94 pct. 4 din N.C.Pr.Civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Instanța acordă cuvântul pentru probatorii.
Avocat M. M. pentru petent solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
Considerând că proba cu înscrisuri solicitată de către apărătorul petentului este utilă, pertinentă și concludentă, putând duce la soluționarea cauzei, în temeiul art. 255 alin 1 N.C.Pr.Civ. coroborat cu art 258 N C.Pr. Civ, o încuviințează.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat M. M. pentru petent solicită admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertismentul, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 17.09.2014, petentul S. A. G. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.09.2014 de către intimata I. D., solicitând în principal admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, iar pe cale de consecință exonerarea de la plata amenzii, în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivare, petentul a arătat că în data de 09.09.2014 se deplasa către localitatea C., pe DN 65, iar în zona localității Pielești a fost oprit de un echipaj de poliție pentru că ar fi condus cu o viteză de 90 de km/h.
Petentul a precizat că nu există indicator care să restricționeze viteza de circulație în zona în care a fost oprit.
Petentul a mai precizat că potrivit art. 16 din OG 2/2001 indicarea în cuprinsul procesului verbal a locului săvârșirii faptei este obligatorie.
Potrivit art. 181 din RA OUG nr. 195/2002 " În situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Datele de identificare a contravenientului care se consemnează în procesul verbal de constatare a contravenției sunt cele comunicate, în scris, sub semnătura proprietarului sau deținătorului legal al vehiculului".
Petentul arată că nu a fost respectat acest articol.
Conform art. 16 alin.7 Din OG 2/2001 "În momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului verbal.
Potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea se aplică proporțional cu gradul de pericol social al faptei, însă nu a existat nicio urmare care să pericliteze valorile sociale socialmente periculoasă.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG 2/2001.
La data de 12.09.2013, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, a arătat că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul - verbal a solicitat să se constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, a considerat ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, a învederat ca deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezulta ca procesul-verbal face dovada deplina a situației de fapt si încadrării in drept.
A mai arătat ca abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul politiei rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică si legală.
Așadar, a considerat că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Dispozițiile art. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G.nr. 195/2002 obligă orice participant la trafic să respecte regulile de circulație si semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, in cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, in lipsa prevederii in legea naționala a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amenda contravenționala . redus. Curtea a aratat in mod expres ca atat timp cat organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului si analizează mijloacele de proba pertinente si utile in condiții de contradictorialitate si nemijlocire, petentul se bucura de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretate de către Curte prin prisma art.6 din CEDO.
Fapta reținuta in sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece, circulând cu o viteza peste limita legala admisa, exista riscul producerii unor accidente de circulație in care sa fie implicate persoane nevinovate.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât contrar legii, cât si un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
A solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv planșe foto, buletinul de verificare metrologica pentru aparatul radar pe carele-a atașat la dosar.
A precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Biroul Român de Metrologie a fost abrogat pct.4 din N.M.L. nr.021-05, astfel ca măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate si de către polițiștii care nu au calitatea de operatori calificați.
De asemenea a solicitat a se avea în vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile, prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ.
A solicitat acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările sale si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecată.
In drept, a invocat prevederile OUG nr. 195/2002 Rep., Regulamentul de aplicarea OUG nr. 195/2002 Rep. si OUG nr. 2/2001.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
A depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr._/22.03.2013, planșe foto.
La data de 26.11.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din plângerea contravențională.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal contravenție . nr._ întocmit la data de 09.09.2014 petentul a fost sancționat contravențional reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul marca Toyota Corolla cu nr. de înmatriculare_ pe DN 65 cu o viteză de 90 km/h.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 121 alin 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit alin 2 nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii, se constata de către politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Potrivit art. 101 alin. 2 din OUG 195/2002 amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Conform art. 108 alin. (1) lit. c) punctul 3, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare, depășirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
Potrivit dispozițiilor art 49 din OUG 195/2002 Republicată limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Din fotografiile radar înaintate la dosar de către I.P.J. D. rezultă că petentul ,aflându-se în localitate (în fotografii apare semnul "trecere de pietoni"), în timp ce conducea autoturismul a depășit viteza legală, respectiv a condus cu viteza de 90 km/h.
De asemenea aparatul radar avea efectuată verificarea metrologică.
Deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probanta a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul verbal face dovada deplina a situației de fapt și încadrării în drept până la proba contrară.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea EDO (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare. În prezenta cauză, atât miza litigiului (aplicarea sancțiunii amenzii in cuantum de 1000 lei) cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Având posibilitatea exercitării drepturilor procesuale în vederea dovedirii plângerii formulate, petentul nu a adus nici o proba pertinentă în combaterea prezumției de legalitate și veridicitate a procesului verbal.
Pentru aceste motive, instanța în temeiul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, urmează să respingă plângerea formulată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de către petentul S. A. G. cu domiciliul în C., .. 47, jud.D., în contradictoriu cu intimata I. D. cu sediul în C., ., jud.D..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 28.01.2015.
Președinte,Grefier,
M. D. M. J. A.
Red.MDM
Teh.JA
4ex/09.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 733/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1020/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
