Plângere contravenţională. Sentința nr. 1039/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1039/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 1039/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 1039/2015
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul B. L. în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. F. pentru petent care substituie pe avocat Cioana D., cu delegație de substituire la dosarul cauzei și martorul F. M., având CNP_, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă martorul F. M., având CNP_.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale în cauză fiind audiat martorul F. M., sub prestare de jurământ, a cărui declarație a fost consemnată și atașată la prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul petentului asupra fondului cauzei.
Avocat C. F. pentru petent, având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contravenție, obligarea de restituire a permisului, a învederat că organul care a întocmit procesul a săvârșit o eroare, au fost încălcate dispozițiile legale, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin plângerea contravențională formulată la data de 02.10.2014 și înregistrată sub nr._ petentul B. L. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 19.09.2014 .
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa . Astfel, la data de 19.09.2014 s-a deplasat cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ , pe . C. și a fost oprit de un echipaj de poliție deoarece a circulat cu o viteză peste limita maximă prevăzută de lege pentru sectorul de drum respectiv .
Totodată precizează că acesta ar fi încălcat dispozițiile art.49din OUG 195/2002, faptă ce a fost sancționată potrivit procesului verbal de art.102 alin.3 lit.e din OUG 195/2002.
Astfel, dispozițiile art. 49 statueaza asupra limitelor maxime de viteza, atat in localitate, cat si in afara localitatii, iar art. 102 alin. 3, lit. e prevede ca este contravenție si se sanctioneaza cu amenda prevăzută in clasa a IV-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 de zile “depasirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic”.
Potrivit art. 98 din OUG 195/2002, un punct amenda reprezintă 10% din salariul minim brut pe economie, iar clasa a IV-a de sancțiuni cuprinde de la 9 la 20 de puncte amenda.
Lecturand insa procesul verbal contestat, se observa ca agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, ca sancțiune principala, si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Având in vedere ca, pe de o parte, pentru fapta mentionata în actul sanctionator legiuitorul prevede sancțiunea amenzii contravenționale, iar, pe de alta parte, agentul constatator a aplicat sancțiunea avertismentului, rezulta ca si agentul de politie a avut dubii cu privire la viteza cu care a circulat, fiind insa inexplicabil motivul pentru care a decis si aplicarea sancțiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce pe o perioada de 90 de zile.
Astfel, in cauza a fost incalcat principiul legalitatii statuat in art. 21 alin (3) din OG nr 2/2001, potrivit caruia “Sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.
Potrivit dispozițiilor art. 95 din OUG nr. 195/2002: “incalcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgenta, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție si se sanctioneaza cu avertisment ori cu amenda ca sancțiune principala si, dupa caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin.”
Rezulta astfel ca legiuitorul a graduat toate sancțiunile ce se pot aplica in materie rutiera, evident, in funcție de pericolul social al faptei contravenționale savarsite, cea mai ușoara fiind sancțiunea avertismentului, urmata de sancțiunea amenzii “si dupa caz” (.
Având in vedere aceste aspecte, este evident ca agentul constatator a aplicat o sancțiune ilegala, fiind de altfel greu de imaginat cum o sancțiune complementara poate fi mai drastica decât sancțiunea principala, avand in vedere si principiul de drept accessorium sequitur principale.
In ceea ce privește temeinicia procesului verbal de constatare a contravenției, mențiunile consemnate in acesta nu corespund realitatii, acesta neincalcand dispozițiile art. 49 din OUG 195/2002.
Astfel, desi se deplasa in localitate, nu depasise cu mai mult de 50 km/h viteza maxima admisa.
Avand in vedere ca masurarea vitezei de deplasare a autovehiculelor de către politia rutiera trebuie sa respecte Norma de Metrologie Legala NML 021-05, solicită să se aibă in vedere faptul ca in actul sanctionator nu este specificat daca viteza retinuta a fost stabilita de aparatul radar funcționând in regim stationar sau in regim de deplasare, avand in vedere ca potrivit normei sus-amintite, (art. 3.1.1 lit. c) eroarea maxima tolerata in regim stationar este de +/-3% din valoarea masurata pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h si de +/-4% in regim de deplasare pentru aceleași viteze.
Este evident ca si din acest punct de vedere exista un dubiu cu privire la viteza cu care a circulat, dubiu intarit si de sancțiunea principala aplicata de către agentul constatator, dubiu care, in temeiul art. 6 din CEDO si al jurisprudentei Curții Europene, profita contravenientului (in dubio pro rem.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OUG 195/202, art.6 din CEDO .
La dosarul cauzei au fost depuse următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat; taxa de timbru;
imputemicire avocațiala, solicită sa dispuneți efectuarea unei adrese către institutia intimata pentru a ne comunica înregistrarea video ce a avut ca urmare incheirea procesului-verbal de contravenție,daca aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea, mentionat in procesul verbal de contravenție, era verificat la Biroul R. de Metrologie si data ultimei verficari,să ni se comunice daca exista identitate intre aparatul radar montat pe mașina de politie si aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea,tipul, numărul și . radar.
Intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER a depus la data de 16.10.2014 întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, întrucât nu pot fi înlăturate constatările făcute de agentul de poliție printr-o probă indirectă, respectiv declarația unui martor.
La dosar intimata a atașat următoarele acte:buletin de verificare metrologică, planșe foto.
La data de 05.11.2014 s-a depus la dosarul cauzei de către petent răspuns la întâmpinare prin care a învederat instanței că oservând planșele foto acesta a fost sancționat pentru o faptă care nu poate fi dobvedită deoarece din acestea nu reiese faptul că ar fi circulat sau nu în localitate .
La solicitarea petentului, instanța a încuviințat proba cu acte și proba testimonială cu un martor, iar, în ședința publică din data de 28.01.2015 a fost audiat martorul F. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat contravențional cuavertisment, pentru fapta prevăzută de art. 121, alin 1 din RA OUG nr.195/2002 R, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul, cu viteza de 103km/h, în localitate, abatere filmată și atestată de aparatul radar în localitate,
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată.O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului.Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză,atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Din analiza dispozițiilor art.121 din RA al OUG 195/2002 instanța reține că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
La dosar a fost depusă verificare metrologică care privește aparatul radar, precum și planșe foto radar, din care rezultă că petentul a circulat cu viteza de 103 km/h, în localitate.
În speță,instanța nu va avea în vedere susținerea martorului audiat care a declarat că, deși nu a observat înregistrarea pe aparatura existentă la bordul autovehiculului, a apreciat că petentul nu putea avea o astfel de viteză, deoarece această susținere este combătută de înregistrarea aparatului radar, care este omologat, astfel că are o forță probantă mai mare decât susținerea martorului, care nu a putut preciza ce viteză înregistra aparatura de la bordul vehiculului, astfel că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată sub acest aspect.
Având în vedere aceste considerente,instanța va respinge plangerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul B. L., cu domiciliul în C., Romania Muncitoare, nr.42 B, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., Vulturi, nr.19, județul D. .
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28.01.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored:A. B
A.B. 27 Februarie 2015
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 989/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 1006/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
