Plângere contravenţională. Sentința nr. 1437/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1437/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 21582/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1437/2015
Ședința publică de la 04 Februarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. N.
Grefier D. Ișlicaru
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PT.CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER -I. TERITORIAL NR.6, având ca obiect plângere contravențională ISCTR NR_.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la o primă strigare a cauzei, au lipsit părțile.
În temeiul art. 104 alin. 13 din HCSM nr. 387/2005, instanța a lăsat cauza la a doua strigare în ordinea de pe listă.
La a doua strigare a cauzei, la ora 12:46, la apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Procedând din oficiu la verificarea competenței sale, conform art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, conform art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 94 pct.4 Cod procedură civilă și art. 32 alin. 1 din OG 2/2001.
Instanța, încuviințează pentru ambele părți, în temeiul art. 255 alin. 1 Cod de procedură civilă raportat la dispozițiile art. 258 alin. 1 Cod de procedură civilă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în dovedirea/combaterea aspectelor menționate în cererea de chemare în judecată.
Având în vedere că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.244 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, instanța a declarat cercetarea judecătorească încheiată și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 02.06.2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr._, plângerea formulată de petenta . împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 14.05.2014 emis de intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier ISCTR prin I. Teritorial nr. 6, solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea în fapta plângerii, petenta arată că la data de 14.05.2014 conducătorul auto G. A. A. angajat al societății petente, conducând auto cu nr. de înmatriculare_ proprietatea societății petente, a fost verificat de agentul constatator în timp ce acesta efectua transport rutier de mărfuri în trafic național, ocazie cu care agentul constatator a sesizat depășirea cu 12 minute a perioadei de conducere în trafic și a procedat la aplicarea unei sancțiuni contravenționale în pofida motivării conducătorului auto ca această întârziere de 12 minute se datora căutării unui spațiu pentru parcare. Agentul constatator a aplicat o sancțiune contravențională cu amendă în cuantum de 1500 lei, în baza OG 37/2007 art. 9 alin. 1 lit. e.
Petenta a mai arătat că încadrarea în lege a sancțiunii este făcută în mod eronat de agentul constatator, acesta sancționând societatea în mod greșit precum și încadrarea greșită a șoferului ca martor în procesul-verbal.
A depus la dosar procesul-verbal contestat.
La data de 26.08.2014 intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată ca neîntemeiată cu motivarea că, la controlul efectuat asupra vehiculului cu numărul de înmatriculare_, utilizat de societatea petentă, condus de conducătorul G. A. A., în timp ce transporta mărfuri (bunuri divizibile) în trafic național, a fost depășită perioada maximă de conducere neîntreruptă cu până la 30 minute, în intervalul 22.04.2014, ora 10,07 – ora 16,57, fără a efectua o pauză de minim 45 minute, conform Reg. CE 561/2006.
A menționat că această faptă constituie contravenție, conform art. 8 alin. 3 pct.4 din OG nr. 37/2007.
Conform art. 8 al. 2 OG 36/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor, utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, fapta anterior amintită face parte din încălcările grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al CEE nr. 3.821/85 și după caz, ale Acordului AETR constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune.
În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, fiind întrunite elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 8 al. 2 pct. 11 OG 37/2007 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, este corectă individualizarea sancțiunii, în condițiile aplicării amenzii în cuantumul minim prevăzut de art. 9 alin. 1 lit. d din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În drept, a invocat disp. art. 201, art. 205 – 208 C.P.CIV., art. 8 al. 2 pct. 11 OG 37/2007, Regulamentul CEE 561/2006 de modificare a Regulamentelor CEE nr. 3.821/85 și CEE nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului CEE nr. 3820/85 ale Consiliului.
A anexat în copie: împuternicire, procesul-verbal de contravenție și dovada de comunicare a acestuia, formular de control în trafic, fotocopie a indicației de pe aparatul tahograf, fotocopie diagramă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal încheiat de către intimată petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 1.500 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin. 3 pct. 4 coroborat cu art. 9 alin. 1 lit. e) din OG nr. 37/2007, reținându-se în sarcina sa că, în urma verificărilor s-a constatat că în intervalul 22.04.2014, ora 10,07 – ora 16,57, conducătorul autovehiculului ce îi aparține a efectuat o perioadă de conducere prea lungă cu 12 minute față de o perioadă de conducere neîntreruptă de 4 ore și 30 de minute, fiind întocmit cu această ocazie formularul de control în trafic.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, are valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Procesul verbal este prezumat relativ ca fiind legal și temeinic, în ceea ce privește constatările personale ale agentului constatator.
În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de verdicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut.
Analizând legalitatea procesului verbal, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art.17 din același act normativ.
Motivul de nelegalitate invocat de petentă nu este întemeiat, fapa fiind încadrată corect, față de situația de fapt reținută.
Cu privire la menționarea conducătoruui auto ca martor, acest aspect nu poate constitui motiv de anulare a procesului verbal, având în vedere că legea nu interzice ca această persoană să fie martor asistent, iar semnarea procesului verbal de către salariatul petentei nu produce vreo vătămare petentei.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
În drept, potrivit art. 8 alin.3 pct. 4 din OG nr. 37/2007 depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute constituie o încălcare minoră –contravenție- a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR care se sancționează conform art. 9 alin. 1 lit. e) cu cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 lit. e) din OG nr. 37/2007, răspunderea revine întreprinderii/operatorului de transport rutier.
Reglementând perioadele de conducere și de repaus, art. 6 din Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului stabilește următoarele: ,,(1) Durata de conducere zilnică nu depășește nouă ore.
Cu toate acestea, durata de conducere zilnică poate fi prelungită la maximum zece ore, dar nu mai mult de două ori pe parcursul săptămânii.
(2) Durata de conducere săptămânală nu depășește cincizeci și șase de ore și nici nu generează o depășire a duratei maxime de lucru săptămânale stabilită de Directiva 2002/15/CE.
(3) Durata de conducere totală acumulată nu trebuie să depășească nouăzeci de ore pe parcursul a două săptămâni consecutive.
(4) Duratele de conducere zilnice și săptămânale cuprind toate duratele de conducere înregistrate pe teritoriul Comunității sau al unei țări terțe.
(5) Un conducător auto înregistrează ca altă muncă orice perioadă, astfel cum este definită la articolul 4 litera (e), precum și orice perioadă petrecută pentru conducerea unui vehicul utilizat pentru operațiuni comerciale care nu intră în domeniul de aplicare a prezentului regulament și înregistrează orice perioadă de disponibilitate, astfel cum este definită la articolul 15 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (CEE) nr. 3821/85, de la ultima perioadă de repaus zilnic sau săptămânal. Această înregistrare se face manual pe o foaie de înregistrare, pe un imprimat scos sau cu ajutorul funcției de introducere manuală de date oferită de aparatul de înregistrare.
Conform art. 7 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 561/2006, după o perioadă de 4 ore și jumătate de conducere conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin 45 de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus. Această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin 15 minute urmată de o pauză de cel putin 30 de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere, astfel încât să se respecte dispozițiile primului paragraf.
Art. 10 alin.2 din Regulament stabilește că întreprinderile de transport trebuie să organizeze activitatea conducătorilor auto salariați sau care sunt puși la dispoziția lor, ,,astfel încât aceștia să se conformeze Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și capitolului II din prezentul regulament. Întreprinderile de transport dau instrucțiuni corespunzătoare conducătorilor auto și efectuează controale periodice pentru a se asigura de respectarea Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și a capitolului II din prezentul regulament”, în caz contrar fiind atrasă, potrivit alin.3, răspunderea întreprinderii de transport pentru încălcările comise de către conducătorii întreprinderii, chiar dacă aceste încălcări au fost comise pe teritoriul unui alt stat membru sau al unei țări terțe.
Observând diagrama înregistrată de tahograf (fila 22), pe data de 22.04.2014 conducătorul auto a condus 4 ore și 42 de minute (în loc de 4,30 ore), fără ca în această perioadă să se înregistreze o pauză neîntreruptă de conducere de cel puțin 45 de minute sau pauze intercalate, astfel cum impun dispozițiile art. 7 alin. 1 din Regulamentul CE nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile primului paragraf al art.7), depășind, pe cale de consecință, perioada maximă de conducere cu 12 minute, fapt constatat și prin procesul verbal contestat. Chiar dacă între perioadele de condus au existat și mici pauze, totalizând 19,10 min., acestea nu sunt suficiente, fiind obligatoriu ca perioadele de odihnă intercalate să fie de minim 15 minute urmate de o pauză de cel puțin treizeci de minute, sau pauză de minim 45 minute, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Față de împrejurarea că în cauză petenta nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului verbal contestat, instanța constată că aceasta a încălcat obligația care îi incumba conform art.8 alin.3 pct 4 din OG nr. 37/2007.
Instanța apreciază nefondată susținerea petentei că motivul depășirii perioadei de conducere cu 12 minute ar fi căutarea unui loc de parcare, întrucât această împrejurare nu este de natură să justifice depășirea timpilor de conducere zilnică cu 12 minute și nici nu a fost dovedită această susținere.
Instanța reține că prin săvârșirea contravenției în discuție petenta a pus în pericol relațiile sociale referitoare la siguranța circulației pe drumurile publice ocrotite atât de dispozitiile OG nr.37/2007, de Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1058/2007, cât și de cele comunitare, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului.
De altfel, instanța apreciază că activitatea de conducere pe drumurile publice desfășurată în condițiile depășirii perioadei maxime de conducere neîntreruptă generează oboseală fizică și psihică conducătorului auto, fapt care pune în pericol viața, integritatea și sănătatea participanților la trafic, contravenția dedusă judecății prezentând un pericol social considerabil, reflectat de legiuitor tocmai în minimul ridicat al amenzii contravenționale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în comuna P., .. 28, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PT.CONTROLUL ÎN TRANSPORT RUTIER -I. TERITORIAL NR.6, CUI_, cu sediul procesual ales în Drobeta T. S., ., nr. 2C, județul M..
Cu apel în 30 de zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
L. N. IȘLICARU D.
Redactat jud.L.N./Tehnored.gref. D.I./ 4Ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2126/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2644/2015.... → |
|---|
