Plângere contravenţională. Sentința nr. 2644/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2644/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 16109/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2644/2015
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. I. P. și pe intimata P. L. C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat F. L. G., lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 de lei, după care:
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat F. L. G. pentru petent solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie. În subsidiar, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului. Arată că măsura ridicării autoturismului este ilegală, abuzivă, fiind o măsură excepțională. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat. Depune chitanță onorariu avocat la dosar.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale dedusă judecății, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.04.2014, sub nr. _, petentul B. I. P., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ C., a solicitat în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014, anularea măsurii de sancționare cu 4 puncte amendă în valoare de 340 lei și cu 3 puncte de penalizare și obligarea intimatei la repararea prejudiciului material cauzat prin emiterea dispoziției de ridicare a autoturismului cu nerespectarea reglementărilor incidente în această materie. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea în fapt, petentul a arătat că la data de 02.04.2014, ora 11:00 a staționat voluntar cu autoturismul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare_, pe .. La ora 11: 45 s-a întors la locul staționării autoturismului unde a constatat că acesta dispăruse, împreună cu alte autoturisme parcate în aceeași zonă, fiind informat că autoturismul fusese ridicat ca urmare a staționării neregulamentare, motiv pentru care s-a deplasat pe Calea Severinului, în curtea R. unde fusese depozitat, în vederea recuperării autoturismului. A precizat petentul că pentru a i se elibera autoturismul a fost nevoit să achite o taxă în valoare de 150 de lei pentru care i s-a eliberat un bon fiscal și fișa autoturismului staționat neregulamentar. Ulterior, la data de 14.04.2014 a primit prin poștă procesul-verbal contestat.
A invocat petentul ca motiv de anulare a procesului-verbal de contravenție neîndeplinirea dispozițiilor art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001, referitoare la posibilitatea contravenientului de a formula obiecțiuni la procesul-verbal respectiv..
A mai învederat petentul că măsura tehnico-administrativă a ridicării autoturismului a fost dispusă cu nerespectarea procedurii legale, iar procesul-verbal a fost încheiat la o dată ulterioară celei în care s-a efectuat ridicarea autoturismului. Or, existența procesului-verbal de contravenție anterior sau cel puțin concomitent cu dispunerea ridicării autoturismului este o premisă sine qua non pentru efectuarea legală a acestei operațiuni. De asemenea, a precizat că ridicarea autoturismului a fost una ilegală, abuzivă, autoturismul fiind parcat pe partea dreaptă paralel cu alte autoturisme și nereprezentând un obstacol pentru circulație, iar în zonă nu există niciun indicator care să atenționeze faptul că autoturismul va fi ridicat dacă va fi parcat neregulamentar, invocând prevederile art. 64, art. 97 și art. 128 din OUG nr. 195/2002.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16, 17 din OG nr. 2/2001 și dispozițiile legale menționate anterior.
Au fost anexate copie CI petent, procesul-verbal contestat, fișa autovehiculului staționat neregulamentar, chitanță, plic.
Intimata nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar planșe foto în susținere și dispoziția de ridicare a autoturismului.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul asistent P. M., a cărei declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei și cu sancțiunea complementară a aplicării a trei puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 143 din HG 1391/2006, întrucât la data de 02.04.2014, a staționat voluntar cu autoturismul marca Mecedes cu numărul de înmatriculare_ pe banda de preselecție la dreapta de la intersecția . Calea București, totodată în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă, dispunându-se și ridicarea autoturismului.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 16 din OG nr. 2/2001, instanța reține că sunt neîntemeiate. Astfel, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție rezultă că acesta a fost încheiat în lipsa contravenientului, astfel că agentul constatator nu avea obligația de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Instanța reține că agentul constatator a perceput personal această faptă, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal. Mai mult decât atât, în susținerea procesului-verbal contestat au fost depuse planșe foto, din care rezultă fără dubiu că petentul a staționat în zona de acțiune a indicatorului oprirea interzisă. I. mai reține că procedura de ridicare a autoturismului în cauză s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, astfel cum rezultă din dispoziția de ridicare de ridicare depusă la dosar.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că față dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea contravențională aplicată, respectiv amenda în cuantum de 340 de lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent, apreciind că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra gravității faptei sale și pentru a preveni astfel de fapte. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare împrejurarea că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentului în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
În raport de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va modifica procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei cu sancțiunea avertismentului, va atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
În ce privește cererea petentului privind obligarea intimatei la plata prejudiciului material, instanța o va respinge ca neîntemeiată, față de împrejurarea că sancționarea faptelor contravenționale de către agenții constatatori competenți, conform dispozițiilor legale în vigoare, nu poate constitui niciodată temei pentru atragerea răspunderii civile delictuale sau a oricărei alte forme de răspundere, indiferent de consecințele materiale pe care sancțiunea le-ar avea asupra patrimoniului contravenientului, câtă vreme este respectat cadrul instituțional prevăzut de legiuitor.
În baza art. 453 NCPC, având în vedere că plângerea contravențională va fi admisă în parte, astfel că intimata se află în culpă procesuală, instanța va obliga intimata la plata către petent a sumei de 520 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat conform chitanțelor depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul B. I. P., cu domiciliul în C., .. 75, județul D., în contradictoriu cu intimata P. LOCALĂ C., cu sediul în C., ..22, județul D..
Modifică procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 04.04.2014, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 340 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Atrage atenția petentului ca, pe viitor, să respecte dispozițiile legale, în caz contrar expunându-se unor sancțiuni mai severe.
Respinge cererea petentului privind obligarea intimatei la plata prejudiciului material, ca neîntemeiată.
Obligă intimata la plata către petentă a sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș. C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1437/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2269/2015.... → |
|---|
