Plângere contravenţională. Sentința nr. 2015/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2015/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 29698/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2015
Ședința publică de la 08 Septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte L.-D. N.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul Măndescu I., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 19.07.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., în contradictoriu cu intimații C. L. A. și M. D. și asigurător ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns petentul personal și asistat de avocat V. C. și intimatul M. D., personal și asistat de avocat V. C., intimații I. D. și C. L. A. și asigurătorul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a depus la dosar de către intimata I. D., raportul agentului constatator din care rezultă că petentului i-a fost înmânat o copie a procesului verbal de contravenție, după care,
Reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPCiv, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat V. pentru petent, solicită admiterea plângerii; anularea procesului verbal de contravenție, întrucât a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție; a arătat că petentul nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, așa cum rezultă și din probatoriul administrat în cauză; a mai arătat că intimatul a circulat cu viteză, deși se afla într-o intersecție; fără cheltuieli de judecată.
Avocat V. C. pentru intimatul M. D., solicită respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată; a arătat că în plângerea contravențională există o . inadvertențe, petentul contrazicându-se în momentul în care a descris starea de fapt; a arătat că intimatul M. D. nu se face vinovat de producerea evenimentului rutier, întrucât circula pe un drum cu prioritate, vinovat fiind petentul care nu a acordat prioritate de trecere; cu cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 NCPCiv instanța declară închise dezbaterile și reține cauza in pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.07.2014, pe rolul Judecătoriei C. sub dosar nr._ petentul Măndescu I., a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. solicitând anularea procesului verbal . nr._ întocmit la data de 19.07.2014, exonerarea de la plata amenzii.
În motivare a arătat că a fost sancționat contravențional pentru faptul că în data de 19.07.2014, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_, pe . . nu a fost implicat într-o tamponare pe care a provocat-o un alt conducător auto, i-a fost reținut permisul de conducere pentru neacordare de prioritate.
A arătat că în timp ce se apropria de intersecție a sesizat că pe . circula un autoturism Dacia Solenza cu viteză, care în curbă a pierdut controlul direcției, a ieșit în partea dreaptă, iar în afara carosabilului lovit o bară metalică de covoare și un autoturism Peugeot staționat. A arătat că a coborit să vadă ce s-a întâmplat, ducându-se la sofer să vadă ce s-a intimplat și a sesizat că acesta nu a suferit vătămări corporale, ci doar cele două auto au fost avariate, iar conducătorul auto i-a transmis că nu poate explica cum de a părăsit banda de circulație.
A mai arătat că a mers împreună cu celălalt conducător auto la sediul I. D. pentru a preciza cum s-a intimplat, celălalt conducător auto a arătat agentului de poliție că a piedut controlul autoturismului întrucât s-a speriat de autoturismul condus de petent. Totuși cele precizate sunt eronate, petentul mai având de parcurs câțiva metri până in intersecție.
A mai arătat că nu a încălcat vreo regulă de circulație și nici nu a existat contact material între autoturismul său și un alt autoturism.
În dovedirea plângerii a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale cu martorul P. V..
În drept s-au invocat dispozițiile OUG 195/2002.
La data de 08.10.2014, intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe,înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă,ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petentul fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat,rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și ceilalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constatăși sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent(agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strassbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară,probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
A depus la dosar înscrisurile în baza cărora a fost întocmit procesul verbal de contravenție.
La data de 24.10.2014 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic și nelegal.
A arătat că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu sunt reale, așa cum a descris și în plângerea formulată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 201 alin. 2 NCPCIv.
La termenul de judecată din data de 02.12.2014, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 119 din OUG 195/2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat, a celorlalți conducători auto implicați în evenimentul rutier, C. L. A. și M. D. și în calitate de asigurător, a societății de asigurare ..
La data de 11.02.2015, intimatul M. D., a depus întâpminare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
A arătat că starea de fapt indicată de petentul Măndescu I., nu corespunde realității și diferă chiar și de cea arătat de acesta în fața agentului constatator.
Intimatul a arătat deși prin plângerea contravențională se arată că mai avea de parcurs doar citiva metri pina la intersecție,, în realitate acesta a pătruns în intersecție fără să se asigure, ignorând indicatorul STOP, depășind centrul intersecției, situație ce a generat o reacție imediată de evitare a impactului frontal. A mai precizat că se deplasa cu autoturismul său, cu maxim 30 km/h, intrând în intersecție de pun drum cu prioritate, iar manevra de evitare a dus la acroșarea unui stâlp și a unui alt autoturism.
Intimaul C. L. A. și asigurătorul, deși legal citați nu au depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 10.03.2015, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul P. V. și pentru intimații I. D. și M. D., proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 07.04.2015 a fost audiat martorul P. V., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat in cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 19.07.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D., petentul Măndescu I. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare, cu sanctiunea avertismentului.
Totodată i-a fost reținut permisul de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.
Prin procesul verbal sus menționat s-a reținut că, la data de 19.07.2014, ora 1600, la intersecția dintre . Al. Castanilor " din declarațiile conducătorilor auto și avariile existente la auto rezultă faptul că in timp ce conducea auto Dacia L. cu nr._ nu a acordat prioritate de trecere auto Dacia Solenza cu nr._ care pentru a evita impactul a intrat in auto marca Peugeot cu nr._ care se afla parcat producând avarii.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. c din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare constând în ,, neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept", cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal de contravenție a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat" nu sunt de acord ".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petent a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Instanța reține că petentul, in declarația din data de 19.07.2014 (fila 15), a precizat că se deplasa pe . ieșit inspre . se asigure. A pătruns in intersecție iar in momentul respectiv venea autoturismul Dacia Solenza care a intrat in coliziune cu o bară, apoi a avariat autoturismul Peugeot cu nr._ parcat regulamantar. A mai precizat faptul că autoturismul său nu a suferit avarii.
Intimatul C. L. A. a declarat la data de 19.07.2014 (fila 16) că a fost chemat in parcare unde a găsit autoturismul Peugeot cu nr._ avariat.
Intimatul M. D. a declarat la data de 19.07.2014 (fila 17) că in timp ce conducea autoturismul Dacia Solenza cu nr._ s-a deplasat pe . intersecția cu . intersecția a pătruns autoturismul Dacia L. cu nr._, care avea stop, fără să se asigure, iar pentru a evita coliziunea cu acesta a luat volan dreapta și a intrat cu mașina . și autoturismul Peugeot cu nr._ parcat regulamentar.
Instanța reține faptul că petentul a făcut precizări contradictorii in ceea ce privește modul in care s-a produs evenimentul. Astfel in cuprinsul plângerii contravenționale precizează inițial că mai avea câțiva metri până la pătrunderea in intersecție, iar in declarația dată in fața I. a precizat că intrase deja in intersecție.
Faptul că intrase deja in intersecție reiese cu claritate din planșele foto din care se observă că autoturismul condus de el pătrunsese doi-trei metri.
In ceea ce privește declarația martorului P. V. A. instanța reține că acesta a declarat că se afla in spatele autoturismului condus de petent, acesta dorea să se angajeze in circulație, respectiv să vireze la dreapta, lucru care nu s-a mai întâmplat in condițiile in care din partea dreaptă a venit autoturismul Solenza care fie avea viteza prea mare, fie îi fusese tăiată calea de altă mașină, și a intrat in coliziune cu o bară metalică și cu un alt autoturism parcat regulamentar.
Instanța reține că declarația martorului este subiectivă și este făcută din dorința de a-l exonera de petent de răspunderea contravențională. Astfel intreaga declarație a acestuia este contradictorie: inițial precizează că era parcat, apoi spune că era in mișcare, că petentul aștepta la semafor, apoi spune că nu era semafor, că petentul era oprit la semnul STOP, dar de fapt depășise axul drumului, ceea ce duce la concluzia că acesta nu a perceput in mod corect condițiile in care s-a produs evenimentul rutier.
Or in aceste condiții instanța reține că vinovat de producerea accidentului este petentul, care deși circula pe un drum fără prioritate și avea semnul STOP de respectat, a pătruns in intersecție astfel incât pentru a evita coliziunea cu acesta intimatul M. D. a intrat in coliziune cu o bară metalică și cu un alt autoturism parcat regulamentar.
Ca atare, petentul nu a respectat regulile de circulație referitoare la acordarea priorității autovehiculelor care au acest drept la pătrunderea in intersecție pe un drum care nu avea prioritate, producându-se un accident din care au rezultat avarierea a două autovehicule.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
Sub aspectul cheltuielilor de judecata, potrivit art. 453 C.proc.civ., partea care cade in pretentii va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, sa îi platească acesteia cheltuielile de judecată, această obligatie avandu-si sorgintea in culpa procesuala, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul.
Instanta constata culpa procesuala a petentului, dovedita prin aceea ca a pierdut procesul, si avand in vedere cererea intimatului M. D. de obligarea la plata cheltuielilor de judecata dovedite prin plata onorariului avocat in cuantum de 300 lei – chitanța nr. 33 din 19.02.2015, in temeiul art. 453 C.proc.civ., instanta urmeaza să-l oblige la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Măndescu I., cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 19.07.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimații C. L. A., cu domiciliul în C., .. 4, .. 1, . și M. D., cu domiciliul în C., . 4, ., jud. D. și asigurător ., cu sediul în Sibiu, .. 5, jud. Sibiu, ca neîntemeiată.
Obligă petentul la plata către intimatul M. D. a sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat.
Cu drept de apel la Tribunalul D. – Secția C. Administrativ și Fiscal, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.09.2015.
Președinte Grefier
L. D. N. C. E. C.
Red. LDN
Teh.CCE/7ex/14.09.2015
| ← Validare poprire. Sentința nr. 11/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 21/2015.... → |
|---|
