Plângere contravenţională. Sentința nr. 2505/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2505/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 1505/304/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2505/2015
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: M.-D. M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul N. C. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLITIE D. având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul I. Județean de Poliție D. prin cj. D. E. care depune delegație la dosar, lipsă fiind petentul N. C..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuție stabilirea competenței Judecătoriei C..
Având cuvântul, intimatul I. Județean de Poliție D. prin cj. D. E. învederează că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei iar durata soluționării procesului înțelege să o estimeze la 90 de zile.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă corob. cu art. 126 alin. 1 Constituție și art. 32 alin. 1 din O.G 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Intimatul I. Județean de Poliție D. prin cj. D. E. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar ( planșa foto și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar ).
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pt intimatul I. Județean de Poliție D. proba cu înscrisurile depuse la dosar ( planșa foto și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar ) ca fiind admisibilă potrivit legii.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pt petentul N. C. proba cu înscrisurile depuse la dosar ca fiind admisibilă potrivit legii.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, intimatul I. Județean de Poliție D. prin cj. D. E. solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată la Judecătoria S., sub nr._, la data de 17.06.2014, petentul N. C. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._, întocmit de I.P.J. D.-Poliția oraș B., în data de 06.06.2014, considerându-l nelegal și netemeinic și a solicitat anularea acestuia, cu consecința anulării celor 4 puncte amendă în cuantum de 340 lei, exonerarea de plată a amenzii în cuantum de 340 lei precum și anularea celor 5 puncte de penalizare, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petentul a învederat faptul că, la data de 06.06.2014, i-a fost încheiat procesul verbal de contravenție . nr._, de către Poliția oraș B., pe motivul că a condus autoturismul marca Ford Focus cu nr. de înmatriculare_, pe DN55, în localitatea Toceni, cu viteza de 75 km/h, viteză ce a fost înregistrată de aparatul radar.
Petentul învederează instanței că fapta pentru care a fost sancționat a fost constatată și înregistrată pe suport video, deci prin mijloace tehnice, motiv pentru care apreciază că procesul verbal de constatare a contravenției ar fi trebuit să îmbrace o altă formă decât cea încheiată în data de 06.06.2014. Astfel, petentul consideră că nu a fost respectat conținutul prevăzut pentru formularul indicat de dispozițiile art.181 din Regulamentul din 04.10.2006 de aplicare a OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ceea ce poate duce la concluzia că a fost utilizat un alt formular de proces-verbal.
Pe cale de consecință, arată petentul, nerespectarea condițiilor de formă în ceea ce privește încheierea unui proces-verbal de contravenție duce la nulitatea sa. Prin urmare,mai menționează petentul, procesul-verbal de constatare a contravenției săvârșită de petent a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale, procesul-verbal criticat fiind unul nelegal.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept a invocat prevederile art. 31-36 din OG nr. 2/2001, ale OUG 195/2002 precum și pe cele ale Regulamentului de Aplicare a OUG 195/2002 (HG 1391/2006) și ale Normei de metrologie legală NML 021-05.
Au fost depuse la dosar: procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de I.P.J. D.-Poliția oraș B., în data de 06.06.2014, copie CI a petentului.
Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
Intimatul a formulat la data de 10.07.2014, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Prin sentința civilă nr.1366 din data de 12.11.2014, Judecătoria S. a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei S.. și a declinat competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petentul N. C., în contradictoriu cu IPJ D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/06.06.2014, întocmit de I.P.J. D.-Poliția oraș B., în favoarea Judecătoriei C..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 30.12.2014 sub nr._ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ emis la data de 06.06.2014 de intimatul I.P.J.D., petentul a fost sancționat contravențional, reținându-se în sarcina sa că pe data de 06.06.2014 a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare Dj 09FLC pe DN 55 în localitatea Toceni și a depășit viteza legală, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 75 km/h, nu apurtat centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal, instanța reține că a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută invocate de petent sau care ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 121 alin 1 din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 conducatorii de vehicule sunt obligati sa respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Potrivit art. 101 alin.2 din OUG 195/2002 Republicată, amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c).
Conform art. 108 litera c) punctul 3 săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare pentru depășirea cu 31 -40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic;
prevederi din Art. 196 din capitolul VII, sectiunea 2, subsectiunea 1 (Regulament din 2006) la data 01-dec-2006 pentru Art. 102 din capitolul VII Potrivit art. 49 alin.1 din OUG 195/2002 Republicată, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h.
Potrivit art. 99 alin. 1 punctul 8 din OUG 195/2002 Republicată constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni nerespectarea obligației pasagerilor aflați într-un autovehicul de a purta, în timpul deplasării pe drumurile publice, centura sau dispozitivele de siguranță omologate.
Potrivit art. 1 din O.G. 2/2001, legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăția stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului sau după caz prin hotărâre a Consiliului local sau a Consiliului județean.
Aceste caracteristici generale ale contravenției care se regăsesc și în norma specială care reglementează fapta reținută în sarcina petentului determină caracterizarea acesteia ca acuzație în materie penală și deci includerea în câmpul de aplicare al art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru a stabili dacă o anumită procedură intră în domeniul penal al art 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, Curtea a instituit trei criterii: calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii.
Autonomia noțiunii „în materie penală „ determină aplicarea garanțiilor art 6 CEDO ori de câte ori o măsură este calificată penală în dreptul intern al statului în cauză. Insă, faptul că în conformitate cu dreptul intern al unui stat o anumită faptă este considerată contravenție și nu infracțiune (cum este cazul prezentei cauze) nu duce în mod automat la neaplicarea articolului 6 din Convenție. In acest moment se vor verifica celelalte două criterii, fiind suficient unul singur pentru a conduce la includerea măsurii în discuție în domeniul penal al Convenției.
Cel de-al doilea criteriu - natura dispoziției sancționatorii - include două subcriterii: câmpul de aplicare al normei și scopul pedepsei, aceste două subcriterii acționând în mod cumulativ.
Avându-se în vedere câmpul de aplicare al normei, trebuie verificat cui se adresează norma în discuție, respectiv dacă aceasta are un caracter special, adresându-se unei categorii restrânse de persoane sau dimpotrivă dacă norma are un caracter general. Se constată că norma legală aplicabilă în prezenta cauză are un caracter general, aplicându-se tuturor cetățenilor care participă la circulația pe drumurile publice, în considerarea intereselor generale ale societății.
Luandu-se în considerare subcriteriul scopului pedepsei, Curtea Europeană a stabilit că atâta vreme cât norma juridică are caracter general și urmărește un scop represiv, articolul 6 nu face diferență între fapte în funcție de gravitatea lor. S-a decis că articolul 6 din Convenție nu distinge între infracțiuni și fapte ilicite nepedepsibile penal deoarece le lipsește gradul de pericol social al infracțiunii; dispoziția art. 6 CEDO se aplică de fiecare dată când o persoană este acuzată de săvârșirea unei infracțiuni sau a altei fapte ilicite - așa cum este contravenția - susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni cu caracter represiv.
Rezultă cu claritate că distincția între infracțiuni și contravenții existentă în dreptul intern al mai multor state parte la Convenție (ca si România) este irelevantă din punct de vedere al art. 6 din Convenție, acesta fiind aplicabil la ambele forme de ilicit, atâta vreme cât natura dispoziției sancționatorii o cere(CEDO, cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, cauza A. c. României, hot din 04.10.2007).
Natura și gravitatea pedepsei aplicate sau aplicabile unei persoane are relevanță din punct de vedere al aplicării art 6 din Convenție, având în vedere că, potrivit legislației interne, scopul aplicării sancțiunilor contravenționale este unul represiv și preventiv.
Contravenția reținută în sarcina petentului întrunește elementele unei fapte de natură penală în sensul art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât câmpul de aplicare al prevederilor O.U.G. 195/2002 privește pe toți cetățenii participanți la circulația pe drumurile publice, fără îndeplinirea unei condiții speciale, iar sancțiunea instituită de lege are un caracter preventiv și represiv.
Pe cale de consecință, în cauză petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în cadrul plângerilor contravenționale cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.
În cauză nu s-a făcut dovada de către agentul constatator că pe sectorul de drum respectiv viteza maximă admisă este de 50 km/h respectiv că petentul se afla în localitate și că petentul nu purta centura de siguranță.
Ca urmare, în baza art 34 din OG 2/2001 instanța va admite plângerea,va anula procesul-verbal de contraventie, va exonera petentul de plata amenzii, va anula punctele de penalizare și măsura suspendării permisului de conducere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul N. C. domiciliat în C., .. 1, .. 1, . în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLITIE D. cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._/06.06.2014 întocmit de I.P.J. D., exonerează petentul de plata amenzii și anulează punctele de penalizare
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25.02.2015.
Președinte Grefier
M.-D. MecleneanuRobert C. B.
Red. MDM
Tehnored. RCB/ 4 ex.11.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2083/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2506/2015. Judecătoria... → |
|---|
