Obligaţie de a face. Sentința nr. 2499/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2499/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 42752/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 2499
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
Președinte- Anișoara G. - Judecător
Grefier- V. G.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, privind pe reclamantul P. M. și pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA – SUCURSALA CENTRU REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., având ca obiect obligația de a face, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta hotărâre.
Procedura este legal îndeplinită
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 16.12.2013 reclamantul P. M. a chemat în judecată pe pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala Centru Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să îi vândă (cu consecința încheierii contractului de vânzare cumpărare cu reclamantul) locuința închiriată de reclamant, ( conform contractului de închiriere înregistrat la nr. 384 din data de 24.07.2013) situată în stația CFR B. M., jud. D., cu nr. de inventar din lista locuințelor CFR de Serviciu_, cu suprafața de 120,44 mp, prevăzută în fișa suprafeței locative închiriate și terenul aferent închiriat, în suprafață totală de 956,80 mp, reprezentând curți/grădini, la prețul ce urmează să fie determinat printr-o expertiză tehnică judiciară în raport de criteriile prevăzute de prevederile art. 7 din Lg. 85/1992, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, s-a arătat că în baza contractului de închiriere încheiat între reclamant și pârâtă, înregistrat la nr. 384 din data de 24.07.2013, reclamantul deține în calitate de chiriaș locuința situată în Stația CFR B. M., jud. D., cu nr. de inventar din lista locuințelor CFR de Serviciu_, cu suprafața de 120,44 mp, prevăzută în fișa suprafeței locative închiriate și terenul aferent închiriat, în suprafață totală de 956,80 mp, reprezentând curți/grădini.
Învederează că, potrivit art. 1 art. 7 și art. 10 din Legea nr. 85/1992, reclamantul are dreptul să cumpere locuința și terenul aferent acesteia cu plata integrală sau în rate la prețul stabilit de lege. Evaluarea și vânzarea locuințelor și terenului aferent acestora, pentru care nu au fost achitate contracte de vânzare cumpărare până la . Lg. 85/1992 se face în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și ale Legii 85/192 completate cu prevederile referitoare la uzura din decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării față de cel existent la data intrării în vigoare a legii 85/1992.
Reclamantul precizează că este pensionar CFR, fost salariat al pârâtei, iar locuința închiriată nu face parte din categoria celor prohibite de lege vânzării, adică de intervenție. Locuința sus menționată este construită anterior intrării în vigoare a Lg. 85/1992 și este construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat.
A mai învederat că, clădirea în care se află locuința este așezată în plan longitudinal, paralelă cu calea ferată, este compusă din trei locuințe din care una este închiriată de reclamant, iar aleile individuale de acces la drumul public către acestea trec prin curțile fiecărei locuințe, curți delimitate de gard. Fiecare locuință are terenul propriu care o deservește și reprezintă terenul aferent clădirii, definit astfel de art. 10 al Legii 85/1992.
Menționează că pârâta a refuzat să îi vândă locuința închiriată și terenul aferent.
În drept a invocat dispoz. art. 1272 alin. 1, art. 1516, art. 1528, art. 1485 C. Civ., coroborate cu prevederile art. 1, art. 7, art. 10 din Legea 85/1992.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu efectuarea expertizelor specialitățile: contabilitate, construcții și topografie, pentru evaluarea locuinței, determinarea prețului locuinței prin calcul, stabilirea amplasamentului, suprafeței, vecinătăților și prețului terenului.
A evaluat obiectul cererii la suma de 8000 lei, achitând taxă de timbru în cuantum de 505 lei.
Anexat cererii de chemare în judecată a depus: contract de închiriere pt. suprafețe cu destinație locuințe, proces verbal predare-primire, fișă decalcul, C.I. petent, facturi de plată.
La data de 20.02.2014, pârâta C. Națională de Căi Ferate CFR SA – Sucursala Centru Regional de Exploatare Întreținere și Reparații CF C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere cu privire la obligarea pârâtei la vânzarea terenului în suprafață de 956,80 mp, pentru următoarele motive:
Terenul în suprafață de 956,80 mp, reprezentând curți/grădini situat în stația CFR B. M. face obiectul Contractului de închiriere nr. 387/24.07.2013, iar terenurile aferente construcțiilor nu pot fi vândute în condițiile Legii 85/1992, legea reglementând modalitatea de vânzare a locuințelor construite din fondurile statului anterior intrării ei în vigoare.
Precizează că, potrivit art. 10 alin. 4 din Legea 85/1992, pentru persoanele care dobândesc locuințele în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, atribuirea terenului se face în condițiile art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a cumpăra imobilul care face obiectul cauzei învederează că, prin Dispoziția nr. 139/04.10.2013 a Directorului General al CNCF "CFR" SA privind aprobarea Ghidul de bună practică pentru activitatea de exploatare comercială, utilizare și valorificare a patrimoniului privat al CNCF "CFR " SA, la cap. Dispoziții Generale, art. 3, este prevăzut că "Fondul locativ al CNCF "CFR SA" se închiriază și respectiv se vinde salariaților CNCF "CFR" SA, ori la acest moment reclamantul nu mai îndeplinește condiția de a fi salariat al societății pârâte.
Menționează că imobilul supus litigiului a fost locuință de intervenție și transformată în locuință de serviciu, cu o suprafață locuibilă de 65,760 mp, așa cum reiese din Lista locuințelor de intervenție propuse a fi transformate în locuințe de serviciu, conform actului nr. 6/3._ .
A mai precizat că, în situația în care reclamantul ar fi îndeplinit condițiile de a i se vinde locuința, acesta s-ar fi făcut conform prevederilor Legii 244/2011 și nu în baza dispozițiilor art. 7 din Lg. 85/1992.
Anexat întâmpinării a depus înscrisuri doveditoare.
La data de 10.03.2014, reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că potrivit dispozițiilor art. 1, art. 7 și art. 10 din Legea 85/1992, reclamantul are dreptul să cumpere locuința și terenul aferent acesteia cu plata integrală sau în rate șa prețul stabilit de lege.
Anexat răspunsului la întâmpinare a depus înscrisuri doveditoare.
Prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2014, instanța a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suprafața de 956,80 mp, invocată de pârâtă.
A respins capătul de cerere având ca obiect suprafața de 956,80 mp, ca inadmisibilă.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu efectuarea expertizei specialitatea construcții civile, având ca obiective: evaluarea construcției și determinarea prețului locuinței raportat la dispoz. Lg. 85/1992 și Decretul Lege nr. 61/1990.
La data de 02.07.2014 a fost depus raportul de expertiză realizat în cauză de către expert P. D., împotriva căruia pârâta a formulat obiecțiuni.
La data de 13.01.2015 a fost depus răspunsul la obiecțiunile formulate de pârâtă la raportul de expertiză, împotriva căruia pârâta a formulat obiecțiuni care au fost respinse de instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține că: potrivit contractului de închiriere pentru suprafețele cu destinație de locuință nr. 384/24.07.2013, pârâta a închiriat reclamantului locuința situată în stația CFR B. M., județul D., cu număr de inventar din lista locuințelor CFR de serviciu_, cu suprafața de 120,44 mp, prevăzută în Fișa suprafeței locative, pe un termen de 2 ani, conform art. III din contract, cu începere de la 01.08.2013 până la 01.08.2015 .
Prin adresa nr. 530/26.08.2013, pârâta a comunicat reclamantului că nu poate soluționa favorabil cererea reclamantului de a cumpăra locuința închiriată, deoarece au fost modificate datele locuinței, care au stat la baza aprobării Consiliului de Administrație al CNCF CFR SA și, în conformitate cu prevederile legale și cu Dispozițiile Directorului General al CNCF CFR SA în vigoare este necesară o nouă aprobare a Consiliului de Administrație, numai în cazul în care sunt îndeplinite condițiile legale pentru vânzarea acestei locuințe.
Părțile nu au ajuns la o înțelegere în acest sens.
Instanța reține că dovada existenței raporturilor de locațiune dintre părți a fost făcută cu contractul de închiriere menționat anterior, în care la rubrica ,,alte clauze,, s-a specificat că, la cumpărarea spațiului ocupat, are prioritate chiriașul.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea 85/1992 locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat până la . prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractului de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului Lege nr.61/1990 și ale prezentei legi.
Prin decizia nr. 5/21.01.2008 a ÎCCJ s-a decis că dispozițiile legii nr.85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, sunt aplicabile și în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Așadar dispozițiile legii speciale sunt clare privind modul de stabilire al prețului locuinței, rezultând că orice altă modalitate de stabilire a prețului locuinței încalcă dispozițiile legii speciale .
Potrivit art.7 alin.4 din Legea nr.85/1992 evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin.1 și 2 și la art.1alin.1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile decretului lege nr.61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a legii 85/1992.
Prin decretul lege nr.61/1990 și actele normative ulterioare adoptate în același scop, statul a realizat o vânzare a locuințelor către chiriași, la prețuri ce nu corespund valorii reale ale acestora, având un evident caracter de protecție socială. Astfel, și în prezenta cauză sunt incidente aceste dispoziții legale, privind măsuri de protecție socială stabilite de legiuitor în favoarea chiriașilor cumpărători, care restrâng, pentru un motiv de interes general, libertatea contractuală, în concordanță cu dispozițiile art.44 și art.47 din Constituție.
Instanța va avea în vedere însă și dispozițiile Legii nr. 244/2011 ( aplicabilă în speță ), care modifică art.16 din Legea nr. 85/1992, în sensul că, valoarea de vânzare a locuinței se calculează raportat la prețul pieței de către un expert autorizat, în condițiile legii.
Pârâta trebuie să se conformeze acestor dispoziții legale și să vândă locuința închiriată reclamantului la prețul calculat potrivit legii speciale, acela de_ lei ( fără TVA), potrivit raportului de expertiză realizat în cauză de expert inginer P. D..
Din aceste considerente, instanța va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să vândă reclamantului locuința închiriată cu prețul de_ lei ( fără TVA) va respinge capătul de cerere având ca obiect suprafața de 956,80 mp, ca inadmisibilă (potrivit încheierii din data de 23.04.2014), cu aplicarea art. 453 C. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul P. M., cu domiciliul în C., . A, jud. D., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE CFR SA – SUCURSALA CENTRU REGIONAL DE EXPLOATARE ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII CF C., cu sediul în C., B.-dul. D., nr. 1, jud. D..
Obligă pârâta să vândă reclamantului, în baza Lg. 85/1992 și Lg. 244/2011, locuința ce face obiectul contractului de închiriere nr. 384/24.07.2013, respectiv locuința din stația CFR B. M., jud. D., nr. inventar_ din lista locuințelor CFR de serviciu, cu suprafața de 120,44 mp prevăzută în Fișa suprafeței locative închiriate, cu prețul de_ lei (fără TVA), conform raportului de expertiză realizat în cauză de expert inginer P. D., ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Respinge capătul de cerere având ca obiect suprafața de 956,80 mp, ca inadmisibilă.
Obligă pârâta către reclamantă la plata sumei de 1708 lei, cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 25.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G./Tehnored./V.G.
4 ex. / 20.03.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2084/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 2083/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
