Plângere contravenţională. Sentința nr. 2708/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2708/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 02-03-2015 în dosarul nr. 39538/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 2708
Ședința publică de la 02 Martie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei civile formulată petenta . SRL prin administrator judiciar provizoriu SIOMAX SPRL în consorțiu cu CITR FILIALA BUCUREȘTI SPRL în contradictoriu cu intimatul I. - I. Teritorial 6, având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit reprezentanții părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională";
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei au lipsit reprezentanții părților.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 255 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Totodată, instanța constată că petenta este decăzută din dreptul de a solicita proba testimonială, având în vedere că nu a indicat prin cererea de chemare în judecată numele, prenumele și domiciliul martorilor, cererea acesteia neîncadrându-se nici în dispozițiile de excepție prevăzute de art. 254 alin. 4 rap. la art. 194 lit. e) C.p.civ.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în temeiul art. 389 și urm. Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /22.10.2014, la Judecătoria C., petenta . SRL a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. – I. Teritorial nr. 6, în principal anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/02.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petenta a arătat că procesul verbal este lovit de nulitate întrucât nu poartă semnătura unui martor asistent, iar la rubrica "mențiuni ale contravenientului este menționat " proces verbal încheiat în lipsă".
Mai arată petenta că în opinia sa nu a fost respectat principiul transparenței, nefiindu-i adusă la cunoștință contravenția, astfel că nu a putut face probe, probe care pot să demonstreze contrariul celor reținute de agentul constatator în procesul-verbal și că intimata nu a făcut dovada contravenției reținute în sarcina sa, astfel că în speță este incident principiul in dubio pro reo, conform căruia orice îndoială existentă în cauză trebuie interpretată exclusiv în favoarea persoanei sancționate, drept pentru care solicită anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/02.10.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 OG 2/2001.
La dosarul cauzei, petenta a depus, în scop probator, procesul-verbal . nr._/02.10.2014.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 04.12.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii formulată ca fiind neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție, ca fiind temeinică și legală, pentru următoarele motive:
Astfel, la data de 02.10.2014 ora 17,52 în C., . a fost oprit și verificat auto cu nr. de înmatriculare_ utilizat de societatea petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto S. P. H., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, ocazie cu care s-au constatat următoarele: nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora, fapta constituie contravenție prevăzută de art. 4 pct. 6.1 HG 69/2012 și sancționată de art. 7 alin. 1.
În ceea ce privește lipsa obiecțiunilor contravenientului și a martorului, a solicitat instanței să constate că acestea sunt acoperite de mențiunile înscrise în cuprinsul procesului-verbal de agentul constatator, precum și că nerespectarea dispozițiilor privind obiecțiunile contravenientului atrage o nulitate relativă a procesului-verbal, aspect ce presupune că petenta trebuia să fi suferit o vătămare care nu putea fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.
Ori, în cazul nulității relative, cel ce o invocă trebuie să facă și dovada vătămării, spre deosebire de nulitatea absolută unde aceasta se prezumă datorită interesului obștesc ocrotit, a unei norme juridice imperative de ordine publică.
Pe de altă parte, trebuie avut în vedere că nici un text de lege nu obligă nici o persoană să semneze în calitate de martor un proces-verbal, o astfel de obligație legală, atâta timp cât însuși contravenientul are dreptul să refuze semnarea procesului-verbal, existând posibilitatea să nu se afle de față, mai ales în cazul persoanelor juridice.
De altfel, agenții constatatori se confruntă foarte des cu situații în care la întocmirea procesului-verbal nu poate fi de față reprezentantul contravenientului și nici nu există martori care să ateste întocmirea lui în această modalitate.
Tocmai de aceea la apariția OG 2/2001 legiuitorul a prevăzut existența unor astfel de situații, inserând în actul normativ dispoziții care reglementează încheierea proceselor-verbale chiar și în astfel de cazuri.
În aceste condiții, este evident că procesul-verbal a fost încheiat cu respectarea disp. art. 19 alin. 3 OG 2/2001, agentul constatator menționând la pct. 10 din acesta, motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al contravenientului și al martorului.
Consideră că, art. 19 OG 2/2001 prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a unui proces-verbal fără participarea contravenientului care nu a semnat procesul-verbal de contravenție cu ocazia încheierii lui, acesta având posibilitatea legală conform art. 31 OG 2/2001, de a formula apărări tocmai prin promovarea unei plângeri contravenționale, astfel încât nu îi este afectat în nici un fel dreptul la apărare.
Deși procesul-verbal contestat a fost încheiat în absența reprezentantului legal al societății contraveniente cât și în lipsa unui martor, acesta este legal întocmit, avându-se în vedere înscrierile făcute de agentul constatator la pct. 10 – alte mențiuni ale procesului-verbal contestat.
A mai învederat instanței că în practica constantă a Curții Constituționale s-a statuat faptul că art. 19 alin.1 și 3 nu încalcă dreptul la apărare statuat de art. 24 (1) din Constituție, contravenientul beneficiind de toate prerogativele dreptului la apărare prin promovarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar în cursul procesului își poate angaja avocat și poate face apărare pe care o consideră necesară.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că din cuprinsul plângerii contravenționale rezultă fără nici un dubiu că petenta își recunoaște vina, dar cu toate acestea contestă procesul-verbal, considerând că acesta nu a fost întocmit conform prevederilor legale.
Având în vedere dispozițiile art. 4 HG 69/2012 coroborat cu art. 2 lit. b din același act normativ, fapta anterior amintită reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 și ale OG 2/2001 și constituie contravenție, dacă aceasta nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni.
În aceste condiții, procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal, avându-se în vedere următoarele aspecte: reglementările naționale privind efectuarea transportului rutier se regăsesc în OG 27/2011 cât și în OMTI 980/2011, acte normative ce creează cadrul general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009 din 21.10.2009.
Astfel, prin coroborarea dispozițiilor Regulamentului (CE)nr. 071/2009, ale OMTI 980/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea și efectuarea transporturilor rutiere și a activităților conexe acestora stabilite prin OG 27/2011 și a HG 69/2012, inspectorii I. au atribuit obligația de a solicita și verifica pe lângă setul de documente pe care operatorii de transport au obligația de a le deține la bordul vehiculului rutier în funcție de tipul de transport rutier pe care îl efectuează și dacă auto este dotat sau nu cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului (aspect menționat la art. 134 al. 7 prin modificările aduse OMTI 980/2011), iar atunci când se constată de către inspectorii I. lipsa plăcuțelor menționate, aceștia au obligația aplicării sancțiunilor prevăzute de HG 69/2012.
În speță, la data controlului, când a fost verificat și sancționat operatorul de transport rutier, acesta nu-și respectase obligația de a respecta prevederile prevăzute în OMTI 980/2011 care au fost modificate prin Ordinul 1567 publicate în MO din 30.12.2013.
Având în vedere cele descrise anterior, consideră că fapta contravențională a fost constatată și sancționată în mod corect, procesul-verbal de contravenție reprezentând o stare de fapt la momentul controlului, fiind întocmit cu respectarea dispozițiilor OG 2/2001.
Ca atare, petenta nu poate fi exonerată de răspundere deoarece fapta pentru care a fost sancționată este individualizată în mod clar în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Totodată, a mai solicitat să se constate că sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției prev. de art. 4 pct. 61 HG 69/_ precum și corecta individualizare a sancțiunii, în condițiile aplicării amenzii în cuantumul prevăzut de art. 7 alin. 1 din același act normativ, motiv pentru care nu se justifică înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul.
Pentru toate aceste motive, a solicitat respingerea plângerii formulată de petentă și menținerea sancțiunii aplicate prin procesul-verbal de contravenție ca fiind temeinică și legală.
A anexat întâmpinării în copie următoarele acte: copie împuternicire nr. 7897/2014, procesul-verbal de contravenție, dovada de comunicare a procesului-verbal, certificat de înmatriculare, CI conducător auto, notă cu privire la deficiențele constatate în urma controlului efectuat în trafic, formular de control în trafic, fotocopii efectuate la momentul controlului.
În drept, a invocat dispozițiile art. 201 și 2015 C.P.CIV., art. 4 pct. 61 Hg 69/212, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009, OG 27/2011, Regulamentul (CE) nr. 1071/2009.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de părți, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibilă putând duce la soluționarea procesului.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
La data de 02.10.2014 petentei .-a încheiat procesul-verbal de contravenție . nr._ prin care i s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum total de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute si sancționate de art. 4, pct. 61 și art. 7, alin. 1 din H.G. 69/2012 reținându-se că petenta nu a respectat obligația de a asigura autoutilitara cu nr. de înmatriculare_, cu plăcuta cu dimensiunile maxime/autorizate.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de contravenție, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 si art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Cu privire la motivul de nulitate invocat de petentă referitor la nerespectarea dispozițiilor art. 19 din O.G. 2/2001 întrucât procesul verbal nu a fost semnat de niciun martor instanța reține că potrivit art. 19 alin.1 teza finală din O.G. nr. 2/2001 modif., procesul-verbal trebuie să cuprindă datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, sancțiunea fiind nulitatea relativă virtuală, iar potrivit alin 3 al aceluiași articol „în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului verbal în acel mod”, adică încheierea procesului verbal fără confirmarea de către un martor a faptului că cel vinovat de săvârșirea contravenției nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze este valabil efectuată dacă agentul constatator menționează motivul pentru care nu a fost semnat de către un martor procesul verbal.
Instanța constată că agentul constatator în cazul de față a respectat condițiile impuse de lege, precizând că a încheiat procesul verbal fără martor întrucât "nu s-a putut identifica nici un martor la fata locului".
Referitor la cel de al doilea motiv de nelegalitate invocat de petentă în sensul că au fost încălcate prevederile art. 16 alin. 7 din OG. 2/2001 întrucât procesul verbal nu cuprinde obiecțiunile contravenientului, instanța reține că procesul verbal a fost întocmit în lipsa reprezentantului petentei, astfel că acesta nu avea cum să formuleze obiecțiunii, iar dispozițiile O.G. 2/2001 permit întocmirea procesului verbal în lipsa contravenientului, această modalitate de întocmire a procesului verbal neputând atrage nulitatea absolută a actului.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că fapta reținută în sarcina sa a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator.
Astfel, potrivit prevederilor art. 4, pct. 61 din H.G. 69/2012 constituie contravenție nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime /admise autorizate ale acestora, iar potrivit prevederilor art. 134 indice 1, alin. 1 din OMTI 980/2011 în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor, semiremorcilor, tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcute din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului după cum urmează: plăcuta producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului și plăcuta în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.
Prin urmare, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține că în urma verificării autoutilitarei aparținând petentei cu nr. de înmatriculare_ s-a constatat că, aceasta nu era echipată cu plăcută în care să fie menționate dimensiunile maxime /admise( filele 22, 23 ).
În raport de acestea, apare evident că în mod corect s-a reținut în sarcina petentei încălcarea prevederilor art. 4, pct. 61 din H.G. 69/2012 și sancționarea sa potrivit prevederilor art. 7 alin 1, din H.G. 69/2012.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța apreciază că aceasta a fost corect individualizată, raportat la dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, agentul constatator ținând seama de gradul de pericol social relativ ridicat al faptei săvârșite, iar fapta reținută în sarcina petentei reprezintă o încălcare gravă a dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006 și ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85, motiv pentru care înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment nu este de natură să asigure corectarea conduitei petentei.
Pentru aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ încheiat la data de 02.10.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată petenta . SRL, cu sediul social în Voluntari, ., jud. Ilfov prin administrator judiciar provizoriu SIOMAX SPRL în consorțiu cu CITR FILIALA BUCUREȘTI SPRL cu sediul în Târgu J., ., P+E, jud. Gorj în contradictoriu cu intimatul I.-I. Teritorial 6, cu sediul procesual ales în Dr. Tr. S., Splaiul M. Viteazul, nr. 2C, jud. M., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.03.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. C.F.D./Tehnored. D.G.
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4137/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3130/2015.... → |
|---|
