Plângere contravenţională. Sentința nr. 2909/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2909/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 21289/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2909
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. D. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat C. D., pentru petent și martorul N. C., propus de petent, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale cu martorul N. C., propus de petent, sub prestare de jurământ, in conf. cu disp. art. 318-323 N.C.pr.civ., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Avocat C. D., pentru petent, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii aplicate, fără cheltuieli de judecată. Să se aibă în vedere faptul că planșa foto înaintată de intimat nu este elocventă, nu se sesizează autoturismul petentului. Agentul constatator trebuia să menționeze clar că pietonul angajat în traversarea străzii se afla pe sensul de mers al petentului, nu în mod generic, că se afla în traversarea străzii.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 30.05.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._, plângerea formulată de către petentul B. D. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 20.05.2014, conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . ., după ce a făcut virajul la dreapta și a trecut de marcajul pietonal, a fost oprit de un agent de poliție care i-a comunicat faptul că nu ar fi acordat prioritate unui pieton care traversa .. Petentul a susținut că acest fapt nu este adevărat întrucât pietonul se afla pe sensul opus sensului său de mers, însă când a trecut cu autoturismul de marcajul pietonal acesta se afla în dreptul scuarului.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001 și OUG 195/2002.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale.
La data de 10.07.2014 I.P.J. D. a formulat întâmpinare la plângerea contravențională prin care a solicitat respingerea plângerii, cu motivarea că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cu privire la starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal intimatul a susținut că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. Intimatul a mai învederat că măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau, având în vedere că acesta are o valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii. Intimatul a precizat că abaterea săvârșită de petent a fost filmată cu aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală. Astfel intimatul a apreciat că a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată. Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești. Fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat deoarece neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, exista riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
În drept, intimatul a invocat prev. OUG 195/2002 R, Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 R și OUG 2/2001.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea cererii, intimatul a depus a dosar buletinul de verificare metrologică nr._/19.03.2014, și planșe foto.
La data de 23.09.2014, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că în jurisprudența CEDO s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Prin urmare prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal. Referitor la starea de fapt, petentul a apreciat că instanța nu poate da o relevanță maximă descrierii făcute de agentul constatator fără să țină cont și de declarația martorului petentului.
Petentul a mai arătat că în planșele foto înaintate de intimat nu se sesisează marcajul pietonal pentru a se putea vedea dacă pietonii traversau regulamentar.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți și proba testimonială solicitată de petent, la termenul din data de 04.03.2015 fiind audiat martorul N. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 20.05.2014 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul marca Daewo Cielo cu numărul de înmatriculare_ , , pe Calea București și la intersecția cu . acordat prioritate pietonului, care se afla angajat în traversarea regulamentară a străzii într-un loc marcat și semnalizată corespunzător, pe sensul său de deplasare.
În cuprinsul actului sancționator s-a menționat că abaterea a fost înregistrată cu aparatul radar montat pe autoturismul cu nr. MAI_.
Potrivit dispozițiile art. 34 alin 1 din OG 2/2001 instanța competenta sa soluționeze plângerea verifica legalitatea si temeinicia procesului-verbal si sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se prezumă, astfel cum rezultă din art. 175 din C. proc. civ, existența vătămării trebuie să fie dovedită.
Astfel, cât privește legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de textele de lege menționate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art.135 lit.h din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002, care instituie obligația conducătorului auto de a opri vehiculul înainte de marcajul pentru oprire în vederea acordării priorității pietonilor angajați în traversarea străzii.
Acesta a contestat actul sancționator invocând împrejurarea că pe sensul său de deplasare pe trecere nu se afla niciun pieton. În ceea ce privește probele propuse în dovedirea susținerilor respective, martorul N. C., audiat la propunerea petentului, a susținut că în momentul deplasării autoturismului, în care se afla, în dreptul marcajului pietonal, în deplasarea străzii pe sensul de mers al petentului nu era angajat niciun pieton în traversarea străzii. Același martor a arătat că pietonul se afla pe refugiul care separă cele două sensuri.
Astfel, analizând cuprinsul declarației martorului menționat, având în vedere că susținerile acestuia sunt infirmate de planșele foto egectuate cu ocazia constatării contravenției, instanța apreciază că în speță se impune, înlăturarea depoziției acestuia ca fiind în mod evident afectată de subiectivism puternic, ce denaturează într-un mod inacceptabil realitatea, iar credibilitatea acestuia este îndoielnică. Astfel, instanța apreciază că declarația martorului nu reflectă realitatea, raportându-se atât la sinceritatea cât și la elementele precum perceperea faptelor, memorarea faptelor percepute și reproducerea acestora față de intervalul de timp care a trecut de la data producerii evenimentului relatat.
În aceste condiții, în speța, instanța apreciază ca cele consemnate în procesul-verbal corespund realității, având în vedere că agentul constatator a fost prezent la săvârșirea contravenției si a consemnat ceea ce a văzut (situație asemănătoare cu procedura infracțiunii flagrante). Ar fi nerezonabil sa se prezume contrariul, respectiv ca agentul constatator ar fi consemnat în mod voit o situatie falsa urmarind sanctionarea nedreapta a petentului, ceea ce ar presupune savârsirea mai multor infractiuni de catre agentul de politie. Astfel, sustinerile petenulului în sensul ca ar fi acordat prioritate pitetonului angajat în traversarea străzii nu au un suport probator.
Prin urmare, constatând existența faptei contravenționale și vinovăția petentului, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001- care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentului a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. D., domiciliat în C., ., .. 1, . în contradictoriu cu intimatul I. D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, întocmit la data de 20.05.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 04.03.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3256/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2780/2015.... → |
|---|
