Plângere contravenţională. Sentința nr. 2920/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2920/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 04-03-2015 în dosarul nr. 41142/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2920
Ședința publică de la 04 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 25.02.2015, consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre privind pe petentul B. C. C. și pe intimatul I P J D. - S. RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 07.11.2014, s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/2014, plângerea formulată de către petentul B. C. C. prin care s-a solicitat instanței ca în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al jud.D. să se dispună anularea procesului –verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 24.10.2014 și exonerarea de la plata amenzii aplicate .
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 24.10.2014, orele 17,10 se deplasa pe . autoturismul proprietatea sa, iar în dreptul Stadionului I. Oblemenco a fost oprit de agentul constatator care l-a sancționat contravențional, fiind reținut permisul și certificatul de înmatriculare. Petentul a ținut să precizeze că este și cetățean francez și posedă permis de conducere eliberat de autoritățile franceze prin transcriere a permisului din România. Astfel, acesta a susținut că în niciun caz la controlul de rutină nu putea prezenta două permise de conducere ci doar pe cel francez, care este original și cu transcrierile legale referitoare la permisul din România. Cu privire la certificatul de înmatriculare al autoturismului marca Audi A 5, a precizat că acesta este proprietatea sa, fiind înmatriculat în Franța, având ITP valabil și omologat de autoritățile franceze.
Petentul a precizat că autoturismul marca Audi A 5 are folie omologată, așa cum reiese din dovada eliberată de RAR C., învederând că a refuzat să semneze procesul-verbal care i-a fost comunicat prin poștă la data de 31.10.2014. În urma demersurilor legale i-a fost restituit certificatul de înmatriculare cât și permisul de conducere francez, deoarece alt permis nu mai posedă iar cel românesc era expirat demult și doar figura în baza de date a Poliției Rutiere Române.
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
La plângere s-a atașat procesul-verbal a cărui anulare s-a solicitat, xerocopii de pe dovada . nr._/24.10.2014, dovada . nr._/24.10.2014, certificatul de înmatriculare al autoturismului.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 26.11.2014 I.P.J.D. a formulat întâmpinare la plangerea contravențională prin care a solicitat respingerea acestuia cu motivarea că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. Intimatul a susținut că masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau, învederând că acesta are valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii. Astfel, intimatul a arătat că a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Acesta a mai susținut că procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.Fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal se bucură de prezumția de temeinicie.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți.
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt și de drept:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 24.10.2014 petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 810 lei, fiind luată totodată și măsura tehnico-administrativă a reținerii certificatului de înmatriculare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.148 pct.11 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, reținându-se că a condus autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare AW-954-RB, pe . vehiculul condus a avut aplicate folii de culoare neagră neomologate pe geamurile ușilor laterale față,spate și lunetă.
De asemenea, prin actul constatator s-a reținut că petentul nu a avut asupra actul de ientitate și actul de identitate, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 540 lei în temeiul art. 101 alin. (1), pct. 18 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat instanța reține următoarele:
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate,de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează, cu nulitatea absolută, omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se mai presupune de această dată, astfel cum rezultă din dispozițiile a art. 175 din C. proc. civ, existența vătămării trebuie dovedită.
Față de susținerea petentului cu privire la nulitatea actului sancționator rezultată din nerespectarea dispozițiilor art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001, referitoare la ipoteza semnării de către un martor a actului constatator întocmit în cazul refuzului contravenientului de a-l semna, instanța reține netemeinicia acestora, având în vedere că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat agentul constatator a menționat motivul imposibilității asigurării prezenței unui martor, fiind respectată astfel obligația instituită în sarcina agentului de dispozițiile art. 19 alin. (3) din OG nr. 2/2001.
De asemenea, nu pot fi reținute susținerile petentului cu privire la obligativitatea menționării unui martor în vederea atestării săvârșirii contravenției în raport de prevederile art. 19 din OG nr. 2/2001, întrucât din textul de lege rezultă că legiuitorul a instituit obligația agentului constatator de a cere aportul unui martor doar pentru confirmarea situațiilor speciale limitativ prevăzute, respectiv refuzul semnării, lipsa contravenientului și imposibilitatea semnării .
În aceste condiții, față de argumentele de mai sus, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea atât a dispozițiilor prevăzute de art. 16, 19, cât și cele reglementate de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru încălcarea dispozițiilor art.148 pct.11 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, conform cărora " "se interzice conducătorului autovehiculului de a avea aplicate folii sau tratamente chimice pe parbrize, lunete ori pe geamurile laterale, care restrâng sau estompează vizibilitatea, atât din interior,cât și din exterior, cu excepția celor omologate și certificate, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă".
Din textul de lege menționat rezultă că interdicția îi privește pe conducătorii autovehiculelor. Astfel, contravenția este atribuită doar persoanelor care au calitatea de conducător auto și au încălcat obligația de conformare, referitoare la omologarea și certificarea, prin marcaj corespunzător, de către autoritatea competentă a foliilor aplicate
În Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2132/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea individuală, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor - RNTR 7, sunt specificate condițiile de vizibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un autovehicul ce circula pe drumurile publice din România și anume:
- autovehicule trebuie echipate cu geamuri ce sunt omologate conform Regulamentului nr.43 CEE-O. sau în conformitate cu Directiva 92/22 CEE cu modificările ulterioare, având transparență de min.75% pentru parbriz și min.70% pentru luneta și geamurile laterale;
- marca de omologare conform acestor reglementări, marca care trebuie să existe pe geamuri, atestă faptul că inițial acestea au avut transparență de min. 75% pentru parbriz și min. 70% pentru luneta și geamurile laterale;
- foliile de protecție aplicate pe geamuri trebuie să fie certificate și marcate corespunzător, iar aplicarea acestora este permisă numai în atelierele autorizate;
- modificarea transparenței geamurilor nu se înregistrează în cartea de identitate a autovehiculului, însă atelierele autorizate să efectueze operațiunea de aplicare a foliei colorate, trebuie să elibereze un document privind certificatul de conformitate și licența emisă de Organismul de Certificare Produse al Registrului Auto Român, iar la inspecția tehnică periodică se verifică eticheta ce conține marcă de omologare a geamului precum și gradul de transparentă.
Instanța constată că aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentului cu privire la faptă contravențională, prevăzut de art. 148 din HG nr. 1391/2006) rezultă atât din constatările personale ale acestuia,în calitate de funcționar public al statului, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cât și din împrejurarea că petentul, deși a depus la dosarul cauzei certificat de înmatriculare a autoturismului eliberat de către autoritățile franceze nu a depus traducerea legalizată a acestuia și nu a făcut dovada că foliile aplicate pe geamuri cuprind marca de omologare conform reglementărilor de mai sus, marca care trebuie să existe pe geamuri .
Prin urmare, instanța apreciază că din probele administrate nu s-a făcut dovada existenței unei alte stări de fapt decât cea reținută in cuprinsul procesului verbal contestat cu privire la existența contravenției.
Referitor la fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din HG nr. 1391/2006, se constată că din probele administrate nu s-a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Mai, mult petentul a negat împrejurarea că nu a avut asupra sa actul de identitate.
Pe cale de consecință, întrucât pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție și, întrucât în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate a procesului-verbal contestat, instanța constată așadar că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită în favoarea sa.
În temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului în ipostaza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunile aplicate petentului au fost corect individualizate și ,în consecință, apreciază că plângerea dedusă judecății în acest dosar este evident neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. C. C., domiciliat în C., . A, județul D., în contradictoriu cu intimatul IPJ D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, întocmit la data de 24.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 04.03.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3095/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3324/2015. Judecătoria... → |
|---|
