Plângere contravenţională. Sentința nr. 3013/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3013/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 14365/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3013/2015
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta I. D. M. și pe intimatul I. D. BR C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul B. F. D., lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. NCPC, instanța procedează la audierea martorului B. F. D., sub prestare de jurământ, a cărui declarație se află consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Instanta procedează la vizionarea înregistrării care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, sens în care încheie un proces-verbal de vizionare.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.04.2014, sub nr._ , petenta I. D. M., în contradictoriu cu intimatul I. D. BR C., a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2014, solicitând într-o primă variantă admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție, cu consecința exonerării de la plata amenzii în cuantum de 170 de lei, ștergerea punctelor de penalizare aplicate și restituirea permisului de conducere și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, iar într-o a doua variantă admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului și exonerarea de la plata amenzii în cuantum de 170 de lei, ștergerea punctelor de penalizare aplicate și restituirea permisului de conducere.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că în ziua de 01.04.2014 în jurul orelor 23,00 în timp ce se deplasa în localitatea C., pe . BMW . cu numărul de înmatriculare PH032426, a fost oprită de un agent de poliție și sancționată întrucât ar fi depășit viteza legală, nu ar fi purtat centura de siguranță și nu ar fi prezentat documentele autoturismului și nici permisul de conducere.
A precizat petenta că procesul-verbal de contravenție este netemeinic și nelegal.
Astfel, în ce privește depășirea vitezei, a arătat petenta că era imposibil să fi circulat la acea dată și pe acel sector de drum cu viteza de 107 km/h, ea circulând cu o viteză de 80-85 km/h. Dar, mai mult decât atât, pe sectorul de drum pe care a circulat și a fost consemnat în procesul-verbal, viteza maximă legală nu era de 50 km/h, ci de 60 de km/h, astfel că nu se justifică aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de conducere pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
De asemenea, petenta a arătat că este eronată constatarea agentului în sensul că nu ar fi avut cuplată centura de siguranță, deoarece purta centura de siguranță în timp ce se deplasa, iar din poziția în care se afla, agentul nu avea cum să constate un atare fapt. A mai menționat petenta că a decuplat centura de siguranță în momentul în care a fost oprită, până ca agentul de poliție să ajungă la autoturism.
În ce privește cea de-a treia abatere consemnată în procesul-verbal de contravenție, petenta a arătat că doar a cerut agentului constatator timp să le caute, dar nu a afirmat că nu le are asupra sa.
Petenta a mai învederat că sancțiunea aplicată pentru prima faptă este nelegală, deoarece textul de lege prevede sancțiunea amenzii, la care se adaugă sancțiunea complementară, însă agentul constatator a aplicat avertismentul și reținerea permisului de conducere.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Au fost anexat plângerii procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2014, în original, copie carte de identitate petentă.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În motivare, intimatul a arătat că în privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul –verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că abaterea săvârșită de petent a fost filmată de aparatul radar ce se afla montat pe autoturismul poliției rutiere, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
A mai învederat intimatul că fapta reținută în sarcina petentului prezintă un pericol social destul de ridicat, deoarece există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate,
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001.
În dovedire, au fost depuse la dosar planșe foto și buletinul de verificare metrologică.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 18.07.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângerea contravențională.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. F. D., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Instanța a dispus emiterea unei adrese către intimat pentru a înainta înregistrarea video care a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, la dosar fiind înaintată înregistrarea video pe suport CD.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2014, petenta a fost sancționată cu avertisment și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, amendă contravențională în cuantum de 170 lei și 2 puncte de penalizare și avertisment pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, întrucât la data de 01.04.2014 a condus autoturismul BMW X 6 cu numărul de înmatriculare PH032426 pe . de 107 km/h pe un sector de drum unde limita maximă admisă este de 50 km/h, înregistrată de aparatul radar Autovision ROM 114, nu a purtat centura de siguranță și nu a avut asupra sa documentele autoturismului .
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța mai reține că faptele contravenționale au fost corect încadrate în drept și sancționate cu respectarea dispozițiilor legale. În ce privește susținerile petentei în sensul că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce a fost aplicată pe lângă sancțiunea avertismentului, instanța reține că din interpretarea coroborată a dispozițiilor OUG nr. 195/2002 și a OG nr. 2/2001, rezultă că sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce se poate aplica și pe lângă sancțiunea avertismentului. Astfel, conform art. 7 alin.3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Cu privire la cauza de față, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. De asemenea, conform prevederilor art. 121 alin.2 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice aprobat prin HG nr. 1391/2006, nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
În prezenta cauză, instanța reține că intimatul a făcut dovada deplină a săvârșirii de către petentă a primei contravenții reținute în sarcina sa, împrejurare care reiese din planșele foto și înregistrarea video depuse la dosar, înregistrarea fiind efectuată cu un aparat pentru care exista verificarea metrologică, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică depus la dosar.
Procedând la analiza planșelor foto și a înregistrării video depuse la dosarul cauzei de către intimat, rezultă cu claritate data și ora la care a fost efectuată înregistrarea vitezei, respectiv 01.04.2014, orele 23.14, numărul de înmatriculare al autoturismului care a fost surprins de aparatul radar, respectiv PH032426, viteza cu care acesta circula 107 km/h, în zona de limitare a vitezei la 50 de km/h ( în planșele foto se vede indicatorul de limitare a vitezei l 50 km/h).Prin urmare, nu pot fi primite susținerile petentei în sensul că nu se afla în zona de limitare a vitezei la 50 km/h.
Determinarea vitezei de către aparatul radar are caracter științific creând instanței convingerea că petenta a depășit viteza maximă admisă pe acel sector cu peste 50 km/h. Buletinul de verificare metrologică atașat la dosar demonstrează că determinarea vitezei s-a făcut legal și de o manieră care să reflecte realitatea.
În consecință, instanța apreciază că, în cauza de față, intimatul a răsturnat prezumția de nevinovăție de care beneficiază petenta, prin prezentarea de probe certe de vinovăție.
În ce privește contravențiile prevăzute de art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 și art. 147 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, instanța reține că agentul constatator a perceput personal faptele reținute în sarcina petentei, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât acesta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptelor de către petentă nefiind suficientă. Astfel, martorul propus de petentă și audiat în cauză a arătat că nu s-a aflat în mașină cu petenta.
Față de cele expuse, instanța reține că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicat pentru fiecare din cele trei fapte, instanța constată că acestea respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, fiind luate în considerare împrejurările în care au fost săvârșite faptele, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă,circumstanțele personale ale contravenientei și celelalte date înscrise în procesul-verbal. Prin urmare, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunilor amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept, instanța va respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată și va menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
De asemenea, în baza art. 453 NCPC, față de culpa procesuală a petentei, instanța va respinge cererea acesteia pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta I. D. M., cu domiciliul în C., .. 14, ..1, ., în contradictoriu cu intimatul I. D. BR C., cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 01.04.2014, ca fiind legal și temeinic întocmit.
Respinge cererea petentei pentru plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .
| ← Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3923/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3014/2015.... → |
|---|
