Plângere contravenţională. Sentința nr. 3014/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3014/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 32051/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3014/2015
Ședința publică din data de 06.03.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta R. A. M. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns martorul B. N. A., lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
-cauza are ca obiect plângere contravențională;
-procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. NCPC, instanța procedează la audierea martorului B. N. A., a cărui declarație se află consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.08.2014, sub nr._, petenta R. A. M., în contradictoriu cu intimatul I. D., a solicitat într-o primă teză să se constate nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.08.2014 pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din OG nr. 2/2001, iar în subsidiar anularea acestuia ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 20.08.2014, în jurul orelor 01:20, se afla pe . apropierea blocului R 10 unde, împreună cu fratele său R. C. V. M. și cu numitul Bartos N. A., stătea pe o bancă. În jurul orelor 12:40 un echipaj de poliție a venit la ei, le-au solicitat actele la control și l-au întrebat pe fratele său dacă consumă băuturi alcoolice, deoarece sub banca pe care erau așezați se afla o sticlă de bere. A precizat petenta că fratele ei împreună cu ea și celălalt băiat i-au explicat agentului de poliție că acea sticlă de bere este goală și se afla sub acea bancă înainte să se așeze ei, după care agentul de poliție a mers la autoturismul petentei marca Seat cu număr de înmatriculare_, care era parcat regulamentar și a invocat faptul că volumul radioului din mașină este la o intensitate mare și ar deranja localnicii din acel . invitat în mașină pentru a constata faptul că volumul radioului era la minim și că muzica se auzea probabil de la terasele din apropiere, însă agentul de poliție a refuzat.
A menționat petenta că ulterior au fost conduși la secția de poliție, unde petentei i s-a întocmit procesul-verbal contestat, fără ca agentul constatator să o lase să consemneze obiecțiunile formulate și să semneze procesul-verbal de contravenție de primire, consemnând că refuză să semneze.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
Au fost anexate plângerii, procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.08.2014, în original, copie carte de identitate petentă, CD înregistrare audio, copie plic.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. N. A., a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.08.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991 republicată, întrucât la data de data de 20.08.2014, ora 01: 20, pe .-se în apropierea blocului R 10 a tulburat liniștea locatarilor prin folosirea radioului de la autoturismul cu numărul de înmatriculare_ la volum foarte mare.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentei în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate absolută pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 alin 7 din OG nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea care intervine în cazul nerespectării acestor dispoziții legale este sancțiunea nulității virtuale, care presupune dovedirea producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator, ceea ce în cauză nu s-a probat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că petenta a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martorul B. N. A., audiat în cauză, a arătat că nu au ascultat muzică la maxim, astfel încât să deranjeze liniștea locatarilor, mașina petentei fiind închisă, cu radioul oprit.
În raport de toate aceste considerente, instanța urmează să admită plângerea contravențională și, pe cale de consecință, va anula procesul-verbal de contravenție și va exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta R. A. M., cu domiciliul în C., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 20.08.2014 și exonerează petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 de lei.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3013/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
