Plângere contravenţională. Sentința nr. 3190/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3190/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 3190/2015
DOSAR NR._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA – JUDEȚUL D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3190
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 10.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: S. M. B. - judecător
GREFIER: A. S.
Pe rol soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul C. L.-P., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.10.2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 N.c.p.c.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 4 Noul Cod de Procedură Civilă coroborate cu prevederile art. 32, alin. 2 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
Conform art. 255, alin. 1, coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisuri solicitată de către petent și proba cu înscrisurile depuse la dosar de către intimată sunt admisibile, putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care le încuviințează.
În ceea ce privește proba testimonială solicitată de către petent, instanța o respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei.
În temeiul dispozițiilor art. 292 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța procedează la administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă instanța constată terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale dedusă judecății:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 11.11.2014 sub nr._, petentul C. L.-P. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/03.10.2014 și, în funcție de înregistrarea video care va fi depusă la dosar, schimbarea încadrării contravenționale sau în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor contravenționale reținute în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât acesta nu corespunde realității.
Astfel, petentul a arătat că, în fapt, în data de 03.10.2014, în timp ce circula în coloană cu viteză regulamentară, a fost oprit de către un echipaj de poliție, care i-a solicitat documentele pentru control, spunându-i că a depășit viteza legală admisă pe acel sector de drum.
Petentul a mai arătat că i-a prezentat agentului constatator carte de identitate și actele mașinii și i-a solicitat acestuia ordinul de serviciu al echipajului care l-a oprit la control și autorizația de operator radar, însă a fost refuzat, agentul devenind chiar indignat de solicitările petentului și, deși i-a adus la cunoștință faptul că circula cu maxim 65 km/h, acesta nu a ținut cont de susținerile petentului.
De asemenea, petentul a arătat că a urmat un schimb de replici în contradictoriu care a contribuit în mod evident la sancționarea sa, agentul procedând la întocmirea procesului verbal pe care însă nu l-a prezentat petentului pentru a lua cunoștință de conținutul acestuia și a putea formula obiecțiuni. Mai mult, la rubrica alte mențiuni, acesta a făcut o mențiune eronată, în sensul că nu i-a dat posibilitatea să ia cunoștință de conținutul acestuia, așa cum susține agentul de poliție.
Totodată, la rubrica "martor asistent" acesta a menționat în mod tendențios faptul că nu au fost identificați martori, deși în zonă erau mai multe persoane care ar fi putut confirma starea de fapt.
Petentul a mai menționat că, întrucât se deplasa pe o pantă descendentă, iar agenții de poliție se aflau la aproximativ 500 de metri de baza acesteia, este imposibil ca în înregistrarea pe care susțin că o au agenții de poliție să fie autoturismul său.
De asemenea, petentul a arătat că, deși a solicitat să vizioneze înregistrarea video din care să rezulte faptul că autoturismul său este înregistrat cu această viteză, aceștia nu i-au conferit această posibilitate.
Este evident că agenții de poliție au încercat prin manopere dolosive să își realizeze plafonul de amenzi, că nu dețineau un ordin de serviciu valabil pe acel sector de drum și că nu petentul este subiectul contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din Reg OUG 195/2002.
Petentul a mai menționat că a dorit să înscrie toate aceste aspecte la rubrica "alte mențiuni" a procesului verbal dar agentul constatator nu i-a dat posibilitatea.
Petentul consideră că trebuie avută în vedere în această situație și practica judiciară în domeniul contravențional, mai exact speța "A. c. României" în care CEDO a sancționat procedura în materia constatării și sancționării contravențiilor aplicată de organele constatatoare din România.
Practica de completare a unui proces verbal de contravenție de către un agent care nu are nici un mijloc care să susțină mențiunile făcute în actul de constatare contravine Convenției Europene a Drepturilor Omului, așa cum s-a decis în speța mai sus menționată.
Toate aceste aspecte i-au fost aduse la cunoștință agentului constatator, însă nu au fost consemnate de către acesta în procesul verbal la rubrica "alte mențiuni", dorind să nu evidențieze astfel adevărata stare de fapt.
Petentul a mai învederat că din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G. 2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art. 6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală, ceea ce presupune și respectarea garanțiilor procedurale specifice în domeniul penal.
Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție. Această prezumție privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea cauzei cât și sarcina probei care, în speță, revenea organului constatator, care nu a dorit să-și justifice în nici un mod acțiunea.
O interpretare contrară ar fi incompatibilă cu respectarea prezumției de nevinovăție și implicit cu dreptul petentului, ca și posibil contravenient, de a nu fi obligat să-și dovedească nevinovăția.
În susținerea plângerii petentul a depus la dosar, în xerocopie, procesul verbal de contravenție.
La data de 20.11.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, a se permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de contravenție întocmite corect, este atât contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
Intimatul a mai precizat că prin Ordinul nr. 187/2009 emis de Serviciul Român de Metrologie a fost abrogat pct. 4 din N.M.L. nr. 021-05, astfel că măsurătorile și înregistrările cu aparatul radar pot fi efectuate și de către polițiști care nu au calitatea de operatori calificați.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosar planșa foto cuprinzând 9 fotografii care au stat la baza emiterii procesului-verbal și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
La data de 12.01.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat anularea procesului verbal și anularea amenzii în sumă de 360 lei.
Petentul a arătat că, din analiza planșei foto transmise de intimată, ce cuprinde 9 fotografii, rezultă faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ este surprins circulând în localitate în data de 03.10.2014 (ora 01:36:57), cu viteza de 42 km/hm, respectiv 38 km/h (ora 01:36:58).
Petentul a mai arătat că în fotografii nu poate fi identificat numărul de înmatriculare al autoturismului, iar forma și mărimea autoturismului din planșele 1-7 sunt diferite de cele ale mașinii sale.
În fotografiile 8-9 se observă în mod clar un autoturism Peugeot 206 cu numărul de înmatriculare_, care circulă cu viteza de 42 km/h, respectiv 33 km/h pe când în celelalte fotografii se observă două autovehicule, dintre care cel care circula pe sensul în care se deplasa petentul are dimensiunile și forma unui vehicul utilitar de tip van.
Totodată, petentul solicită instanței să constate faptul că scăderea bruscă a vitezei de la 71 km/h la 61 km/h în 7 secunde (10 km/h) și apoi de la 61 la 33 km/h (28 km/h) în 11 secunde, nu poate fi atribuită unui singur vehicul, respectiv vehiculului cu numărul de înmatricula_ .
Instanța trebuie să țină cont și de faptul că în cele 7 imagini se observă în mod clar că aparatul radar este îndreptat mai mult în direcția celuilalt sens de mers, astfel că nu se poate stabili cu exactitate care este autovehiculul care a fost înregistrat cu această viteză.
Totodată, instanța trebuie să țină cont și de faptul că în cele 7 imagini se observă în mod clar că aparatul radar este îndreptat mai mult în direcția celuilalt sens de mers, astfel că nu se poate stabili cu exactitate care este autovehiculul care a fost înregistrat cu această viteză.
Prin urmare, se creează un dubiu în ceea ce privește săvârșirea de către petent a contravenției, care profită acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._/03.10.2014 s-a reținut săvârșirea de către contestator a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 121 alin. 1 din R.A. O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petentul a condus autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe . a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 71 km/h, petentul fiind sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și 3 puncte de penalizare.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază, de regulă, de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție. După cum a constatat și Curtea Europeana a Drepturilor Omului (Salabiaku c. Franței, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28 ; Telfner c. Austriei, no_/96, § 16, 20 mart. 2001; A. c. României, no_/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie penală (cum este calificată și materia contravențională prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului, dacă sunt îndeplinite două condiții: respectarea unor limite rezonabile, ținându-se cont de miza litigiului, și respectarea dreptului la apărare.
În prezenta cauză, atât miza litigiului cât și asigurarea posibilității petentului de a-și dovedi susținerile, de a combate prezumția de legalitate și temeinicie, permit aplicarea acestei prezumții.
Verificând potrivit art. 34, al. 1 din OG nr. 2/2001 legalitatea si temeinicia procesului verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente (art. 16 și art. 17 din OG 2/2001).
Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că potrivit art. 121 alin.l din Regulamentul de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, "Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Fapta reținută de agentul constatator prin procesul-verbal contestat întrunește elementele constitutive ale acestei contravenții. Petentul nu a făcut dovada celor susținute prin plângerea contravențională, în sensul că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa de agentul constatator, și anume conducerea cu depășirea vitezei maxime legale admisă pe sectorul de drum pe care circula, deși potrivit art. 249 N.C.proc.civ., lui îi incumbă sarcina acestei probe.
Instanța reține că mențiunile procesului-verbal de contravenție se coroborează cu înregistrarile comunicate de intimat, aflate in dosar la F.16, conform cărora la data de 03.10.2014, petentul a circulat cu autoturismul marca Peugeot cu numărul de înmatriculare_ pe . C., cu viteza de 71 km/h, pe un sector de drum cu viteza legal admisă de 50 km/h. Aparatul radar care a efectuat această înregistrare, montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, măsurând viteza atât static, cât și dinamic, îndeplinește condițiile impuse de lege, fiind verificat metrologic, așa cum rezultă din buletinul de verificare eliberat de Institutul Român de Metrologie Legală, aflat la dosarul cauzei ( fila 15).
In ceea ce privește înregistrarea depusă la dosarul cauzei de către intimat, instanța reține că aceasta îndeplinește condițiile impuse de art. 3.5.1 din Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor ( cinemometre), conținând ora și data efectuării măsurătorii, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, cu evidențierea numărului de înmatriculare al acestuia.
Prin urmare, față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție, prezumția de validitate și temeinicie de care beneficiază acest act nefiind răsturnată.
In ceea ce privește sancțiunea aplicată petentului, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu gravitatea faptei săvârșite, câtă vreme, circulând în localitate cu o viteză peste limita maximă admisă de lege pentru sectorul de drum respectiv, acesta a nesocotit dispozițiile legale edictate în vederea asigurării siguranței participanților la trafic, sancțiunea aplicată respectând cerințele impuse de art. 5 si art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, instanța apreciază că procesul verbal este corect întocmit, iar situația de fapt a fost corect reținută de către agentul constatator astfel încât urmează să respingă plângerea contravențională și să mențină procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. L.-P., având C.N.P._, domiciliat în Dr. Tr. S., ., jud. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/03.10.2014, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. S.M.B./Tehnored. A.S.
Ex. 4/ 21.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3144/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3114/2015.... → |
|---|
