Pretenţii. Sentința nr. 3144/2015. Judecătoria CRAIOVA

Judecătoria CRAIOVA - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 3144/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 3144/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CRAIOVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3144/2015

Ședința publică de la 10 Martie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: C.-Nicușor M.

Grefier: R. C. B.

Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința din data de 13.02.2015, având ca obiect pretenții privind pe reclamanții C. A. și C. M. ambii domiciliați în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul C. A. domiciliat în C., ., județul D., dezbateri ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față:

Prin încheierea de ședință din data de 05.03.2010 în dosarul nr._/215/2009 instanța a disjuns petitul nr. 2 al cererii reconvenționale formulate de pârâtul C. A. și al cererii de intervenție în interes propriu formulate de intervenienta C. M. împotriva reclamantului C. A., privind reținerea unei cote de 1/4 din imobil vilă situat în C., .( fost nr. 176) în favoarea pârâtului și intervenientei, formându-se dosarul nr._ .

Prin acest capăt al cererii reconvenționale pârâtul C. A. a solicitat să se constate cota sa de ¼ din imobilul construcție tip vilă compus din parter și etaj situat în C., .( fost 176) edificată pe terenul intravilan ce face parte din masa succesorală, potrivit autorizației de construcție cu nr. 4 emisă pe numele pârâtului în anul 1979.

În motivare a arătat că la data de 06.07.1979 pârâtul împreună cu soția sa C. M., tatăl său C. I. și reclamantul C. A. s-au înțeles să edifice construcția sus menționată, urmând ca pârâtul să rămână cu cele două construcții existente aparținând părinților săi și menționate în cererea introductivă, iar reclamantului să-i revină aceasta nouă construcție edificată împreună.

A mai arătat că la realizarea acestei construcții, contribuția a fost în cota de 1/4 pentru fiecare dintre părți, dar autorizația de construcție a fost emisă pe numele pârâtului, motiv pentru care solicită să se constate contribuția sa de 1/4 din această construcție și contribuția soției sale de 1/4, cota ce revine reclamantului fiind de asemenea de 1/4.

Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta C. M. a solicitat să se constate cota sa de 1/4 din imobilul construcție vilă compus din parter si etaj situat în C., . 176.

A menționat că la data de 06.07.1979 intervenienta împreună cu soțul său C. A., C. I. și C. A. s-au înțeles să edifice împreună construcția sus menționată, contribuind efectiv la edificarea acesteia, urmând ca soțului său să-i revină cele două construcții care au aparținut părinților săi, iar reclamantului să-i revină noua construcție edificată de către aceștia prin contribuție egală.

Pârâtul C. A. a depus întâmpinare la cererea de intervenție și la punctul 2 din cererea reconvențională solicitând respingerea acestora.

A precizat că în anul 2003, autorul sau a vândut numiților C. A. si E. terenul în suprafață de 1041 m.p. prin contractul nr. 128 din data de 05.02.2003, teren pe care se găsește casa a cărei construire a început-o el și soția sa în 1980 și a finalizat-o tocmai în anul 2007. A precizat că C. A. deține acte pentru achiziționarea materialelor, fiind cel care a achitat impozitul pe clădire.

A mai precizat că C. A. nu a ajutat cu realizarea construcției neavând posibilități materiale iar soția sa nu a avut nici un venit din anul 1976, de când s-a căsătorit.

La data de 04.06.2010 reclamantul C. A. a depus precizare în care a solicitat să se constate că în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului C. I. intră și cota de ¼ din imobilul tip vilă compusă din parter și etaj situată în C., . ( fost nr. 476).

A mai arătat că în ce îl privește pe reclamant, acesta are vocație succesorală la succesiunea defunctului C. I. și poate culege în natură bunuri succesorale, nu numai un drept de creanță. Așa cum a mai arătat în cererea reconvențională cât și în cererea de complinire reclamantul împreună cu soția sa C. M., tatăl său C. I. și fratele său C. A. s-au înțeles să edifice împreună construcția sus menționată, urmând ca numitul C. A. să rămână cu cele două construcții existente aparținând părinților săi, iar reclamantului să îi revină această nouă construcție edificată de către aceștia.

La data de 01.06.2011 reclamantul C. A. și intervenienta C. M. au depus precizare în care au menționat că astfel cum a recunoscut și pârâtul C. A. la interogatoriul luat din oficiu de către instanță în dosarul nr._/215/2009, reclamanții au contribuit la construirea casei de locuit.

Contribuția acestora constă în procurarea materialelor de construcții, plata manoperei si contribuție la manoperă cu muncă proprie: 1/3 în ceea ce privește contribuția la plata materialelor de construcție ( 1/3 aparținând autorului lor, C. I., în a cărui masă succesorală trebuie inclusă contravaloarea acestei contribuții, și 1/3 reclamantului C. A.); 1/2 în ceea ce privește contribuția la manoperă, prin muncă proprie și prin plata meseriașilor.

Materiale de construcție au fost plătite în cotă de 1/3 de reclamant și intervenienta, 1/3 autorul C. I. și 1/3 pârâtul C. A..

Transportul materialelor de construcție, care a fost mult mai scump decât materialele, a fost plătit în exclusivitate de C. A..

La aceste activități, am participat numai C. A., soția sa și autorul C. I., deoarece reclamantul era la serviciu și nu putea să îi ajute.

Au fost în total 12 transporturi de BCA, pentru fiecare plătindu-se 500 lei exclusiv transportul, materialele în sine având preț separat.

Lucrările la realizarea fundației au constat în următoarele: s-a trasat perimetrul fundației, s-a săpat fundația și locurile de amplasare a celor 6 cuzineți („tălpile" casei); s-a preparat cimentului și turnarea în șanțul fundației până la nivelul solului /fundația are o adâncime de 50 cm. La aceste prime lucrări, au lucrat efectiv 6 oameni: autorul lor, C. I., C. A., soția sa, C. M., reclamantul C. A. și încă 2 muncitori plătiți de C. A., timp de 10 zile.

A urmat înălțarea fundației cu 60 cm de la nivelul solului în sus, ceea ce a implicat lucrări de montare a cofrajelor, pe care tot C. A. cu soția sa le-au făcut și a armăturii, lucrare la care au participat C. A., soția, fratele său, C. A. și tatăl lor C. I., plus 2 dulgheri și un muncitor (plătiți de C. A.), timp de 6 zile.

Turnarea părții superioare a fundației cu ciment și torcret a durat 12 zile și a fost efectuată de C. A., soția sa, autorul C. I. și reclamantul C. A.; umplerea fundației cu spărturi de beton și BCA la care au participat, de asemenea, toți, inclusiv defunctul, lucrarea durând 10 zile; izolarea fundației cu 2 straturi de smoală (cumpărată de C. A.) și carton bituminat (cumpărat de reclamantul C. A.), lucrare realizată într-o zi.

La sfârșitul lunii iunie 1980, a început construirea primului nivel al casei. Pentru ziduri s-au folosit 60 mc de BCA cumpărat de autorul lor, C. I., transportul fiind plătit de C. A..

Zidirea primului nivel, la care au lucrat timp de 10 zile 3 meseriași care zideau, 2 care preparau mortarul, iar, C. A., soția sa, C. M. și autorul C. I. cărau BCA-urile în zona de lucru, în această etapă s-au turnat stâlpii casei și s-au construit zidurile.

Montarea cofrajelor pentru turnarea primei plăci, lucrare la care au participat toți (C. A., soția sa și tata lor) și încă 3 muncitori plătiți de reclamantul C. A., timp de 6 zile;

Turnarea primei plăci a durat 1 zi și au lucrat C. A., autorul și încă 23 de muncitori.

Zidirea celui de-al doilea nivel și turnarea celei de-a doua plăci a durat același număr de zile ca la primul nivel, anume 17 zile și s-a realizat cu participarea aceluiași număr de oameni.

În tot acest timp, intervenienta s-a ocupat de prepararea mâncării și a cumpărat alimente pentru absolut toți oamenii care munceau, respectiv cei din familie și muncitorii angajați.

Muncitorii au fost plătiți în proporție de 1/2 de C. A., C. A. și soția sa, C. M., autorul C. I. și reclamantul C. A. și tot în aceleași proporții au contribuit și cu munca fizică, reclamantul și intervenienta în proporție de 1/2 iar autorul C. I. și reclamantul C. A. fiecare în proporție de ¼ .

În dovedire s-a depus: autorizația nr. 4 din data de 06.07.1979, adresa nr. 476 din data de 19.06.1979, referat, adresa nr. 6226 din data de 27.06.1978.

Pârâtul C. A. a depus întâmpinare în care a menționat că față de față de pretinsa contribuție reprezentând drept de creanța al reclamantei și intervenientei, cuantificat la suma de 10.000 lei, reprezentând valoarea contribuției la edificarea casei sale si a soției sale, înțelege să invoce prescripția dreptului material la acțiune, conform art. 1 alin. 1 din Decretul 167/1958.

În motivare a arătat că prin interogatoriul luat in dosarul de partaj succesoral, actualul reclamant recunoaște ca investițiile la acest imobil s-au realizat in perioada 1980-1982, încă de la început bunul fiind in posesia pârâtului. Mai mult proprietatea constatata prin acte asupra acestui imobil a fost consfințită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 128 din 05.02.2003 urmata de hotărârea judecătoreasca privind construcția, respectiv sentința civilă nr.6984/26.06.2003. Aceste acte au intrat in circuitul civil si au devenit opozabile terților prin intabulare în anul 2003. Părțile din acest dosar au cunoscut încă de la început situația juridica a acestor bunuri. Mai arata ca toate aceste bunuri sunt in coproprietatea sa si a soției sale C. E..

Pe fondul cauzei, solicita respingerea ca nefondate a acestor pretenții. Singurul ajutor dat de reclamant a constat in cărarea unor galeți cu mortar la fundație si la baterea cofragului, in timp ce soția sa a ajutat, tot in acel timp câteva zile la pregătirea mesei, fără implicații financiare.

A mai arătat că fratele său profită de faptul ca in anii 1980 deși pentru el a edificat aceasta casa, nu putea obține autorizație pe numele sau, deoarece mai avea in proprietate cu soția un apartament. Mult mai târziu a vândut și apartamentul și a continuat ridicarea casei. Absolut toate cheltuielile privind manopera si materialele au fost făcute de C. A. si soție, fiind salariați. Reclamantul nu avea nici mijloacele financiare pentru a investi in casa sa, el locuind cu autorul C. I. care 1-a ajutat financiar.

La data de 30.09.2011 pârâtul C. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției prescripției dreptului la acțiunea în pretenții având ca obiect dreptul lor de creanță constând în contravaloarea materialelor de construcție și sumele plătite de reclamant pentru manopera la casa de locuit a pârâtului. Așa cum a arătat prin cererile de raport depuse în dosarul din care a fost disjunsă prezenta cauză (dosarul nr._/215/2009), toată contribuția lor la casa de locuit a pârâtului C. A. a fost adusă de aceștia în baza convenției de partaj de ascendent realizată de tatăl lor, C. I., pe de o parte și frații, pe de altă parte.

Intenția autorului a fost de a realiza un partaj de ascendent, atribuind reclamanților bunurile descrise. De asemenea, autorul a convenit cu reclamantul și cu fratele sau, reclamantul C. A., să îi construiască casa de locuit tot ca parte din cota ce îi revenea conform partajului de ascendent, iar reclamantului, în schimb, să-i revină casa veche (bătrânească) și terenul rămas, acesta fiind și motivul pentru care au efectuat atâtea îmbunătățiri acestui din urmă imobil.

Autorul a și finalizat acest partaj de ascendent în anul 2003, când a achiesat la acțiunea fratelui său, C. A., ceea ce a condus la admiterea acțiunii acestuia și la constatarea dreptului de proprietate al fratelui sau asupra întregii case, construită inclusiv cu contribuția tatălui nostru și a acestora .

Pe perioada în care această convenție și, implicit, drepturile sale dobândite în baza ei au fost respectate și recunoscute de către pârâți (care, până la introducerea prezentei acțiuni, nu au negat dreptul său exclusiv la casa părintească, conform convenției de partaj de ascendent), prescripția dreptului meu la acțiunea în pretenții constând în contribuția sa la casa pârâtului C. A., a fost întreruptă conform art.16, al. 1, lit. a din Decretul Lege nr. 167/1958, prin recunoașterea dreptului.

În ședința publică din data de 01.07.2011 reclamantul și intervenienta prin apărător au menționat că obiectul cererilor îl constituie obligarea pârâtului la plata contravalorii materialelor de construcție și a manoperei, evaluate la suma de 10.000 lei, respectiv cota de ¼ din valoarea totală a materialelor si manoperei.

Prin sentința civilă nr. 2128 din 10 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâtul C. A.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de C. M. în contradictoriu cu pârâtul C. A..

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Prin cererea reconvențională si cererea de intervenție în interes propriu, disjunse din dosarul nr._/215/2009 reclamantul și intervenienta au solicitat instanței obligarea pârâtului la plata contravalorii materialelor de construcție și manoperei, evaluate la suma de 10.000 lei, reprezentând contribuția lor la edificarea imobilului situat în C., ., jud. D..

Instanța a reținut de asemenea că acest imobil este proprietatea pârâtului C. A. și a soției acestuia C. E. conform sentinței civile nr.6984/26.06.2003 a Judecătoriei C., prin care s-a constatat dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului construcție, în contradictoriu cu autorul C. I..

De asemenea, instanța a reținut că pârâtul și soția sa au devenit proprietarii suprafeței de teren de 1041 mp, aferentă imobilului construcție, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.128/05.02.2003 încheiat cu autorul C. I..

Din interogatoriile administrate reclamantului C. A. și pârâtului C. A. instanța reține că edificarea construcției sus menționate a început în anul 1980, ridicarea acesteia durând aproximativ un an, după cum a menționat martorul C. C..

Totodată instanța a reținut că începând cu anul 1982, pârâtul C. A. a locuit în imobilul menționat.

Instanța a reținut că drepturile de creanță, indiferent de izvorul lor, sunt supuse prescripției extinctive, potrivit art.1 alin.1 din Decretul 167/1958 coroborat cu art.21 din același act normativ.

În cazul acțiunilor personale, respectiv cele prin care se urmărește valorificarea unui drept de creanță, termenul general de prescripție este cel stabilit de art.3 alin.1 din Decretul 167/1958, fiind de 3 ani.

De asemenea, potrivit art.7 alin.1 din Decretul 167/1958 prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, respectiv de la data nașterii raportului juridic în cazul dreptului subiectiv pur si simplu, astfel cum prevede art.7 alin.2 „ în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept”.

În cauza de față instanța constată că dreptul reclamantului și al intervenientei de a solicita contravaloarea lucrărilor realizare a început să curgă la data finalizării construcției, respectiv în anul 1981, fiind evident faptul că până la data investirii instanței cu aceste cereri, s-a prescris.

Împrejurarea că autorul C. I. a înțeles să împartă bunurile sale în timpul vieții între cei trei copii ai săi nu este de natura a duce la întreruperea termenului de prescripție. Susținerile reclamantului și ale intervenientei în sensul că autorul a încheiat în timpul vieții un partaj de ascendent, de natura a întrerupe prescripția, nu poate fi primită.

Cazurile de întrerupere a termenului de prescripției sunt prevăzute de art.16 alin.1 din Decretul 167/1958, respectiv recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge prescripția și introducerea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță necompetentă.

Realizarea unui partaj de ascendent nu se încadrează în niciuna dintre aceste două cazuri de întrerupere a prescripției. Din probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul părților și declarațiile martorilor, nu a rezultat faptul că în interiorul termenului de prescripție, pârâtul a efectuat acte sau fapte care să aibă semnificația juridică a recunoașterii dreptului reclamantului și al intervenientei la plata contravalorii materialelor de construcție si a manoperei.

Având în vedere aceste considerente, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare și drept urmare a respins cererea reclamantului precum și cererea de intervenție în interes propriu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. A., C. M., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii prescripției dreptului la acțiune, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurenții au arătat prin cererile de raport depuse în dosarul din care a fost disjunsă prezenta cauză, toate contribuția la casa de locuit a pârâtului C. A. a fost adusă de aceștia în baza convenției de partaj de ascendent realizată de tatăl acestora, pe de o parte și recurenții, frații, pe de altă parte.

Prin convenție au fost dobândite, respectate și recunoscute drepturile recurenților.

Recurenții au menționat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.7 din decretul nr.167/1958

La data de 28.11.2012, intimatul pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, fiind întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune, reclamanții arătând că au realizat contribuția în perioada 1978-1980.

Niciuna din apărările recurenților nu pot susține vreo cauză de întreruperea cursului prescripției ce a început în 1981 prin încorporarea pretinsei contribuții. Cei trei ani s-au scurs continuu, atitudinea celorlalți frații nefiind de recunoaștere și nici părintele în timpul vieții, nedeterminând o situație întreruptivă.

Intimatul pârât a menționat că recurenții au acaparat ceea ce bătrânul lăsase la moarte tuturor celor trei copii ai săi.

Prin decizia civilă nr. 70/23.01.2013 Tribunalul D. a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la prima instanță.

Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut următoarele:

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul constată că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și intervenientei nu este întemeiată, fiind incidente în cauza dispoz. art. 7 din Decretul nr.167/1958.

Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 privind prescripția extinctiva, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, termenul de prescripție stabilit de art. 3 fiind de trei ani. Art. 7 din Decretul 167/1958 stabilește ca prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.

În speța, dreptul la acțiune al reclamantului și intervenientei nu s-a născut la data când cei doi au contribuit la edificarea construcției proprietatea pârâtului C. A., ci la data când aceștia au avut interesul sa solicite recunoașterea dreptului lor, respectiv atunci când dreptul lor a fost negat de pârât. Pentru a reține aceasta, tribunalul are în vedere faptul că între autorul C. I. și fii săi, C. A. și C. A., a existat o convenție în sensul că cel dintâi va locui cu autorul și îi va rămâne casa bătrânească, iar cel de-al doilea va fi ajutat să își construiască o casă, primind în acest sens terenul, convenție despre care relatează martorul C. C.. În baza acestei înțelegeri, reclamantul și soția sa au contribuit la edificarea construcției pârâtului, contribuție a cărei contravaloare se solicită prin prezenta acțiune .

Astfel, data la care începea sa curgă termenul este data când a fost promovata acțiunea de partaj, pentru ca anterior acestei date nu s-a negat de către pârât convenția existentă între părți privind modalitatea de folosință a bunurilor ce au aparținut autorului C. I. si nu exista interesul de a se cere, contravaloarea prestațiilor efectuate de reclamant și intervenientă în baza acestei convenții.

Față de data mai sus arătată ca fiind momentul la care începe să curgă termenul de prescripție, tribunalul constată că prezenta acțiune nu este prescrisă, instanța de fond admițând în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune, criticile recurenților sub acest aspect fiind întemeiate.

Întrucât excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată, iar instanța de fond a soluționat cauza prin admiterea acestei excepții, se impune a fi admis recursul de față, iar hotărârea recurată este casabilă întrucât a analiza direct în recurs fondul cauzei înseamnă a priva părțile de un grad de jurisdicție.

Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 2 și 6¹ C.proc.civ., tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C. în data de 21.03.2013 sub numărul_ .

Prin încheierea din data de 26.04.2013 instanța a încuviințat reclamanților și pârâților proba cu înscrisuri și proba testimonială.

Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin cererea de intervenție în interes propriu, intervenienta C. M. a solicitat să se constate cota sa de 1/4 din imobilul construcție vilă compus din parter si etaj situat în C., . 176.

Imobilul construcție vilă compus din parter si etaj situat în C., . A, fost 176 este proprietatea pârâtului C. A. și a soției acestuia C. E. conform sentinței civile nr. 6984/26.06.2003 a Judecătoriei C., prin care s-a constatat dreptul de proprietate al acestora asupra imobilului construcție, în contradictoriu cu autorul C. I..

Reclamanții au arătat că contribuția acestora constă în procurarea materialelor de construcții, plata manoperei si contribuție la manoperă cu muncă proprie: 1/3 în ceea ce privește contribuția la plata materialelor de construcție ( 1/3 aparținând autorului lor, C. I., în a cărui masă succesorală trebuie inclusă contravaloarea acestei contribuții, și 1/3 reclamantului C. A.); 1/2 în ceea ce privește contribuția la manoperă, prin muncă proprie și prin plata meseriașilor.

Din probele administrate ( înscrisuri, martori și interogatorii ) în cauză nu sunt confirmate cele relatate de reclamanți.

Din contră, din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că reclamanții ar fi contribuit cu bani la cumpărarea materialelor de construcție și la plata manoperei.

Pârâtul C. A. a luat hotărârea împreună cu soția sa C. E. au de a construi o casă pe una din parcelele terenului din .. 176 ce aparținea CAP Cernele și au solicitat Prmăriei Cernele să ridice casa fără autorizație întrucât aceștia mai aveau în proprietate un apartament și nu puteau conform prevederilor legale să figureze cu două proprietăți, iar Primăria a fost de acord cu condiția să înstrăineze apartamentul în doi ani.

Pârâtul împreună cu soția lui dispuneau în acel moment de un disponibil bănesc în sumă de 85.000 la CEC și în casă conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei și cumulau la acel moment un venit lunar de 4680 lei conform cărților de muncă.

În schimb reclamantul avea un venit lunar ce 1540 lei, soția sa nu avea nici un venit, iar autorul C. I. avea un venit de circa 1300 lei lună, iar din anul 1980 acesta a trăit în concubinaj cu O. E. și s-au gospodărit în casa proprie până la sfârșitul vieții.

În consecință, în condițiile în care pârâtul a depus la dosarul cauzei facturi și chitanțe, cu care face dovada achitării materialelor de construcție necesare edificării construcției, stare de fapt care este confirmată și de martori audiați în cauză instanța reține că reclamanții nu au participat din punct de vedere financiar la ridicarea construcție vilă compus din parter si etaj situat în C., . A fost 176.

Instanța nu poate reține susținerile reclamanților cum că pe unele din bonurile de achiziționare de materiale de construcții este menționat C. A. fiind vorba despre reclamantul C. A. și nu despre pârâtul C. A., C. A. achitând acești bani, în condițiile în care pârâtul C. A. a depus la dosar aceste bonuri, care sunt în posesia sa și nu a reclamantului C. A., care invocă în mod netemeinic că el a achitat sumele de pe acele bonuri, în situația invocată de el bonurile ar fi trebuit să fie în posesia sa și nu a pârâtului C. A..

Este adevărat că așa cum rezultă din declarațiile martorilor și din răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului C. A., reclamanții au ajutat la ridicarea construcției, respectiv reclamantul cu muncă fizică și reclamanta cu pregătirea mâncării, însă acest ajutor așa cum rezultă din declarațiile martorilor a fost făcut dezinteresat în virtutea de relațiilor de rudenie între C. A. și C. A., și în opinia instanței nu poate fi cuantificat.

Prin urmare instanța va respinge cererile reclamanților ca neîntemeiate.

În temeiul art. 274 C. va obliga reclamanții la plata către pârâtul C. A. la plata sumei de 300 de lei cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul de avocat.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 711 lei reprezentate de ajutorul public judiciar privind taxa judiciară de timbru acordat reclamantului C. A. prin încheierea din data de 01.07.2011, acestea vor rămâne în sarcina statului având în vedere dispozițiile ar. 19 alin. 1 din OG 51/2008 care prevăd următoarele: "Dacă partea care a beneficiat de ajutor public judiciar cade în pretenții, cheltuielile procesuale avansate de către stat rămân în sarcina acestuia."

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererile formulate de reclamanții C. A. și C. M. ambii domiciliați în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtul C. A. domiciliat în C., ., județul D., ca neîntemeiate.

Obligă reclamanții la plata către pârâtul C. A. la plata sumei de 300 de lei cheltuieli de judecată reprezentate de onorariul de avocat.

Cheltuielile de judecată avansate de stat în sumă de 711 lei reprezentate de ajutorul public judiciar privind taxa judiciară de timbru acordat prin încheierea din data de 01.07.2011, rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.03.2015.

PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.

Red. C.N.M

Tehnored. RCB/ 5 ex.

← Pretenţii. Sentința nr. 1829/2015. Judecătoria CRAIOVA		Plângere contravenţională. Sentința nr. 3190/2015.... →

Pretenţii. Sentința nr. 3144/2015. Judecătoria CRAIOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Sentința nr. 3144/2015. Judecătoria CRAIOVA