Plângere contravenţională. Sentința nr. 4049/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4049/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 40009/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4049/2015
Ședința publică de la 27 Martie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. S. M. în contradictoriu cu intimata P. M. C. SECTIA 4 C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul P. S. M. personal și intimata Poliția M. C. – Secția 4 C. prin cj. O. care depune delegație la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuție stabilirea competenței Judecătoriei C..
Având cuvântul, petentul P. S. M. învederează că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
Intimata Poliția M. C. – Secția 4 C. prin cj. O. arată de asemenea că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă corob. cu art. 126 alin. 1 Constituție și art. 32 alin. 1 din O.G 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
În temeiul art. 22 Cod procedură civilă corob. cu art. 254 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța, dispune administrarea din oficiu a probei cu interogatoriul petentului P. S. M. acesta arătând că la data de 02.10.2014 a primit în cutia poștală procesul verbal de contravenție.
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității formulării plângerii contravenționale și acordă cuvântul pe excepție.
Având cuvântul, petentul P. S. M. învederează că înțelege să lase la aprecierea instanței cu privire la excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Intimata Poliția M. C. – Secția 4 C. prin cj. O. solicită admiterea excepției tardivității formulării plângerii contravenționale.
INSTANȚA
Petentul P. S. M. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu Poliția M. C. împotriva Procesului verbal de contravenție . nr._/19.09.2014, încheiat la data de 19.09.2014, întocmit de Poliția M. C., plângere înregistrată la data de 27.10.2014 sub nr._ la Judecătoria C., plângere prin care a solicitat instanței să anuleze procesul verbal de contravenție și să dispună exonerarea de la plata amenzii în sumă de 1000 de lei.
În fapt, petentul a motivat că a primit procesul verbal de contravenție prin poștă în data de 02.10.2014 și că cele menționate în cuprinsul acestuia, respectiv că petentul a ascultat muzică la intensitate mare în autoturismul Ford cu nr._ aflându-se sub influența băuturilor alcoolice și a deranjat liniștea locatarilor din blocul E 7, nu corespund realității, întrucât în data menționată nu era în țară fiind plecat în cursă, fiind șofer.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile Legii 61/1991.
Petentul a depus la dosar . nr._, încheiat la data de 19.09.2014, în original.
La data de 16.12.2014 intimatul IPJ D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimata a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al M. București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul constatator.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Din actele și lucrările dosarului, în ceea ce privește excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale, instanța a reținut că prin Procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 19.09.2014 ora 03.10 de Poliția M. C., petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 1000 de lei întrucât petentul în data de 19.09.2014 ora 03.10 pe . C. aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a consumat fără drept de alcool respectiv bere și a tulburat liniștea locatarilor blocului E 7 ascultând muzică la intensitate ce provenea din autoturismul Ford cu nr._, faptă prevăzută art. 2 pct. 21 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. e și c din același act normativ.
Procesul verbal de contravenție a fost întocmit în lipsa petentului și i-a fost comunicat petentului în data de 02.10.2014 după cum a arătat petentul în plângerea contravențională și în interogatoriul luat de către instanță.
Întrucât petentul a formulat plângerea contravențională la data de 27.10.2014, nu a respectat dispozițiile art. 31 alin. 1 din OG 2/2001 care prevede că „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, ultima zi pentru formularea plângerii contravenționale în termen fiind 20.10.2014, motiv pentru care instanța urmează să admită excepția tardivității introducerii plângerii contravenționale și să respingă plângerea contravențională ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării plângerii contravenționale.
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. S. M. domiciliat în C., .. 1, .. 2, . în contradictoriu cu intimata P. M. C. SECTIA 4 C. cu sediul în C., P., județul D., ca tardiv introdusă.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4026/2015.... | Anulare act. Sentința nr. 2805/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
