Plângere contravenţională. Sentința nr. 4029/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4029/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 27-03-2015 în dosarul nr. 22309/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 4029/2015
Ședința publică din data de 27.03.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petentul S. R. G. și pe intimații C. L. AL MUNICIPIULUI C., POLIȚIA L. MUNICIPIUL C., B. A., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 13.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, pentru a da posibilitatea petentului să depună concluzii scrise și, ulterior, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data de 20.03.2015 și la data de 27.03.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 27.06.2013, sub nr._, petentul S. R. G., în contradictoriu cu intimații C. L. AL MUNICIPIULUI C., POLIȚIA L. MUNICIPIUL C., B. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.06.2013, solicitând anularea procesului-verbal, daune morale constând în afișarea soluției instanței timp de 3 ani pe site-ul oficial al Consiliului L. al Municipiului C., iar agentul constatator B. A. să fie obligat să îi plătească 50 de lei în 48 de ore de la rămânerea definitivă a hotărârii și, dacă nu plătește 50 lei în 48 de ore, să îi plătească 100 de lei, adică exact cuantumul amenzii cu care a fost amendat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 10.06.2013, în jurul orelor 19,00 se afla la masă la numitul B. P.-I., care locuiește lângă Muzeul de Artă, timp în care a primit apeluri disperate de la mama sa și de la fratele său prin care îi aduceau la cunoștință faptul că mașina pe care o parcase pe o proprietate privată din spatele blocului, le-a fost furată de agenți de poliție. Prin urmare, s-au deplasat la fața locului, unde doi agenți de poliție i-au informat că au dispus ridicarea mașinii, deoarece aceasta fusese parcată într-o parcare publică din spatele blocului 17 C, fără a avea vinietă de parcare valabilă. Însă, aceștia nu au fost de acord cu faptul că parcarea din spatele blocului este parcare publică, deoarece știau că terenul a fost retrocedat proprietarului de drept și aceștia au întrebat polițiștii dacă au vreo dovadă că locul în care era poziționată mașina, aparține domeniului public. Aceștia nu au putut aduce nicio dovadă în acest sens, dar i-a informat că vor fi amendați.
Petentul a mai arătat că terenul de unde a fost ridicat autoturismul său este situat pe . nr. 8, pentru care s-au depus mai multe cereri pentru certificate de urbanism, așa cum demonstrează cu anexele 4 și 5. A mai arătat că proprietara este doamna I. Olguța-R..
Prin urmare, a precizat petentul, nu sunt incidente prevederile articolelor din hotărârea Consiliului L. al Municipiului C. invocate de agentul constatator, deoarece locul nu este o parcare publică, ci o proprietate privată, astfel că vinieta nu este necesară.
A mai arătat petentul faptul că a fost de acord ca agentul să completeze la rubrica "mențiuni ale contravenientului" textul "nu am obiecțiuni", deoarece îi era frică de o amendă foarte mare
Cu privire la daunele morale, petenții au arătat că a fost certat de mama lui, iar încrederea în instituțiile statului le-a fost zdruncinată.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.06.2013, hartă, fotografii, opis certificate de urbanism, lista certificatelor de urbanism.
La data de 19.09.2013, intimații C. L. AL MUNICIPIULUI C., POLIȚIA L. MUNICIPIUL C. au depus la dosar HCL nr. 201/2011 și planțe foto.
La data de 04.12.2013, intimatul B. A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca fiind netemeinică.
A invocat excepția lipsei procesuale pasive a acestuia, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 și 2 OG 2/2001, deoarece a întocmit procesul-verbal contestat în calitate de polițist local din cadrul Poliției Locale a Municipiului C.- Serviciul Circulație, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, solicitând respingerea plângerii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, a arătat intimatul că sancțiunea aplicată se încadrează în dispozițiile art. 23 alin. 1 lit. b din HCL C. nr. 201/2011.
De asemenea, intimatul a arătat că a întocmit procesul-verbal cu respectarea prevederilor art. 16 și art. 17 OG 2/2001, astfel că acesta este legal întocmit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și 247 NCPC și celelalte prevederi legale menționate mai sus.
A anexat la întâmpinare: planșe foto efectuate la fața locului.
La data de 17.01.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângerea contravențională. Cu privire la calitatea procesuală pasivă a agentului constatator, arată prin cererea de chemare în judecată au solicitat obligarea acestuia în calitate de persoană fizică la plata daunelor morale, astfel încât solicită respingerea excepției invocate de pârât. A mai învederat că fiind vorba de o acuzație în materie penală, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, sarcina probei revine pârâților, care trebuiau să depună planul zonei, cu indicarea proprietarilor.
La prezentul dosar a fost atașat dosarul nr._/215/2013, ca efect al admiterii excepției litispendenței.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii I. Olguța R. și S. S..
Instanța a dispus emiterea unor adrese către Poliția L. a Municipiului C. și Primăria Municipiului C. pentru a comunica dacă locul pretinsei contravenții, parcarea blocului 17 C, . situat pe domeniul public sau privat al Municipiului C. și să depună dovezi în acest sens și să înainteze certificatul de urbanism nr. 1214 din data de 28.06.2011, la dosar fiind comunicate relațiile solicitate.
La data de 03.10.2014, petentul a depus o completare a cererii introductive, prin care a solicitat obligarea intimatei Poliția L. a Municipiului C. la plata daunelor morale în cuantum de 5.000 de lei, pentru prejudiciul constând în atingerea adusă încrederii în instituție.
Prin încheierea de ședință din data de 13.03.2015, instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de petent.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.06.2013, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 100 de lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 22 lit. a din HCL nr. 201/2011 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 23 alin. 1 lit. b din același act normativ, întrucât la data de 10.06.2013 pe . parcat autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare TX 4862 XB în parcarea blocului 17 C, fără a avea achiziționată vinieta de parcare valabilă pentru anul 2013, necesară în municipiul C..
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de temeinicie nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de “acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția “acuzatului” dincolo de orice îndoială rezonabilă.
În cauza de față, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 22 lit. a din HCL nr. 201/2011, prin care s-a aprobat Regulamentul privind aplicarea taxei pentru parcarea curentă a autovehiculelor pe domeniul public sau privat al Municipiului C..
Potrivit textului de lege menționat, constituie contravenție parcarea autovehiculelor fără a avea achiziționată vinieta sau vinietă eliberată pentru alt autovehicul și se sancționează potrivit art. 23 alin. 1 lit. b din HCL nr. 201/2011, cu amendă contravențională de la 100 la 500 de lei.
În procesul-verbal de contravenție s-a menționat că autoturismul petentului a fost parcat pe . parcarea blocului 17 C.
Pe de altă parte, petentul susține că autoturismul a fost parcat pe . numărul 8 pe proprietatea privată a numitei I. Olguța R., aspect confirmat de martorul S. S., care a arătat că autoturismul petentului era parcat pe o proprietate privată ce aparținea unei doamne. Din declarația martorei I. Olguța R. și certificatul de urbanism depus la dosar, rezultă că într-adevăr aceasta deține în proprietate teren pe .. 8.
Pe de altă parte, planșele foto depuse la dosar de intimat nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii locului săvârșirii pretinsei contravenții reținute în sarcina petentului.
Instanța reține astfel că, din probele administrate în cauză, nu rezultă dincolo de orice dubiu rezonabil faptul autoturismul petentului a fost parcat pe domeniul public sau privat al Municipiului C., astfel cum impun dispozițiile legale care incriminează fapta contravențională.
Prin urmare, există un dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către petent, dubiu ce urmează a profita în mod inevitabil acestuia.
Față de cele expuse, instanța va admite plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.06.2013 și va exonera petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 100 de lei.
În ce privește cererea petentului privind daunele morale formulată în contradictoriu atât cu intimatul B. A., cât și cu intimata Poliția L. a Municipiului C., instanța o apreciază ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1349 alin.. 1 NCC, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar potrivit alin. 2, cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Astfel cum rezultă din aceste dispoziții legale, pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența faptei ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și vinovăția celui care a săvârșit fapta cauzatoare de prejudicii.
Analizând în cauză îndeplinirea condițiilor ce trebuie întrunite pentru a se reține răspunderea civilă delictuală a intimaților, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței faptei ilicite a intimaților, astfel că nu sunt întrunite cerințele art. 1349 NCC.
Astfel, instanța reține că sancționarea faptelor contravenționale de către agenții constatatori competenți, conform dispozițiilor legale în vigoare, nu poate constitui niciodată temei pentru atragerea răspunderii civile delictuale sau a oricărei alte forme de răspundere, indiferent de consecințele materiale pe care sancțiunea le-ar avea asupra patrimoniului contravenientului, câtă vreme este respectat cadrul instituțional prevăzut de legiuitor.
În ce privește intimata Poliția L. a Municipiului C., instanța reține că atitudinea procesuală a acesteia invocată de petent, nu este de natură sub nicio formă să conducă la reținerea unei fapte ilicite apte să atragă răspunderea civilă delictuală a acesteia.
D. fiind că, în cauză, nu este îndeplinită nici măcar condiția primară a existenței unei fapte ilicite, instanța apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie. Totuși se impune sublinierea faptului că petentul nu a făcut dovada prejudiciului nepatrimonial suferit, susceptibil de reparație.
În raport de aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere privind daunele morale formulat în contradictoriu cu intimatul B. A. ca neîntemeiat și, de asemenea, va respinge capătul de cerere privind daunele morale formulat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., ca neîntemeiat.
Totodată, instanța va lua act că petentul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul S. R. G., cu domiciliul în C., .. 29, ..1, ., județul D., în contradictoriu cu intimații C. L. AL MUNICIPIULUI C., cu sediul în C., ., nr. 7, județul D. și POLIȚIA L. MUNICIPIUL C., cu sediul în C., .. 22, județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 10.06.2013 și exonerează petentul de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 100 de lei.
Respinge capătul de cerere privind daunele morale formulat în contradictoriu cu intimatul B. A., cu domiciliul în C., .. 22, județul D., ca neîntemeiat.
Respinge capătul de cerere privind daunele morale formulat în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului C., ca neîntemeiat.
Ia act că petentul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
6 ex. 4 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3633/2015.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3936/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
