Plângere contravenţională. Sentința nr. 4347/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4347/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 36637/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4347/2015
Ședința publică de la 03 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. I. A. F. în contradictoriu cu intimatul I. D. POSTUL DE POLITIE ROBANESTI, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul B. I. A. F. personal, lipsă fiind intimatul I.P.J D. – Postul de Poliție Robănești.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 23.03.2015, prin Serviciul Registratură, intimatul I.P.J D. a depus întâmpinare, după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuție stabilirea competenței Judecătoriei C..
Având cuvântul, petentul B. I. A. F. arată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă corob. cu art. 126 alin. 1 Constituție și art. 32 alin. 1 din O.G 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Petentul B. I. A. F. solicită încuviințarea probei cu înregistrarea video și proba cu înscrisuri.
Instanța aduce la cunoștința petentului B. I. A. F. faptul că fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul constatator așa cum se arată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Totodată, mai solicită petentul B. I. A. F. încuviințarea probei testimoniale în cadrul căreia să fie audiată soția sa, B. I. M. I..
În temeiul art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, reținând și poziția procesuală a intimatului I.P.J D. prin întâmpinarea depusă la dosar în sensul că se opune audierii persoanelor în grad prohibit de lege, instanța constată imposibilitatea audierii martorului B. I. M. I. propus de petentul B. I. A. F..
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă, încuviințează pt petentul B. I. A. F. proba cu înscrisuri ca fiind admisibilă potrivit legii.
În temeiul art. 255 Cod procedură civilă încuviințează pt intimatul I.P.J D. proba cu înscrisuri ( procesul verbal de contravenție ) ca fiind admisibilă potrivit legii.
La interpelarea instanței, petentul B. I. A. F. învederează că nu mai înțelege să formuleze alte probe și este de acord ca dezbaterile asupra fondului să aibă loc la acest termen de judecată.
Instanța, declară cercetarea procesului încheiată și acordă cuvântul pentru dezbaterea asupra fondului cauzei.
Având cuvântul, petentul B. I. A. F. solicită admiterea plângerii, fără cheltuieli de judecată și să se dispună anularea procesului verbal de contravenție întrucât intimatul I.P.J D. nu a făcut dovada cu proba video sau foto a abaterii contravenționale.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile dedusă judecății, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 07.10.2014, petentul B. I. A. F. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. POSTUL DE POLITIE ROBANESTI, anularea procesului verbal de contravenție . nr._/17.09.2014.
În fapt, arată petentul că a fost sancționat cu amendă în sumă de 180 de lei și 2 puncte penalizare pentru că potrivit agentului constatator nu avea luminile de întâlnire aprinse.
În realitate luminile de întâlnire erau aprinse, iar agentul nu i-a arătat înregistrarea foto sau video.
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile art. 31 din Legea 32/1968.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal de contravenție, în original, și CI în copie.
La data de 23.03.2015 intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimata a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil. În opinia lor, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul verbal de contravenție, ceea ce este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită ca fapta pentru care petenta fost sancționată a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. 1 din OG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi a genți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și lați conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al Municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care s e bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent ( agentul, în această situație ) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
Astfel, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forța probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsura să prezinte o probă contrară.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ, solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17.09.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 180 și măsura complementară 2 puncte de penalizare lei întrucât la data de 17.09.2014 ora 19.07 a fost depistat conducând autoturismul marca Toyota cu nr. de înmatriculare_ fără a folosi luminile de întâlnire, faptă prevăzută de dispozițiile art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002 și sancționată conform art. 99 alin. 2 din OUG 195/2002
În temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 instanța verifică legalitatea si temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent, procesul verbal de contravenție nefiind semnat de petent, acesta refuzând acest lucru. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal fiindu-i comunicat petentului în data de 25.09.2014, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 07.10.2013.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Astfel, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România)
Deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, nu a adus însă nici o probă în sprijinul celor afirmate de acesta.
În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare decât cea reținută în procesul verbal de contravenție, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acestuia încălcarea prevederilor art. 44 alin. 2 din OUG 195/2002.
Cu toate acestea, instanța arată că sancțiunea trebuie dozată în așa fel încât să se îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, urmând să aplice prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, (potrivit cărora „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”), art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite) și art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune).
Astfel, având în vedere că nu există indicii cu privire la existența și a altor fapte pentru care să fi fost sancționat petentul, din care să rezulte perseverența acestuia în săvârșirea de fapte ce contravin ordinii și liniștii publice, instanța consideră că în cauză se impune reindividualizarea sancțiunii, având în vedere pericolul social scăzut al faptei săvârșite de către petent, scopul sancțiunii contravenționale nefiind unul esențialmente punitiv, ci în primul rând unul preventiv și educativ, putând fi atins și prin aplicarea sancțiunii avertismentului, pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin și pentru a preveni săvârșirea unor astfel de fapte în viitor.
Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 180 de lei cu sancțiunea " Avertisment " și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul B. I. A. F. domiciliat în C., .. 54 A, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. POSTUL DE POLITIE ROBANESTI cu sediul în C., ., județul D..
Dispune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale în sumă de 180 de lei cu sancțiunea " Avertisment ".
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 03.04.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/ 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4990/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5034/2015.... → |
|---|
