Plângere contravenţională. Sentința nr. 4744/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4744/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 4744/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4744
Ședința publică de la 10 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: D. R. C.
Grefier: C. Ș.
Pe rol soluționarea cauzei civile formulată de petenta I. A. C., în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 03.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria C. în data de 15.04.2014 sub nr._, petenta I. A. C. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.04._ solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
A motivat că prin procesul verbal contestat a fost amendată deoarece în data de 02.04.2014, ora 12.10, pe . fi oprit autoturismul Renault Clio cu nr de înmatriculare_ la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni prevăzută cu marcaj, situată în fața magazinului R.-VOUS.
S-a consemnat că refuză să semneze procesul verbal precum și prezența martorului Logolan V., identificat prin CNP.
Consemnările agentului constatator nu sunt reale deoarece nu a oprit autoturismul la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni respectivă.
În data de 02.04.2014 se deplasa cu autoturismul pe . direcția gară către centru și pentru că soțul său, care se deplasa pe sensul opus al aceleiași străzi, trebuia să îi predea niște documente, a oprit autoturismul pe partea dreaptă a sensului de mers, în fața unei mașini a poliției, așteptând ca soțul său aflat pe partea cealaltă a străzii să îi aducă documentele.
Unul din agenți s-a deplasat la mașina petentei și i-a cerut documentele, i le-a predat, apoi iar soțul ei s-a prezentat la agent și a întrebat dacă este vreo problemă. Agenții au spus că totul este în regulă au verificat documentele și i le-au restitui, persoanele implicate plecând apoi de acolo.
Ulterior, la 03.0.2014 a primit prin poștă două procese verbale prin care petenta și soțul ei au fost sancționați pentru fapte petrecute în aceeași zi, la aceeași oră, deoarece ar fi parcat la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni.
Când s-a comunicat procesul verbal, a observat consemnarea agentului referitoare la prezența martorului Heliteanu A., persoană care nu a fost prezentă la discuții, de altfel nici nu a fost încheiat vreun proces verbal în prezența lor.
Susține că dacă ar fi întocmit procesul verbal în prezența sa ar fi putut formula obiecțiuni și ar fi trebuit să menționeze martori care au fost prezenți în realitate și niciunul dintre agenți nu i-a prezentat vreun ordin de numire pe linia de supraveghere a circulației, în condițiile în care, conform procesului verbal, agentul care l-a întocmit face parte din secția 4 de poliție și nu de la biroul de circulație rutieră.
Intimatul I. D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Consideră că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, iar cât privește starea de fapt aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
Arată că ca fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute a art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund realității.
Simpla negare a petentului în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atâta timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri sau deturnări ale realității. Aceasta cu atât mai mult cu cât în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.
De asemenea în doctrină s-a reținut în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincția între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de agentul constatator.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri un martor propus de petent.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 15.04.2014 a fost întocmit procesul verbal de contravenție . nr._ prin care petenta a fost sancționat cu amendă în valoare de 170 lei întrucât la ora 12.05, a condus auto marca Renault Clio de culoare alb cu nr. de înmatriculare_ pe . a oprit autoturismul la o distanță mai mică de 25 metri de trecerea de pietoni situată în fața magazinului R. VOUS prevăzută cu marcaj și indicator.
La rubrica martor este din procesul verbal este înscris "L. V." și codul numeric personal iar la alte mențiuni s-a consemnat astfel: contravenientului i-a fost adus la cunoștință că urmează a fi sancționat iar acesta a precizat că refuză să semneze.
Din punct de vedere al legalității, procesul verbal nu este afectat de vreunul din motivele de nulitate absolută prev de art. 17 din OG 2/2001 iar cauzele de nulitate relativă invocate de petentă nu sunt întemeiate.
Aceasta susține că procesul verbal a fost încheiat în lipsa sa astfel că nu a putut formula obiecțiuni și nu au fost nominalizați martori care au fost prezenți în realitate.
Instanța reține că în procesul verbal s-a consemnat că petenta a luat cunoștință de faptul că va fi sancționată contravențional și a refuzat să semneze, fiind menționat numele unui martor asistent, codul numeric personal al acestuia iar actul a fost semnat la rubrica "martor asistent", astfel că în mod formal sunt respectate cerințele prevăzute de art. 16 și 19 din OG 2/2001.
Martorul asistent nu a fost ascultat întrucât deși a fost citat și s-a emis mandat de aducere acesta nu s-a înfățișat în instanță.
În procesul verbal întocmit de organele de poliție cu ocazia executării mandatului s-a menționat că în urma deplasării la adresa de domiciliu, din localitatea S. de P., jud. M. locuiește o altă persoană care a relatat că nu îl cunoaște pe martorul asistent și acesta nu mai locuiește acolo. (fila 37)
În plus, din considerentele Decizia ÎCCJ 22/2007 rezultă că anularea procesului verbal pentru motivele invocate de petentă se dispune în cazul în care s-a cauzat în acest fel o vătămare ce nu a putut fi înlăturată altfel, aspect nedovedit în cauză, în condițiile în care există posibilitatea de a expune cu ocazia formulării plângerii argumentele relevante în acest sens.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
În cauză a fost ascultat un martor care a relatat că este prieten cu petenta și lucrează la societatea comercială pe care aceasta o administrează împreună cu soțul ei. A menționat că se afla cu soțul petentei în mașină, urmând a se întâlni cu aceasta pentru a-i preda niște documente. Pe . două mașini (a petentei și cea în care se afla soțul ei și martorul asistent) au ajuns în același timp iar petenta a parcat în fața unei dube a poliției. Un agent de poliție s-a dat jos și a legitimat-o, i s-au restituit actele de către polițiști iar soțul ei i-a întrebat dacă este vreo problemă. I s-a răspuns că a fost doar un control de rutină și nu a mai avut loc altă discuție. Martorul susține că mașina petentei era parcată spre sfârșitul magazinului R.-VOUS, înspre BCR, mai multe între cele două puncte. Distanța între mașina poliției și cea a petentei era de circa 2 metri, iar mașina poliției era mai mult în dreptul BCR, în sensul spre rocadă.
În speța de față, deși martorul a susținut că mașina petentei a fost oprită la mai mult de 25 metri de trecerea de pietoni, această afirmă totodată că locul opririi era între spre sfârșitul magazinului R. VOUS, iar din procesul verbal rezultă că trecerea de pietoni se afla chiar în dreptul magazinului respectiv. De reține că agentul constatator se afla în același loc, astfel că a avut posibilitatea de a percepe în mod corect împrejurările în care s-a comis fapta.
În concluzie, față de elementele de reper furnizate de martor, de conținutul procesului verbal coroborat cu împrejurarea că agentul constatator se afla chiar în locul respectiv (trecerea de pietoni era în dreptul magazinului, petenta a oprit spre sfârșitul magazinului, la 2 metri de mașina poliției) instanța consideră că la dosar nu există probe care să contureze o altă situație de fapt, motiv pentru care plângerea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta I. A. C., CNP_, cu domiciliul în C., ., jud. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.04.2014, în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică azi, 10.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. R. C. C. Ș.
Red./tehn. CDR
4 ex/29.07.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Sentința nr. 4778/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7161/2015. Judecătoria... → |
|---|
