Plângere contravenţională. Sentința nr. 5207/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5207/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 5207/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5207/2015
Ședința publică de la 21.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte: R. - M. D.
Grefier: C. - E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petentul G. I. D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.07.2014, de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. și în contradictoriu cu intmiatul A. D. M. și asiguratorul ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns prezent avocat G. E. substituind pe avocat P. M. pentru intimatul A. D. M. și martorul intimatului L. V., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că avocat G. E. pentru intimatul A. D. M. a depus la dosar delegație de substituire, după care;
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul L. V., a cărui declarație a fost consemnată în scris, semnată conform legii și atașată la dosar.
Apărătorul intimatului A. D. M. arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. E. pentru intimatul A. D. M. a solicitat respingerea plângeri, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, la data de 31.07.2014, petentul G. I. D. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. solicitând anularea procesului verbal . nr._ încheiat la data de 21.07.2014, și constatarea vinovăției posesorului autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ .
În motivarea plângerii, petentul a susținut că a fost sancționat cu 3 puncte penalizare, întrucât la efectuarea manevrei cu spatele nu s-a asigurat producând avarii autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
Petentul a arătat că în data de 21.07.2014, în jurul orei 07:15, după ce a ieșit din parcarea din fața blocului situat pe bulevardul Oltenia, nr. 18, a intrat în mașină și înainte de a se pune în mișcare a fost lovit din spate de către șoferul autoturismului marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_ .
A menționat că ulterior, un agent de poliție în mod eronat a înțeles că s-ar face vinovat de producerea accidentului, întrucât nu s-a asigurat, cu toate că, conducătorul autovehiculului cu numărul de înmatriculare_ a întocmit corect schița de la locul accidentului, care se regăsește la Biroul Poliției Rutiere.
Astfel, deși agentul de poliție a consemnat faptul că șoferul autoturismului marca F. circula regulamentar, petentul susține că din planșele fotografice pe care se obligă să le depună la dosarul cauzei, reiese că, autovehicul său prezenta avarii la elementele din spate ale autovehiculului.
Prin urmare, în opinia sa, consideră că sunt incidente prevederile art. 51 din OUG nr. 195/2002 potrivit cărora vinovat de producerea accidentului se face persoana care nu a păstrat distanța regulamentară față de autovehiculul din față.
În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001, iar în caz de neprezentare a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 223 Nodul Cod de procedură civilă.
În dovedirea plângerii a depus la dosar următoarele înscrisuri: proces-verbal . nr._ încheiat la data de 21.07.2014, autorizație de reparații . nr._, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În apărare, la data de 24.10.2014, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constată în baza declarațiilor celor doi conducători auto imediat după producerea evenimentului rutier, prin urmare sancționarea acestuia este temeinică și legală.
Intimatul a arătat că a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care se face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Procesul-verbal de constare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de normele legislative, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, în cauza C. Neata contra României, plângerea nr. 17.857/03, Decizia CEDO, camera a treia, 18 noiembrie 2008, Curtea nu a aplicat garanțiile oferite de latura penala a art. 6, în lipsa prevederii în legea națională a pedepsei închisorii contravenționale, faptele analizate fiind cel mult sancționabile cu amendă contravențională într-un cuantum relativ redus. Curtea a arătat în mod expres că atât timp cât organele statului nu au idei preconcepute la adresa petentului și analizează mijloacele de probă pertinente și utile în condiții de contradictorialitate și nemijlocire, petentul se bucură de toate garanțiile necesare astfel cum sunt acestea interpretabile de către Curte prin prisma art. 6 din CEDO.
Având în vedere numărul mare de accidente cu consecințe grave cu care se confruntă societatea noastră ca urmare a nerespectării regulilor de circulație de către conducătorii auto, ase permite acestora să se eschiveze de la suportarea răspunderii contravenționale ce le revine ca urmare a propriei conduite culpabile prin ignorarea mențiunilor proceselor-verbale de constatare a contravențiilor întocmite corect, este atât de contrar legii, cât și un act de iresponsabilitate socială care încurajează atitudinea de nerespectare a regulilor de circulație a acestora, lipsind-o de consecințele pe care legea le prevede.
In concluzie, a solicitat respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În drept, petentul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile OUG nr.195/2002 republicată, Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și OUG nr. 2/2002.
În temeiul art. 411 alin 1, pct. (2) Cod Procedură civilă a solicitat judecarea în lipsa reprezentantului instituției intimate.
În susținerea celor invocate a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv declarațiile părților implicate în evenimentul rutier.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a învederat instanței că declarația numitului A. D.-M. nu corespunde realității, susținând cele consemnate în cererea de chemare în judecată.
În ședința publică din data de 27.01.2015, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intimat, a celuilalt conducător auto implicat în evenimentul rutier, A. D. M. și în calitate de asigurator, societatea de asigurare ..
Intimatul A. D. M. a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea ca legală și temeinică a sancțiunii aplicate de agentul constatator, întrucât vinovat de săvârșirea tamponării cu autovehiculul său, este chiar petentul, acesta neputându-se apăra prin faptul că a fost lovit din spate, invocând culpa sa ca urmare a nemenținerii distanței regulamentare între autovehiculele aflate în deplasare, deoarece intimatul circula pe drumul cu prioritate, iar petentul a ieșit din parcare în acest drum, fără să se asigure și fără să fie ghidat de o altă persoană.
În fapt, a arătat că petentul nu circula pe sectorul de drum, ci a fost tamponat în momentul în care intra cu spatele în drumul public, fără să se asigure, aspect reținut și de agentul constatator potrivit căruia, autovehiculul petentului, în momentul tamponării ușoare, se afla în deplasare în regim de mers cu spatele, fără să se asigure la ieșirea în drumul public, fapte ce rezultă și din avariile celor două autovehicule implicate.
Or, potrivit normelor legale, . se face numai cu fața, iar în cazuri excepționale se realizează cu spatele, numai și numai dacă este ghidat în acest sens astfel încât să se evite orice pericol ce ar rezulta din deplasarea cu spatele.
În dovedirea celor invocate a solicitat proba cu martorul L. V..
La termenul de judecată din data de 10.03.2015, apreciind asupra admisibilității probelor propuse și a aptitudinii lor de a duce la soluționarea procesului, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat probele solicitate de părți, respectiv proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul L. V. solicitate de intimatul A. D. M., precum și proba cu înscrisuri solicitată de petent și intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D..
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.07.2014 de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D. petentul G. I. D. a fost sancționat contravențional cu 3 puncte penalizare și avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 54 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
Prin procesul verbal sus-menționat s-a reținut de către agentul constatator că petentul este vinovat de producerea evenimentului rutier ce a avut loc la data de 21.07.2014, ora 7:15, constatându-se că autovehiculul petentului marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_, în momentul tamponării ușoare cu autovehicul condus de intimatul A. D. M. marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, se afla în deplasare în regim de mers cu spatele, fără să se asigure la ieșirea în drumul public.
Instanța mai retine, de asemenea si împrejurarea că faptei i s-a dat o corectă încadrare juridică, petentul fiind sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 54 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în temeiul 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, privind circulația pe drumurile publice, cu modificările și completările ulterioare constând în "conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic", cu sancțiunea avertismentului.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat următorul aspect: "conducătorul auto nu se afla sub influența alcoolului, fiind de acord cu plata RCA "
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotărârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravențiilor reținute în sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
Petentul a susținut ca nu se poate retine culpa sa în producerea accidentului, întrucât autoturismul său marca Opel Astra, cu numărul de înmatriculare_ a fost lovit în partea din spate de către șoferul autoturismului marca F. Doblo cu numărul de înmatriculare_, cel din urmă fiind vinovat de producerea evenimentului rutier.
Instanța reține din declarația intimatului dată la data de 21.07.2014 (f. 25) că în timp ce se deplasa pe ., la un moment dat din parcarea blocului 151D a ieșit cu spatele fără să se asigure autoturismul marca Opel Astra, culoare gri cu numărul de înmatriculare_, pe care l-a acroșat cu partea din dreapta-față nemaiputând să-l evite.
Din depoziția martorului L. V. se reține că la data menționată în procesul verbal urma să se întâlnească cu intimatul, însă înainte de ajunge la destinația stabilită, în fața acestuia un autoturismul marca Opel, de culoare gri a efectuat manevre de ieșire din parcare cu spatele, fără a se asigura, fapt ce a dus la lovirea în partea stângă a autoturismului condus de intimatul A. D. M..
Oricărui conducător auto ii revine obligația respectării dispozițiilor art. 54 alin. 1 din O.U.G. 195/2002 potrivit cărora "conducătorul de vehicul care executa o manevra de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o alta banda de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează sa efectueze o întoarcere ori sa meargă cu spatele este obligat sa semnalizeze din timp si sa se asigure ca o poate face fără sa perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic".
Ca atare, acesta nu a respectat regulile de circulație referitoare la semnalizarea și asigurarea din timp înainte de a ieși dintr-un rând de vehicule staționate fapt ce a dus la punerea în pericol a siguranței celorlalți participanți la trafic, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa.
Susținerile petentului în sensul că acesta a fost lovit în partea stângă spate după ieșirea din parcare, autoturismul său fiind situat paralel cu axul străzii, este neîntemeiată, în condițiile în care din probele administrate, inclusiv planșele foto aflate la dosar (f. 37-56), instanța reține că intimatul circula regulamentar pe drum cu prioritate, petentul fiind cel care a efectuat manevre de deplasare în regim de mers cu spatele fără să se asigure la ieșirea pe drumul public, fapt ce a dus la producerea evenimentului rutier.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 54 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, în temeiul art. 100 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
În raport de manifestarea de voință a intimatului A. D. M., care a învederat că nu solicită cheltuieli de judecată, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, va lua act că intimatul nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petentul G. I. D., cu domiciliul în municipiul C., ., ., județul D., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 21.07.2014, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în municipiul C., ., județul D. și A. D. M., cu domiciliul în municipiul C., ., .. 1, ., județul D. și asiguratorul ., cu sediul în municipiul Sibiu, . de Afaceri, nr. 5, .. 3-6, județul Sibiu, ca neîntemeiată.
Ia act că intimatul A. D. M. nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
Președinte, Grefier,
R. M. D. C. E. C.
Red. R.M.D./Teh. T.L.
Ex.4/24.06.2015
Cod operator 2995
| ← Pretenţii. Sentința nr. 9240/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9165/2015.... → |
|---|
