Plângere contravenţională. Sentința nr. 5208/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5208/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 36425/215/2014
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5208/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte R.-M. D.
Grefier C.-E. C.
Pe rol judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta I. P. împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.09.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., în contradictoriu cu intimații T. D. și B. V. și asigurătorul ..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat Tocea D. pentru petentă și martorul B. D., intimații B. V., IPJ D., Tutuveanu D. și asigurătorul fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 321 Cod procedură civilă, procedează la administrarea probei testimoniale, în cadrul căreia a fost audiat, sub prestare de jurământ, martorul B. D., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Avocat Tocea D. pentru petentă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Avocat Tocea D. pentru petentă solicită admiterea plângerii contravenționale formulată, anularea procesului verbal de contravenție și exonerarea de la plata amenzii aplicată; arată că din probele administrate în cauză, petenta a demonstrat o stare de faptă contrară celei reținute în procesul verbal de contravenție; fără cheltuieli de judecată.
In temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.10.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub dosar nr._, petenta I. P., a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D. solicitând anularea procesului verbal ., nr._ încheiat la data de 25.09.2014, solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea plângerii, petenta a invocat excepția nulității procesului-verbal de contravenție, întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 OG 2/2001.
A arătat că prin procesul-verbal de contravenție s-a reținut că a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . a acordat prioritate de trecere auto cu nr._, care se deplasa pe . în coliziune cu auto_, apoi auto cu nr._, un pom și un gard din beton.
Petenta a mai precizat că procesul-verbal conține o descriere mai mult decât sumară a faptei contravenționale și nu conține elemente suficiente pentru a se putea reține în sarcina sa săvârșirea contravenției, agentul constatator, limitându-se să indice cadrul general al presupusei fapte contravenționale și, prin urmare, a solicitat admiterea excepției și pe cale de consecință, anularea procesului-verbal.
A mai precizat că la data de 25.09.2014 în jurul orei 10,20 se deplasa cu autoturismul pe . cu . în intersecție a procedat regulamentar, în sensul că a oprit autoturismul în raza de acțiune a indicatorului „cedează trecerea”, acordând prioritate de trecere celorlalți participanți la trafic, însă în timp ce se afla staționată, fără să blocheze intersecția ori să pună în pericol sau să împiedice circulația regulamentară a celorlalți participanți la trafic, un autoturism de culoare închisă care se deplasa cu viteză excesivă pe . Agronomie spre Liceul „E. C.”, a pierdut controlul, intrând în coliziune cu autoturismul său, iar apoi din cauza vitezei, cu un autoturismul cu numărul de înmatriculare_, după care a rupt un pom și s-a oprit într-un gard din beton, după aproximativ 100 m. Autoturismul a fost identificat ulterior ca fiind marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ .
Petenta a arătat că, imediat după accident a coborât din mașină și s-a îndreptat spre autovehiculul_ pentru a se asigura că nu există victime, ca urmare a celor întâmplate, iar momentul următor, a apelat numărul de urgență 112, a comunicat cele întâmplate, solicitând un echipaj de poliție, deoarece era speriată și la fața locului se adunaseră multe persoane care țipau și dădeau cu părerea despre eveniment, fapt ce putea genera conflicte și agresiuni fizice.
Petenta a precizat că la locul accidentului se aflau mai multe persoane care au văzut în mod direct cele întâmplate și care puteau fi identificate de agentul constatator ca eventuali martori; a arătat că, după mai mult timp de așteptare și întrucât fața locului nu s-a deplasat nici un echipaj de poliție, a trebuit să se deplaseze la sediul Poliției pentru a reclama cele întâmplate.
Petenta a mai arătat că a respectat regulile privind prioritatea de trecere, a respectat obligațiile impuse de indicatorul „cedează trecerea”, aflându-se oprită în raza de acțiune a acestuia, iar accidentul de circulație în urma căruia a rezultat avarierea mai multor vehicule nu s-a produs ca urmare a vinovăției sale.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31 – 36 OG 2/2001, art. 118 – 121 OUG 195/2002.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și a solicitat încuviințarea probei cu martorul B. D..
La data de 22.10.2014 intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, solicită ca instanța să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului și că în opinia acesteia, instanța nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal care este un act de autoritate.Susține că măsura dispusă de agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând dovada deplină a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, invederează că deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și încadrării în drept.
Mai mult, susține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ este unanim acceptată, atât de doctrina de specialitate cât și în practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționat a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul-verbal care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că nu deține material probator, abaterea săvârșită fiind constatată în mod direct de către agentul de poliție.
Solicită să se aibă în vedere disp. Art. 254 N.C.P.CIV., potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prev. de art. 254 al. 2 din același act normativ, întrucât în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările și probele propuse de intimat raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
Pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și, în consecință menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
A depus la dosar înscrisurile în baza cărora a fost întocmit procesul verbal de contravenție.
La data de 19.11.2014 petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție ca fiind netemeinic și nelegal.
A arătat că cele reținute în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu sunt reale, așa cum a descris și în plângerea formulată.
Prin încheierea de ședință din data de 27.01.2015, instanța, în temeiul temeiul dispozițiilor art. 119 din OUG 195/2002, a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimați, a celorlalți conducători auto implicați în evenimentul rutier, T. D. și B. D. și în calitate de asigurător, a societății de asigurare ..
Intimații T. D. și B. V. și asigurătorul ., nou introduși în cauză, deși legal citați, nu au depus la dosar întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 03.03.2015, instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul B. D. și pentru intimată, proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015 a fost audiat martorul B. D., declarația acestuia fiind consemnate în scris și atașată la dosarul cauzei.
Analizând ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanța retine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.09.2014 de Inspectoratul de Poliție al Județului D., s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de dispozițiile art. 57, alin. 2 din O.U.G. 195/2002, constând în aceea că petenta a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . a acordat prioritate autoturismului cu numărul de înmatriculare_, care circula pe . în coliziune cu autoturismul_, lovind apoi autoturismul cu numărul de înmatriculare_, lovind apoi un pom și un gard de beton, petenta fiind sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 540 lei și cu sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere.
Procesul verbal a fost semnat de către petent, iar la rubrica alte mențiuni s-a consemnat "nu sunt de acord cu cele consemnate", continuată cu mențiunea agentului constatator "conducătorul auto se afla singur în autoturism".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
Fiind investită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal instanța reține următoarele:
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitateaprocesului-verbal, petentul a invocat un motiv de nelegalitate, respectiv respectiv ca nu s-a făcut o descriere în concret a contravenției, însă motivul invocat de petentă nu este prevazut de lege sub sancțiunea nulității absolute, iar petenta nu a făcut dovada vreunei vătămări prin încheierea actului in aceasta modalitate.
Verificând din oficiu celelalte cerințe de legalitate prevăzute de lege, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a incadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezunțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al perosanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Deși, prin plângerea formulată petenta a arătat faptul că nu se face vinovată de savârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.
De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.
In ceea ce privește declarația martorului B. D., instanța urmează a o înlătura având in vedere relațiile dintre aceasta și petent, respectiv faptul că sunt prieteni de foarte mult tip, care fundamentează concluzia că aceasta este subiectivă, făcută din dorința de a o scăpa pe petentă de răspunderea contravențională. De asemenea, instanța reține că martorul a declarat că nu a fost de față la evenimentele rutiere, întrucât atunci când a ajuns la fața locului, incidentul deja avusese loc, fiind astfel greu de crezut că martorul a perceput in mod corect împrejurările in care s-a petrecut evenimentul pe care l-a relatat.
Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. art. 57, alin. 2 din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, tinând seama de imprejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a a conducătorului auto, având caracter preventiv, intrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care incalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța apreciază că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și urmează a o respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională, formulată de petenta I. P., cu domiciliul în C., .. 53, ., împotriva procesului verbal de contravenție ., nr._ încheiat la data de 25.09.2014 de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimații T. D., cu domiciliul Tîrgu J., ., nr. 21 A, jud. Gorj, B. V., cu domiciliul în comuna Teasc, ., jud. D. și asigurătorul ., cu sediul în Sibiu – Centrul de Afaceri, .. 5, .. 3-6, jud. Sibiu, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
Președinte Grefier
R. M. D. C. E. C.
Red. RMD
Teh.CCE/7ex/12.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4344/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5049/2015.... → |
|---|
