Plângere contravenţională. Sentința nr. 5612/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5612/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 29312/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5612/2015
Ședința publică din data de 29.04.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe petenta . și pe intimatul I. - I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - PRIN I. TERITORIAL NR. 6, având ca obiect plângere contravetionala
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.07.2014, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. - I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - PRIN I. TERITORIAL NR. 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.06.2014, solicitând anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor și exonerarea de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 de lei plătită în termen de 48 de ore de la comunicarea procesului-verbal contestat, la jumătate din minimul prevăzut de lege.
În motivarea în fapt, petenta a arătat că agentul constatator nu a indicat în procesul-verbal contestat actul normativ prin care se stabilește și sancționează presupusa contravenție, deși acesta era obligat să se conformeze prevederilor art. 16 din OG nr. 2/2001 raportat la prevederile art. 21 alin. 3 și art. 32 alin. 2 din același act normativ, ceea ce atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, a arătat petenta, inspectorul teritorial nu a respectat prevederile Hotărârii nr. 1088/2011 privind organizarea și funcționarea I., prevederile OMTI 995/2011 și nici condițiile activității de control impuse inspectorilor teritoriali în legătură cu OG nr. 37/2007 și prevăzute prin Ordinul ministrului OMTI 1058/2007.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, petenta a arătat faptul că în cauză conducătorul auto V. V. a respectat perioada minimă de odihnă zilnică, fapt pe care l-a adus la cunoștința agentului constatator și pe care l-a rugat să îl consemneze la rubrica Obiecțiuni din procesul-verbal, acesta refuzând însă să dea curs solicitărilor.
În dovedire, au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat, ordin de plată, dovada de comunicare.
Petenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
La data de 14.10.2014, prin serviciul Registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiate.
În motivare, intimatul a arătat că în data de 30.06.2014, ora 10:58 la km 0, în C., ., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de societatea petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto V. V., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. În urma controlului, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică într-un interval de 30 de ore, atunci când vehiculul este condus de un echipaj, cu două ore sau mai mult: astfel, după verificarea și citirea datelor digitale din cardul conducătorului auto V. V., s-a constatat faptul că în perioada 05.06.2014, ora 10:12 până la data de 06.06.2014, ora 16:12, în timp ce se afla în echipaj, acesta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică, într-un interval de 30 de ore, atunci când vehiculul este condus de un echipaj, cu 2 ore sau mai mult, respectiv în perioada 06.06.2014 ora 02:21 până la data de 06.06.2014 ora 08:38 min, acesta a efectuat o pauză de 6 ore și 17 min, în loc de 9 ore cum este prevăzută de Regulamentul CE 561/2007 de 9 ore, faptă ce constituie contravenție conform art. 8 alin. 1 pct. 8 din OG nr. 37/2007
A învederat intimatul că respectarea timpilor de conducere, a pauzelor și a perioadelor de odihnă este obligatorie și cuprinsă în prevederile OG 37/2007, iar nerespectarea acestor prevederi reprezintă un grad ridicat de pericol social.
In drept, au fost invocate prevederile art 205-208 NCPC, OG nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare,OG nr 37/2007 cu modificările si completările ulterioare, OMT nr. 1058/2007, Regulamentul (CE) nr 561/2006 al Parlamentului European si al Consiliului.
Au fost anexate copie împuternicire nr. 7896/28.03.2014, dovada comunicării procesului verbal, formular de control în trafic, verificări efectuate cu programul Tachoscan.
În temeiul art. 411 alin. 1 teza 2 C.pr.civ, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 10.11.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângerea contravențională. A mai învederat că lipsa mențiunii din procesul-verbal privind efectuarea controlului rutier în trafic atrage nulitatea absolută.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind admisibilă și de natură să conducă la soluționarea cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.06.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 pct. 8 din O.G. nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare și sancționată conform art. 9 alin. 1 lit.v din același act normativ.
S-a reținut în procesul-verbal contestat faptul că la de data de 30.06.2014, ora 10:58 pe km 0, în C., ., a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul de înmatriculare_, utilizat de societatea petentă în baza copiei conforme nr._ a licenței de transport, condus de conducătorul auto V. V., în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național. În urma controlului, s-a constatat nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică într-un interval de 30 de ore, atunci când vehiculul este condus de un echipaj, cu două ore sau mai mult: astfel, după verificarea și citirea datelor digitale din cardul conducătorului auto V. V., s-a constatat faptul că în perioada 05.06.2014, ora 10:12 până la data de 06.06.2014, ora 16:12, în timp ce se afla în echipaj, acesta nu a respectat perioada minimă de odihnă zilnică, într-un interval de 30 de ore, atunci când vehiculul este condus de un echipaj, cu 2 ore sau mai mult, respectiv în perioada 06.06.2014 ora 02:21 min până la data de 06.06.2014 ora 08:38 min, acesta a efectuat o pauză de 6 ore și 17 min, în loc de 9 ore cum este prevăzută de Regulamentul CE 561/2007 de 9 ore.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Astfel, procedând din oficiu la verificarea legalității procesului-verbal de contravenție, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat actul normativ care incriminează contravenția reținută în sarcina petentei, respectiv art. 8 alin.1 pct. 8 din O.G. nr. 37/2007, cu modificările și completările ulterioare, astfel că nu pot fi primite susținerile petentei în sensul că nu a fost indicat actul normativ care stabilește presupusa contravenție. În ce privește indicarea greșită a literei textului de lege care sancționează contravenția și a Regulamentului care stabilește normele referitoare la perioadele de conducere, de repaus și la pauzele care trebuie respectate de către conducătorii auto, instanța reține că acestea reprezintă simple erori materiale care nu sunt de natură să conducă la anularea procesului-verbal de contravenție atât timp cât petenta nu a dovedit că prin încheierea procesului-verbal de constatare a contravenției în acest mod i s-a produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului sancționator.
Cu privire la susținerile petentei în sensul că inspectorul teritorial nu a respectat prevederile Hotărârii nr. 1088/2011 privind organizarea și funcționarea I., prevederile OMTI 995/2011 și nici condițiile activității de control impuse inspectorilor teritoriali în legătură cu OG nr. 37/2007 și prevăzute prin Ordinul ministrului OMTI 1058/2007, instanța le va înlătura, apreciindu-le ca fiind pur formale, fără a arăta în concret ce dispoziții legale nu au fost respectate. În ce privește susținerea petentei potrivit căreia procesul-verbal de constatare a contravenției este lovit de nulitate absolută pentru lipsa mențiunii efectuării controlului în trafic rutier, instanța reține că aceasta nu poate fi primită. Astfel, în procesul-verbal contestat agentul constatator a menționat că ansamblul de vehicule aparținând petentei care efectua transport rutier contra cost de mărfuri în trafic național, a fost oprit și verificat, de unde rezultă că vehicul se afla în trafic rutier.
În ce privește neconsemnarea obiecțiunilor conducătorului auto invocată de petentă, instanța reține că rubrica destinată obiecțiunilor este destinată a fi completată de contravenientă. Or, în cauză, agentul constatator a consemnat în procesul-verbal faptul că, nefiind de față la momentul întocmirii acestuia, contravenientul nu a putut formula obiecțiuni.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragr. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Or, în cauză, a fost respectat dreptul la apărare al petentei.
În cauza de față, instanța reține că petenta a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile 8 alin.1 pct. 8 din O.G. nr. 37/2007, potrivit cărora constituie contravenție nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică, într-un interval de 30 de ore, atunci când vehiculul este condus de un echipaj, cu două ore sau mai mult.
Instanța reține că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientei, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petentă nefiind suficientă. Mai mult decât atât, intimatul a depus în susținere verificările efectuate cu programul Tachoscan și formularul de control în trafic, din care rezultă că în perioada 06.06.2014 ora 02:21 până la data de 06.06.2014 ora 08:38 min, conducătorul auto a efectuat o pauză de 6 ore și 17 min, în loc de 9 ore.
Față de cele expuse, instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție a fost legal și temeinic întocmit.
Însă, în ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate petentei, instanța reține că, față de dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care fapta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, sancțiunea aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 4.000 lei, deși orientată spre minimul special prevăzut de lege, este excesivă raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, apreciere ce se fundamentează pe împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia. Instanța are în vedere ca și criteriu de individualizare a sancțiunii faptul că nu s-au dovedit abateri repetate ale petentei în această materie, sarcina probei în acest sens incumbându-i intimatei.
În raport de toate aceste elemente, instanța constată că sancțiunea aplicată petentei este disproporționată față pericolul social concret generat, astfel că se impune înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, această sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de dispozițiile art. 5 și art. 21 alin.3 din O.G. nr.2/2001. Așadar, sancțiunea avertismentului este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientei asupra faptei săvârșite și a o determina să respecte pe viitor obligația legală ce îi incumbă. Instanța apreciază că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii, sancțiunile juridice constituind astfel mijloace de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite.
Pe cale de consecință, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentă și va modifica procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.06.2014, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei cu sancțiunea avertismentului, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în .. 295, județul Ialomița, în contradictoriu cu intimatul I. - I. DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - PRIN I. TERITORIAL NR. 6, cu sediul procesual ales în Slatina, .. 47, județul O..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ din data de 30.06.2014, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei cu sancțiunea avertismentului.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5595/2015.... | Pretenţii. Sentința nr. 4344/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
