Plângere contravenţională. Sentința nr. 5219/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5219/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-04-2015 în dosarul nr. 33924/215/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5219
Ședința publică de la 22 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. R. M. și intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și martorii T. M., propus de petent și C. A. A., propus de intimată, intimata fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că au fost depuse la dosar procesele verbale de executare a mandatelor de aducere.
În temeiul art. 311 C.p.c. au fost audiați martorii prezenți, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul M. R. M., a solicitat admiterea plângerii.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 12.09.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea contravențională formulată de petentul M. R. M., în contradictoriu cu intimatul I. D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 05.09.2014, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii și înlăturarea măsurilor complementare.
In fapt, petentul a arătat că, prin procesul verbal încheiat s-a reținut că la data de 05.09.2014, ora 16,05 a condus auto cu numărul de înmatriculare_ in mun. C., pe . la intersecția cu Bulevardul Dacia a depășit neregulamentar coloana de autoturisme aflate in așteptare la culoarea roșie a semaforului electric
O prima critica, care atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție, in conformitate cu prevederile Art. 16 din O.G. 2/2001, este aceea că procesul verbal trebuia sa conțină, intre altele, referire la ocupația si locul de munca al contravenientului, iar lipsa acestora poate atrage nulitatea relativa a actului de sancționare, in condițiile generale ale regimului juridic al nulității relative, respectiv daca s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturata in alt mod decât prin anularea actului.
Potrivit art. 21 alin.3 din OG 2/2001, sancțiunile se aplica in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțional cu gradul de pericol social al contravenției, ținându-se seama de împrejurările in care a fost comisa contravenția, de modul de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsa.
Sub aspectul temeiniciei, solicită să se constate ca cele reținute nu corespund realității, întrucât la data respectiva, ora 16,40 când a fost oprit de organele de politie, circula regulamentar, fara sa efectueze nicio manevra de depășire sau de încălcare a vreunei norme de circulație.
I s-a reproșat de către organele de politie ca in aceeași zi, insa la orele 16.00 a fost văzut autoturismul pe care îl conducea depășind o coloana de mașini, aflate la coloana roșie a semaforului.
Petentul învederează că acest fapt este neadevarat întrucât nu s-a aflat pe acest tronson de drum până la data si ora când organele de politie l-au oprit.
A încercat sa le explice acestora aceasta împrejurare, dar nu a fost interes, replicându-i-se ca de fapt autoturismul pe care îl conducea a fost văzut încâlcind norme de circulație.
Totodată, petentul precizează că în autoturism cu acesta se mai afla încă o persoana pe care agentul de politie a refuzat sa-l audieze ca martor ocular.
Mai mult, i-a explicat polițistului ca reținerea permisului de conducere este esențiala si ca asemenea confuzii îi aduce prejudicii grave, dar acesta a refuzat sa administreze probe, pentru a se edifica si a constata care este realitatea.
Pentru dovedirea celor susținute înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și martorul T. M., domiciliat, in mun. C. B.-dul Oltenia, ., ..
F. de cele expuse mai sus, solicită să se constate ca faptei reținute in sarcina sa, ii lipsește latura subiectiva, respectiv vinovăția, ca atitudine psihica fata de fapta comisa si urmările acesteia, element in lipsa căruia nu sunt întrunite condițiile pentru atragerea răspunderii contravenționale.
În drept, își întemeiază plângerea pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, în original și dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 20 de lei.
La data de 08.10._, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul M. R. M. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 05.09.2014 pe care o consideră ca neîntemeiată si solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei testimoniale prin audierea martorului asistent C. A. A. martor semnatar al procesului verbal.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
În scop probator instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul T. M. A..
De asemenea, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisuri și proba testimonială, în cauză fiind audiat martorul C. A. A..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/05.09.2014, întocmit de I. D. – BPR C., petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 05.09.2014, ora 16.05, pe Bulevardul Dacia, . D., a condus autoturismul Audi cu numărul_ pe . direcția G. E. către Consul și la intersecția semaforizată cu bulevardul Dacia a depășit neregulamentar coloana de autoturisme aflată în așteptare la culoarea roșie a semaforului electric.
În procesul verbal de contravenție s-a menționat că petentul ( conducătorul auto ) se afla singur în autoturism. Petentul a formulat obiecțiuni, menționând că cele menționate nu coincid cu realitatea.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a solicitat proba cu martorul T. M. A., care, audiat de instanță, a relatat că la ora constatării faptei, autoturismul petentului se afla la martor, în Bariera Vâlcii, și starea de fapt reținută de agentul constatator nu este adevărată .
Instanța apreciază însă că, în speță, nu poate da relevanță maximă declarației unui martor față de cele reținute de agentul constatator ; astfel, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Așadar, fapta este constatată personal de agentul constatator și procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie, respectiv prezumția că reflectă adevărul. Dacă petentul constata că agentul constatator a menționat în procesul verbal de contravenție o stare de fapt nereală se putea adresa organului superior agentului constatator pentru semnalarea situației, și eventual dovedirea susținerilor sale.
Astfel, instanța apreciază că doar prin declarația acestui martor, petentul nu face dovada contrară stării de fapt reținută și constatată personal de agentul constatator; pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție se impune un complex probatoriu .
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Din aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. R. M., cu domiciliul în C., .. 10, jud. D., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./15.05.2015
| ← Întoarcere executare. Sentința nr. 4779/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4309/2015.... → |
|---|
