Întoarcere executare. Sentința nr. 4779/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4779/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 4376/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 4779
Ședința publică din data de 14 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA și pe pârât B. C. având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 10.04.2015 intimatul a depus note de ședință, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. și rămâne în pronunțare asupra excepției.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.08.2014, pe rolul Tribunalului D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, reclamantul S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. în contradictoriu cu pârâtul B. C. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 2.447 lei cu titlu de sumă nedatorată, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2944/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul D. Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/63/2012 a fost obligata la plata drepturilor solicitate, hotărâre rămasă definitivă și executorie în conformitate cu art. 274 din Codul Muncii.
S-a achitat în mod voluntar pârâtului suma de 2.360 lei conform ordin de plată nr. 476/15.05.2013 și extras de cont curent nr. 79/15.05.2013 iar prin cumularea acestei sume cu dobânda legală și actualizarea cu rata inflației s-a ajuns la un total de 2.447 lei.
Împotriva sentinței nr 2944/26.03.2013, . a declarat recurs admis prin decizia nr 6754/2013 pronunțată de CA C., astfel că titlul executoriu în temeiul căruia au fost executate ceste drepturi bănești a fost desființat.
Având în vedere că, prin Decizia nr 6754/2013 s–a desființat titlul executoriu, nu mai există temei legal pentru plata efectuată pârâtului.
La dosarul cauzei a fost depus în fotocopie: decizia civilă menționată, fluturaș de salariu, OP nr 476/15.05.2013 și borderoul, adresa emisă de FIVE SPRL – însușire acțiune și împuternicire reprezentare instanță.
În drept a invocat prevederile art. 1341 C.civ. art. 256 alin. 1 și art. 257-259 C.muncii.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
În ședința publică din 11.02.2015, Tribunalul D. - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a invocat din oficiu excepția de necompetență materială, calificând acțiunea ca fiind o cerere de întoarcere executare reglementată de art. 722 N.c.pc.
Prin sentința civilă nr. 671/11.02.2015 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei C..
În motivare, tribunalul a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 723 N.C.p.c., reclamanta solicitând repunerea în situația anterioară pe cale principală, astfel că raportul juridic dedus judecății nu mai păstrează natura aceluia în baza căruia s-a emis titlul executoriu. A mai reținut tribunalul că obiectul cererii îl constituie o sumă de bani care nu mai are ca temei drepturile sau obligațiile salariale ale părților, iar instanța este sesizată cu analiza unui raport juridic nou, de sine stătător, respectiv acela la baza căruia stă executarea unui titlu desființat și care nu împrumută nimic din particularitățile raportului juridic ce a format obiectul litigiului finalizat prin titlul executoriu desființat. Pentru a stabili instanța competentă menționată la art. 723 alin. 3 N.C.p.c., tribunalul a avut în vedere interpretarea dată de ÎCCJ prin decizia nr. 5/12.03.2012 care a stabilit că "instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria".
La data de 24.02.2015 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 14.04.2015 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C..
Analizând cu prioritate, conform art. 248 N.C.p.c., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu, instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a solicitat obligarea pârâtului B. C. la plata sumei de 2447 lei reprezentând drepturi bănești încasate necuvenit și care au fost achitate pârâtului în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 2944/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
A învederat în continuare reclamanta că sentința menționată a fost modificată de către Curtea de Apel C. care prin decizia nr. 6754/19.06.2013 a respins acțiunea promovată de reclamantul Brînduse C..
În drept, reclamanta a înțeles să invoce dispozițiile art. 1341 C.civ. art. 256 alin. 1 și art. 257-259 C.muncii.
Din înscrisurile aflate la dosarul nr._/63/2014 al Tribunalului D.-Secția C.M.A.S se reține că prin ordinul de plată nr. 476/15.05.2013, reclamanta i-a achitat pârâtului drepturi bănești datorate în temeiul hotărârii judecătorești.
Această plată este voluntară și anterioară desființării sentinței civile nr. 2944/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Se reține că, inițial prin sentința civilă nr. 2944/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, S.C. ÎNTREȚINERE ȘI REPARAȚII LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE - C.F.R. IRLU S.A. a fost obligată să-i achite angajatului său B. C. salariul suplimentar pentru anii 2009-2010 și ajutorul material cu ocazia sărbătorilor de C. 2009-2010, P. 2010 și Ziua Feroviarului 2010.
Pentru executarea obligației stabilite în această hotărâre judecătorească ce constituia titlul executoriu, angajatorul i-a achitat voluntar suma de 2360 lei, care actualizată cu dobânda legală și rata inflației are în prezent valoarea de 2447 lei.
Temeiul restituirii acestor sume îl reprezintă art. 256 alin. 1 C.muncii conform căruia "salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie", acestea fiind normele speciale în materia restituirii în caz de plată nedatorată, dispozițiile art. 1341 N.C.civ. reprezentând normele de drept comun ce reglementează plata nedatorată.
În speță, față de temeiul juridic invocat de parte, dar și față de motivarea în fapt și situația concretă rezultată din înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, pretențiile reclamantei derivă din plata voluntară a unor drepturi bănești în baza raporturilor de muncă existente între părți.
Instanța apreciază că dispozițiile art. 722 -723 N.C.p.c nu constituie temei al cererii de restituire plată nedatorată întrucât o primă condiție pentru a se reține incidența acestor dispoziții o reprezintă ca plata să fie efectuată în mod silit, ca urmare a demarării de către creditor a procedurii executării silite prin intermediul unui executor judecătoresc, procedură în cadrul căreia titlul executoriu sau executarea silită însăși sunt desființate.
Cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării silite, subsecventă fazei procesuale de soluționare definitive a fondului litigiului, stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea întoarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contestația la executare, instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a întoarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare.
În cauză instanța mai constată că reclamanta nu a formulat o acțiune de întoarcere a executării, ci de restituire de a unor sume nedatorate, aceasta precizându-și în mod clar temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 256 Codul Muncii.
Nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a Deciziei nr. 5/2012, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție având în vedere că prin această decizie s-a stabilit competența de soluționare în favoarea judecătoriei în ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, ori în cauză pentru punerea în executare a sentinței civile nr. 2944/26.03.2013 nu a fost declanșată procedura executării silite, plata fiind efectuată voluntar de către reclamantă prin ordinul de plată depus la dosar.
Calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin. 1 din C.muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Sumele de bani încasate de pârât în baza Sentinței civile nr. 2944/26.03.2013 pronunțată de Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale au reprezentat drepturi salariale rezultate din raporturile de muncă dintre acesta și reclamantă, raporturi guvernate de legislația muncii.
Reclamanta nu a formulat în cauză o acțiune de întoarcere a executării, ci a indicat expres în cuprinsul cererii de chemare în judecată că solicită restituirea unor sume pe care le-a achitat voluntar pârâtului, ce este angajatul său, dar care în prezent sunt nedatorate.
Cum potrivit art. 1 lit. n din Legea 62/2011 conflictul de muncă reprezintă conflictul dintre angajați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă sau de serviciu, rezultă că și prezentul litigiu prin care angajatorul solicită restituirea de la angajat a sumelor reprezentând drepturi salariale pe care i le-a achitat voluntar, are natura juridică a unui conflict de muncă.
În privința competenței materiale de soluționare a conflictelor de muncă, instanța reține că potrivit art. 208 din Legea 62/2011 conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.
Față de considerentele expuse mai sus, fiind în prezența unei competențe materiale reglementate de norme de ordine publică, instanța apreciază că nu este competentă material să soluționeze un conflict de muncă, astfel că va admite excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și va declina soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Întrucât Tribunalul D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în favoarea căruia urmează a se declina competența de soluționare a cauzei și-a declinat la rândul său competența în favoare prezentei instanței, în temeiul art. 133 alin. 1 pct. 2 N.C.p.c., se va constata ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 134 N.C.p.c., va constata suspendată de drept judecata cauzei.
În temeiul art. 135 alin. 1 N.C.p.c. va înainta dosarul nr._ al Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., invocată din oficiu.
Declină soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului D. – Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Constată ivit conflictul de competență între Judecătoria C. și Tribunalul D.– Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, cu privire la soluționarea prezentei cauze.
Constată suspendată de drept judecata cauzei privind pe reclamantul . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE –CFR IRLU SA cu sediul în București, .. 38 și pe pârâtul B. C. cu domiciliul în C., ., județul D..
Înaintează dosarul nr._ al Judecătoriei C. către Curtea de Apel C., instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
C.-M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
20.04.2015, 4 ex.
DOSAR NR. _
RO M Â N I A
JUDECĂTORIA CRAIOVA
Sediu: C., ., nr. 20, D.
Telefon: 0251/414.060 Fax: 0251/416.206
C Ă T R E
CURTEA DE APEL C.
Vă înaintăm alăturat cauza civilă înregistrată sub nr._ având ca obiect – pretențiiformulată de reclamantul . LOCOMOTIVE ȘI UTILAJE CFR IRLU SA în contradictoriu cu pârâtul B. C..
Prin sentința civilă nr. 4779/14.04.2015, s-a dispus înaintarea dosarului către Curtea de Apel C. instanța superioară comună, în vederea soluționării conflictului.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. B. S. A. G.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4782/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5219/2015.... → |
|---|
