Pretenţii. Sentința nr. 5720/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5720/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 44757/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 5720/2015
Ședința publică de la 30 Aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte – F. D. - judecător
Grefier - R. M. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C. în contradictoriu cu pârâtul V. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat J. M., pentru pârât, lipsă fiind părțile..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La a doua strigare a răspuns avocat J. M., pentru pârât, lipsă fiind părțile.
Instanța acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Avocat J. M., pentru pârât, solicită admiterea excepției, decontul de cheltuieli este din data de 13.11.2011, iar acțiunea a fost primită la data de 19.12.2014, sunt cheltuieli fiscale, nu bugetare, iar de la data constatării faptei și până la data introducerii acțiunii au trecut 3 ani, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin cererea formulată la data de 19.12.2014 înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de dosar_, reclamantul S. C. Județean de Urgență C. a chemat în judecată pe pârâtul V. A., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să fie obligat la plata sumei de 3.361, 23 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de spital cu serviciile medicale.
În motivare, reclamantul a arătat că, în perioada 01.10.-02.10.2011, 05.10-13.10.2011, pârâtul V. A., CNP_, a fost internat la Secția Neurochirurgie a Spitalului C. Județean de Urgență C., iar contravaloarea zilelor de spitalizare în cuantum de 3.361,23 lei nu a fost achitată nici până în prezent, fiind întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prev. de art. 998 si 999 Cod Civil, precum și condițiile prevăzute de art. 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a recupera prejudiciul ce i-a fost cauzat, de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, întrucât pârâtul a fost victima unei agresiuni, iar sumele ocazionate de spital cu tratamentul acestuia nu sunt suportate din Fondul național de asigurări de sănătate și are obligația de a le restitui către Casa de Asigurări de Sănătate D..
A precizat că angajarea răspunderii civile a autorului faptei presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența prejudiciului cauzat Spitalului C. de Urgență C. reprezentat de contravaloarea zilelor de spitalizare; existența unor fapte ilicite prin încălcarea prevederilor art. 184 alin. 1 și 3 C.p., existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (contravaloarea zilelor de spitalizare), precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul constând în neglijența sau imprudența cu care a acționat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998, 999 Cod civil, art. 112 Cod procedură civilă și art. 313 din Legea nr. 95/2006.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
In dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosarul cauzei decont de cheltuieli.
La data de 10.02.2015 pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii, invocând excepția prescripției dreptului de a cere daunele materiale întrucât au trecut mai mult de trei ani fără ca reclamanta să ceară repararea prejudiciului, așa cum instituie art. 2517 alin. 1 NCC și a mai invocat excepția lipsei calității procesual pasive întrucât nu se face vinovat de producerea accidentului din data de 21.10.2011, vinovată de accident este I. C. G., care probabil a avut încheiată polița de asigurare pentru răspundere civilă obligatorie la o societate de asigurări agreată.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond, peremptorie, ce va fi examinată în conformitate cu prevederile art.18 din Decretul nr.167/1958.
În speță, în perioada 01.10.-02.10.2011, 05.10-13.10.2011, pârâtul V. A., CNP_, a fost internat la Secția Neurochirurgie a Spitalului C. Județean de Urgență C..
Din decontul de cheltuieli atașat la dosarul cauzei, contravaloarea zilelor de spitalizare ocazionate de internarea acesteia a fost în cuantum de 3.361,23 lei.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, referitoare la răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, solicitând plata contravalorii serviciilor medicale acordate pârâtului ca și pagubă pricinuită spitalului prin fapta ilicită a acestuia de a solicita prestarea în favoarea sa a unor servicii medicale, fără a face dovada că acesta a fost victima unui accident și fără a formula plângere penală împotriva agresorului.
Ca atare, este vorba în speță despre o acțiune în răspundere civilă delictuală, căreia i se aplică în ceea ce privește prescripția extinctivă dispozițiile art.3 alin.1 și art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958, conform cărora termenul de prescripție este de 3 ani și curge de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Sub aspectul termenului de prescripție aplicabil și al datei de la care acesta începe să curgă, instanța nu va reține susținerea reclamantului conform căreia suma pretinsă cu titlu de despăgubire este o creanță bugetară, conform dispozițiilor Codului fiscal, fiind un venit bugetar întrucât aceasta nu rezultă dintr-un raport de drept material fiscal, în sensul art.21 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ci dintr-un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii.
Creanțele fiscale reprezintă dreptul patrimonial care, potrivit legii, rezultă din raportul de drept material fiscal constând în dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat precum și dreptul la perceperea majorărilor de întârziere denumite creanțe fiscale accesorii, în sensul art.21 din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.209 din Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate, fondul național unic de asigurări sociale de sănătate este un fond special care se constituie din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, suportată de asigurați, de persoane fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat și alte surse. Gestionarea fondului se face prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate și prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a Mun.București.
Este de necontestat că, în considerarea dispozițiilor art.313 din Legea nr.95/2006 spitalul, în calitate de furnizor de servicii medicale, are obligația de a repara prejudiciul cauzat de la persoanele care datorează debitul reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Împrejurarea că veniturile fondului se utilizează pentru plata serviciilor medicale și că acest fond este componentă a bugetului de stat nu e de natură a asimila cheltuielile de spitalizare unei creanțe bugetare pentru care termenul de prescripție este de 5 ani.
În acest sens, nu trebuie să se facă o confuzie între contribuția datorată fondului de asigurări și cheltuielile de spitalizare, ignorându-se și faptul că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, prev. de art.998, 999 Cod civil.
Așadar, având în vedere că reclamantul a cunoscut paguba și pe cel care se face vinovat de ea chiar din momentul în care pârâtul a fost externat, respectiv de la data de 13.10.2011, instanța reține că de la acest moment a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Întrucât nu s-a făcut dovada că ar fi intervenit în speță vreo cauză de suspendare sau întrerupere a termenului de prescripție și nici nu s-a solicitat repunerea în termenul de prescripție extinctivă, instanța constată că acest termen s-a împlinit la data de 13.10.2014, potrivit art.101 alin.3 și 4 Cod procedură civilă.
Cum acțiunea a fost introdusă la data de 19.12.2014, conform mențiunii de primire aflată la fila 3, instanța constată că la acel moment era prescris dreptul reclamantului la acțiune, motiv pentru care va admite excepția dreptului material la acțiune și va respinge acțiunea ca tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA C., cu sediul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul V. A., domiciliat în C., ., nr. 85, județul D..
Ia act că pârâtul nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 aprilie 2015.
Președinte, Grefier,
F. D. R.-M. B.
Red. F.D.
Tehnored. R.M.B.
4 exe. R.B. 13 Mai 2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4451/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4782/2015.... → |
|---|
