Plângere contravenţională. Sentința nr. 522/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 522/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 3166/184/2014
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 522
Ședința publică de la data de 20 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. NICUȘOR și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 20.01.2015 avocat pentru petent a depus o cerere de amânare a cauzei, după care:
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul cod de procedură civilă, coroborat cu art. 9, alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța estimează durata procesului la 6 luni.
Instanța, în temeiul art. 222 NCPC, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de avocat pentru petent având în vedere faptul că deși face dovada că reprezintă petentul în prezenta cauză, cu împuternicire avocațială, prin extrasele de pe portalul Judecătoriei B. anexate, nu face dovada că reprezintă societatea respectivă, dar și întrucât avocatul aflat în imposibilitate de a se prezenta la un termen este obligat să-și asigure substituirea, astfel că nu există motive temeinice și neimputabile pentru încuviințarea cererii de amânare, avocatul putând totuși să se prezinte, având în vedre ora la care a fost strigată cauza, respectiv ora 16.00.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile de la dosar este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o încuviințează.
În temeiul art. 254 NCPC coroborat cu art. 194 lit e NCPC decade petentul din proba testimonială având în vedere faptul că nu a indicat numele și adresa martorului prin cererea de chemare în judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr._ /13.08.2014, petentul P. N. a solicitat instanței,in contradictoriu cu I. D. anularea procesului verbal de constatare si sancționare contravențională . nr._ întocmit de la data de 31.07.2014 prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în sumă de 360 lei și reținerea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că i-au fost aplicate sancțiunile mai sus menționate deoarece, în interpretarea agentului constatator, a condus auto marca Peugeot cu nr. de înmatriculare_ și a efectuat depășirea neregulamentară a unui alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă ,încălcând totodată marcajul longitudinal dublu continuu, stare de fapt pe care nu o recunoaste.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din OUG 80/2013.
În susținere, petentul a depus la dosar procesul verbal contestat, dovada de circulatie.
Intimatul a depus la dosar întâmpinare la data de 10.09.2014 prin care a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei B. .Au fost atașate buletin de verificare metrologica si planse foto.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal făcând deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Fapta reținută în sarcina petentului prezintă pericol social destul de ridicat deoarece, neacordând prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii există riscul producerii unor accidente de circulație în care să fie implicate persoane nevinovate.
Solicită proba cu înscrisuri, respectiv planșa foto cuprinzând 9 fotografii și buletinul de verificare metrologică pentru aparatul radar.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită aceasta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările sale si probele propuse raportându-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin sentința civilă nr. 2324/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B. și declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei C..
La data de 11.11.2014 cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătorie C. sub nr._ .
La termenul de judecată de azi instanța a administrat proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/31.07.2014 emis de I. D., petentul P. Nicușor a fost sancționat cu amendă în cuantum de 360 lei pe motiv că la data de 31.07.2014 oar 10.23 pe DN 65 km 14, a condus auto Peugeot cu nr._ și a efectuat depășirea neregulamentară a unui alt autovehicul în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă încălcând marcajul longitudinal dublu continuu.
Petentul a semnat procesului verbal cu mențiunea că nu sunt mențiuni de făcut.
Verificând, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal, iar instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Prin plângere, petentul a susținut că nu a efectuat depășirea.
Dacă petentul ar fi vrut să probeze cele susținute prin administrarea probei testimoniale, ar fi trebuit, conform art. 194 lit. e N.C.p.c. să solicite prin plângere această probă, indicând totodată numele, adresa martorului, precum și împrejurările de fapt pe care dorește să le dovedească prin această probă. Or, în speță, petentul doar a precizat în acțiune că înțelege să se folosească de proba cu martori, fără a preciza datele impuse de art. 194 lilt. e N.C.p.c., caz în care potrivit art. 254 N.C.p.c. intervine decăderea din dreptul de a propune ulterior proba.
Instanța reține că petentul nu a dovedit, prin probele administrate, netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia.
Totodată, reține instanța că fapta petentului a fost constatată și cu mijloace tehnice omologate, fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autovehiculul de poliție. Potrivit fotografiilor efectuate de intimat în urma înregistrării video, la data de 31.07.2014 ora 10.13.37 petentul a depășit într-o zonă în care marcajul longitudinal era linie dublă continuă, circulând pe celălalt sens și a reintrat pe sensul său tot în timp ce marcajul îi interzicea depășirea. Se mai observă că din sensul opus se apropia un alt autoturism, petentul creând prin fapta sa un pericol real pentru producerea unui accident. Din fotografia nr. 6 și 7 se constată că abia după ce petentul a revenit pe sensul său de mers, marcajul longitudinal a fost linie întreruptă, doar pentru o distanță mică, marcaj ce i-ar fi permis depășirea.
Din aceste motive, instanța reține că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa, de a depăși în zona marcajului ce interzice această manevră, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de efectua manevra de depășire într-o zonă interzisă, de împrejurările săvârșirii, respectiv în timp ce drumul era intens circulat, iar din sensul opus se apropia un alt autovehicul, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/31.07.2014, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. NICUȘOR cu domiciliul în C., .. 4, ., ., județul O. în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 20 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
03.02.2015, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 986/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 80/2015. Judecătoria... → |
|---|
