Plângere contravenţională. Sentința nr. 6046/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6046/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 6046/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 6046/2015
Ședința publică din data de 07.05.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
GREFIER M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul P. G. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 30.04.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru termenul de azi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de fata, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 29.01.2015, sub nr._, petentul P. G. a chemat in judecată pe intimatul I. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție . nr._/28.01.2015 si exonerarea de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 28.01.2015 se deplasa cu autoturismul proprietate personală cu nr. de înmatriculare_, pe . după ce a efectuat virajul la dreapta pe . de mers către rocada veche (. 100 de metri a fost oprit de către un echipaj de politie, deoarece nu ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat in traversare pe celalalt sens al bulevardului.
A susținut că intre cele doua sensuri de mers exista un scuar de circa 5 metri lățime, considerând că nu este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care se afla pe celalalt sens al bulevardului, aceste obiecțiuni fiind scrise de agentul constatator la rubrica alte mențiuni.
In drept, plângerea nu a fost motivată.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, procesul verbal de contravenție contestat in original, copie CI.
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimatul consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, intimatul a solicita instanței să aibă în vedere dispozițiile art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu mai pot fi cerute decât in condițiile prev. de art. 254 alin. 2 din același act normativ.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsă conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ.
La data de 12.03.2015 petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției Președintelui de complet din data de 19.03.2015, s-a dispus emiterea unei adrese către I. D., pentru a se înainta cazierul auto al petentului P. G., relațiile solicitate fiind comunicate cu adresa nr._/02.04.2015.
La termenul din 30.04.2015, având în vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri iar petentului și proba testimonială cu martorul I. G., ce a fost audiat în cauză și a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 28.01.2015, petentul P. G. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus autovehiculul marca Daewoo cu nr. de înmatriculare_ pe .. C., iar la intersecția cu . a acordat prioritate de trecere unui pieton care traversa regulamentar prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de mers. Se afla singur în vehicul.
Petentul a semnat procesul-verbal cu mențiunea - "Am acordat prioritate pietonilor. Nu sunt de acord cu cele scrise în procesul-verbal. Mă voi adresa instanței.".
Plângerea a fost formulată în termenul legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
Sub acest aspect, reține instanța că agentul constatator a descris în mod detaliat fapta, dându-i o calificare juridică corectă – art. 100 alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002R corob. cu art. 135 lit. h din RAOUG nr. 195/2002 - așa cum s-a arătat anterior.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator si fiind probate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, cu implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, instanța constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate de instanță.
Prin urmare, deși a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că acesta se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului de poliție, neinfirmate în cursul cercetării judecătorești de către petent, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
Cât privește depoziția martorului audiat, care a declarat că, la momentul constatării contravenției, traversa întâmplător chiar trecerea de pietoni unde a fost săvârșită fapta contravențională, instanța reține că aceasta se coroborează doar în parte cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând că petentul a circulat în zona intersecției .. G. E. din mun. C., susținând însă că, în momentul în care petentul a circulat pe trecerea de pietoni corespunzător semnalizată, nu s-ar fi aflat angajată în traversare nici o persoană, fiind astfel evident că prin modalitatea concretă de derulare a faptelor prezentată de acesta, nu se încearcă decât înlăturarea răspunderii contravenționale a părții pentru fapta reținută în sarcina sa, motiv pentru care instanța va îndepărta ca părtinitoare și subiective aprecierile martorului în acest sens.
În plus, susținerile martorului cu privire la împrejurările concrete ale producerii faptei contravenționale sunt nesincere și în totală contradicție cu obiecțiunile petentului care, chiar la momentul întocmirii procesului-verbal, a declarat că a acordat prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii. Or, este evident că, în condițiile în care petentul recunoaște implicit că se aflau pietoni angajați în traversare, cărora le-ar fi acordat prioritate de trecere, susținerile contrare ale martorului, cu privire la aceleași împrejurări, sunt neavenite.
De asemenea, tot în privința credibilității martorului, instanța reține că depoziția acestuia este foarte vagă și speculativă, acesta declarând că se afla în zona respectivă doar întâmplător, iar în timp ce aștepta pe scuarul ce desparte sensurile de mers, dintre toate autoturismele care circulau prin intersecție, a remarcat chiar autoturismul petentului și, în condițiile în care nu-l cunoștea, din proprie inițiativă a intervenit în discuția purtată de petent cu agenții de poliție, ulterior abordându-l pentru a se oferi ca martor.
În aceste condiții, instanța constată că versiunea prezentată de martor în fața instanței este una fictivă, fără nicio legătură cu realitatea faptelor din data de 28.01.2015, special concepută ulterior, doar pentru a induce în eroare instanța de judecată.
De asemenea, instanța reține că sancțiunile aplicate îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, respectând criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001R, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, așa cum acestea rezultă din fișa de cazier auto (f. 20), și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru considerentele expuse, cum prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de petent, acesta nereușind să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea descrisă de agentul constatator, apreciind că sancțiunile aplicate sunt corect individualizate si nu se mai impune reevaluarea acestora, având în vedere gravitatea sporită a faptei și conduita procesuală nesinceră a petentului care nu a conștientizat nici până în prezent consecințele comportamentului său, urmează să respingă plângerea formulată și să mențină ca temeinic și legal procesul-verbal . nr._/28.01.2015 întocmit de I. D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. G., cu domiciliul în ., sat Albești, .. 116, județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./11.09.2015
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 5321/2015. Judecătoria CRAIOVA | Partaj judiciar. Sentința nr. 6014/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
