Plângere contravenţională. Sentința nr. 5701/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5701/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 45174/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 5701/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul C. E. D. în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională PVC . NR._.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și martorul B. P., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă martorul B. P., având CNP_.
Martorul prezent refuză să depună jurământul cu mâna pe biblie deoarece este de altă religie decât cea ortodoxă.
Instanța dispune ca martorul să depună jurământul laic.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale în cauză fiind audiat martorul B. P., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul petentului asupra fondului cauzei.
Petentul C. E. D., având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea plângerii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub numărul_ la data 30.12.2014 petentul C. E. D. a formulat plângere contravențională în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIERprin care a solicitat instanței anularea procesului verbal de contravențiel, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere .
În fapt a arătat că, conducea la data de 13.12.2014 auto_ pe DN 65 din Podari în Direcția C., iar după trecerea peste râul J. în fața sa circula un autoturism cu viteză foarte mică, iar șoferul acestuia încerca să iasă de pe carosabil, dar nu putea din cauza diferenței dintre carosabil și stratul de pământ chiar semnalizând
Totodată a precizat că în apropierea intersecției cu drumul Balta V., unde soseaua se lărgește, a virat puțin dreapta făcându-i loc să-l depășesc, iar în timpul depășirii nu a depășit axul drumului nici marcajul cu linie continuă .
În drept plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
La dosarul cauzei a fost depus procesul verbal de contravenție în copie.
La data de 27.05.2014, intimata a depus întâmpinare la plângerea contravențională pe care o considera neîntemeiata, solicitând instanței să constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond śi forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta .pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația dc fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel. în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin încheierea de ședință din data de 01 Aprilie, instanța a încuviințat pentru petent proba testimonială cu martorul B. P., proba ce a fost administrată la prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție contestat petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360 lei, pentru fapta prevăzută de art. 120, alin 1, din RA OUG nr.195/2002 R, reținându-se în sarcina sa că a condus autoturismul pe DN 6, km. 3, zonă în care a depășit neregulamentar un alt autoturism, ce circula regulamantar în aceeași direcție, pe sector de drum unde această manevră este interzisă cu indicatoare " depășirea interzisă "
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată.O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului.Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză,atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
În speță,instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa ,întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Astfel, martorul audiat în cauză, B. P., a relatat că se deplasau pe ruta Calafat –C., iar pe raza localității B., circulau în spatele unui autoturism care se deplasa cu o viteză mică, intenționând să oprească, motiv pentru care l-a depășit în zona liniei continue.
Reține instanța că petentul a efectuat depășirea în raza de acțiune a indicatorului "depășirea interzisă", așa cum a declarat martorul audiat în cauză, iar faptul că autoturismul aflat în fața sa, avea o viteză mică și intenționa să oprească nu poate constitui în speță, un caz fortuit, de exonerare a răspunderii contravenționale, petentul având posibilitatea să aștepte, până când ieșea din raza indicatorului menționat.
Având în vedere aceste considerente,instanța va respinge plangerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. E. D., cu domiciliul în Podari, V., nr.6A, județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C., ., județul D. .
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
C.R. 11 Mai 2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5699/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
