Plângere contravenţională. Sentința nr. 5699/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5699/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 29-04-2015 în dosarul nr. 34888/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr. 5699/2015
Ședința publică de la 29 Aprilie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE -CLAUDIA-MIRELA RADU
Grefier -A.-E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petentul V. Ș. în contradictoriu cu intimatul I P J D. - P. POLIȚIE MURGAȘI, având ca obiect plângere contravențională .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și martorul D. D., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă martorul D. D., având CNP_.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale în cauză fiind audiat martorul D. D. a cărui declarație a fost consemnată și atașată la prezenta cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probatoriul fiind administrat, instanța acordă cuvântul petentului asupra fondului cauzei.
Petentul V. Ș., având cuvântul pe fondul cauzei solicită instanței admiterea plângerii contravenționale, învederează că nu a mai trecut pe la numitul B. M., acesta pășunează la el pe teren, vine cu caprele la acesta la geam, l-a filmat pe telefon,, învederează că de 65 de ani nu a fost niciodată amendat, cu cheltuieli de judecată reprezentând 20 lei trasportul pe 5 zile.
Instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată și reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 22.09.2014, petentul V. Ș. a solicitat în contradictoriu cu intimatul IPJ D. P. de Poliție Murgași anularea procesului verbal . nr. 03.09.2014, ca netemeinic si să fie exonerat de la plata amenzii în cuantum de 600 lei, în principal, iar în subsidiar înlocuirea acesteia cu avertisment amendă.
In fapt, petentul în ziua de 09.08.2014 se afla în domiciliul său, mai precis în grădină. În jurul orelor 10,00 în apropierea sa a venit și numitul B. M. care obișnuiește dă lase libere animalele, mai precis caprele ce de fiecare dată îi distrug culturile.
Menționează că cel care a făcut așa-zisa plângere nu este vecin cu peentul, îi despart câteva case, însă în mod tendențios deoarece proprietatea de lângă petent nu mai este îngrădită, își aduce animalele pe aceasta și cum livada sa cât și a vecinului este comună, se ajunge de fiecare dată la discuții.
În repetate rânduri a explicat acestuia că nu are ce să caute cu animalele acolo, însă acesta nu a ținut cont iar în ziua de mai sus dl. B. se afla de data asta nu cu ovinele însă era pus pe scandal și foarte recalcitrant. Precizează că în partea dreaptă a domiciliului său se află imobilul d-nei. I. G., cu care discutase foarte puțin în aceeași zi, chiar înainte de așa - zisul incident, deoarece l-a zărit iarăși pe cel care a depus sesizarea și a reînceput un dialog.
A avut loc un schimb de replici între aceștia, care s-au încheiat fără nici un incident, dar spre surprinderea sa, nu s-a trezit la aproape o lună cu un agent din localitate care era chemat la poartă.
Acesta i-a înmânat un proces verbal, gata completat, și a explicat că trebuie să semneze, nu înainte de a-i spune că fusese amendat cu suma de 600 lei deoarece la data de care a făcut vorbire mai sus „L-ar fi amenințat cu acte de violența și a adresat injurii" la adresa domnului B. M.. A refuzat să semneze acest act deoarece nu corespundea adevărului, însă nu înțelege cum de era deja completat la rubrica „martor asistent" de D. D. deoarece în afară de cei doi nu mai era nici o persoană, ori dacă acest lucru s-a întâmplat, el s-a întâmplat ulterior iar cele consemnate de martor nu corespund, de asemenea, adevărului.
A luat legătura cu dna. I. G. care a explicat că a fost de față la tot ce s-a întâmplat în ziua respectivă, a auzit, și ca atare este de acord să vină în calitate de martor la instanță, motiv pentru care o și propune, aceasta având adresa: ., comuna Murgași, .. 119, jud. D..
Va atașa o copie de pe CI a martorei, de asemenea înțelege să se folosească în afară de proba testimonială de proba cu înscrisuri, respectiv procesul verbal în original și copie „conform cu original, TDP, CI a sa „conform cu originalul", dar și o listare în care apar vizualizate proprietățile în cauză (a sa, a celui ce a formulat plângerea, a martorei și a imobilului vecin neîmprejmuit).
In drept, își întemeiază acțiunea pe disp. Legii nr. 61/1991 R.
Din aceste considerente, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: proces verbal de constatare a contravenției, în original, copie CI a petentului, copie CI a martorului I. G. și adresa nr._ din data de 04.09.2014.
La data de 20.10.2014, petentul V. Ș. a depus cerere de complinire a acțiunii la care atașat dispoziția de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei.
Acțiunea este legal timbrată cu suma de 20 de lei.
La data de 05.07.2014, intimatul IPJ D. a depus întâmpinarea depusă de către IPJ D. formulată de petentul V. Ș. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 03.09.2014 pe care o consideră ca neîntemeiată si solicită să se constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și respectiv declarațiile de martor, dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție pe care îl depune anexat în fotocopie în dublu exemplar și a probei testimoniale prin audierea martorului D. D., martor semnatar al procesului verbal sancționator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
Prin încheierea de ședință din data de 21.01.2015, instanța a dispus încuviințarea probei testimoniale cu martora I. G. și a mai încuviințat pentru intimat proba cu martorul asistent al procesului verbal de contravenție numitul D. D..
La data de 25.02.2015, instanța a dispus audierea martorei I. G..
La data de 29.04.2015, instanța a dispus audierea martorului D. D..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat ,petentul a fost sancționata contravențional pentru săvârșirea faptei prev. de art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 R., reținându-se că a insultat și a amenințat cu acte de violențăpe numitul B. M..
Conform art.34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată.O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil,nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței,hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului.Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză,atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal, precum și probele administrate în cauză, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.
Astfel, martorul I. G. a arătat că a asistat la discuția părților, în jurul orelor 11, 00, când petentul nu l-a insultat pe numitul B. M., dar a afirmat că ar trebui să îi fie rupte picioarele când trece cu caprele pe ternul altuia.
Martorul asistent D. D. a declarat că în data de 03.09.2014, acesta, împreună cu primarul comunei și cu alți cetățeni, s-au prezentat la locul situării pârâului Desmățui, dată la care petentul l-a insultat și l-a amenințat pe numitul B. M., datorită unui conflict mai vechi cu privire la folosirea terenului petentului de către căprinele numitului B. M..
Această din urmă depoziție se coroborează cu declarațiile date în fața organelor de poliție de către numiții B. M., N. C..
În speță,instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât din probele administrate în cauză rezultă că a insultat și amenințat pe numitul B. M., în prezența mai multor cetățeni, astfel că, având în vedere aceste considerente,instanța va respinge plangerea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul V. Ș., cu domiciliul în comuna Murgași, ., ..113, județul D. în contradictoriu cu intimatul I P J D. - P. POLIȚIE MURGAȘI, cu sediul în Murgași, județul D.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29.04.2015.
Președinte,Grefier,
C. M. R. B. A. E.
Red.C.M.R
Tehnored.A.B
C.R. 13 Mai 2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 4669/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5701/2015.... → |
|---|
