Plângere contravenţională. Sentința nr. 5883/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5883/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 5883/2015
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5883
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte ANIȘOARA G. –Judecător
Grefier V. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul B. E. C. și intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul, personal și asistat de avocat C. M. și martorii P. A. C. și R. R. G., propuși de petent, intimata fiind lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În temeiul art. 311 C.p.c. au fost audiați martorii prezenți, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și depuse la dosarul cauzei.
Avocat C. M., pentru petent, a învederat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. M., pentru petent, a solicitat, admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție și restituirea permisului de conducere, învederând că petentul a prezentat documentele agentului constatator și a efectuat manevra interzisă deoarece autoturismul din fața lui a fost pus pe avarii.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, reține următoarele:
La data de 12.12.2014 a fost înregistrată pe rolul instanței plângerea contravențională formulată de petentul B. E. C., în contradictoriu cu intimata IPJ D. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.11.2014, întocmit de IPJ D. – Serviciul Rutier, solicitând, în principal, anularea acestuia, cu consecința exonerării de la plata amenzii și a restituirii permisului de conducere, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În fapt, petentul a arătat că, în data de 28.11.2014, în timp ce se deplasa pe raza mun. C. cu autoturismul proprietate personală, a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință faptul că a fost sancționat contravențional și i-a fost înmânat procesul verbal de contravenție.
Cu acea ocazie i s-a adus la cunoștință faptul că în zona intersecției Bld. Dacia cu Brazda lui N. în timp ce conducea autoturismul marca Hyundai având nr. de înmatriculare_ a depășit coloana de mașini aflate în așteptare la semafor, acesta indicând culoarea roșie, prin încălcarea marcajului dublu continuu.
De asemenea, a observat în cuprinsul procesului verbal că s-a consemnat mențiunea că nu a avut asupra sa documentele prevăzute de lege și nu purta centura de siguranță în timpul mersului.
Menționează că faptele contravenționale reținute în sarcina sa nu sunt reale.
În ceea ce privește lipsa documentelor solicitate de către agentul constatator face mențiunea că, la momentul la care agentul i-a solicitat să oprească acesta făcuse deja consemnări în cuprinsul procesului verbal de contravenție, iar când i-a adresat această solicitare a fost în măsură să prezinte aceste documente care se aflau în posesia sa și pe baza cărora agentul constatator a consemnat datele de identificare ale petentului.
De asemenea, arată că în mod greșit s-a consemnat faptul că nu purta centura de siguranța în timpul mersului și consideră că agentul constatator s-ar fi putut afla în eroare cu privire la acest fapt, deoarece în acea zi purta o haină de culoare neagră ce era în măsură să se identifice cu culoarea centurii de siguranță care avea aceeași culoare.
Menționează că în privința depășirii marcajului dublu continuu acest fapt este adevărat, însă a fost nevoit să efectueze manevra de depășire întrucât în momentul în care a ajuns în dreptul coloanei de mașini despre care se face vorbire, semaforul electric aflat în funcțiune a încetat să mai indice culoarea roșie care s-a schimbat în verde, iar mașinile care alcătuiau această coloană s-au pus în mișcare, mai puțin cea care se afla în fața sa. Această din urmă mașină nu a mai plecat de pe loc și a aprins semnalele luminoase ce indicau o avarie, astfel că a fost nevoit să o depășească prin partea stângă, întrucât pe banda din partea dreaptă se aflau alte mașini în mers, motiv pentru care a depășit marcajul dublu continuu.
În drept și-a întemeiat plângerea pe dispoz. OUG 2/2001.
În scop probator a solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Anexat plângerii a depus copii de pe: procesul verbal de contravenție, dovada reținerii permisului de conducere, copie CI, taxa de timbru și împuternicire avocațială.
La data de 30.12.2014, intimata IPJ D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul B. E. C. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 28.11.2014 pe care o consideră ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Solicită ca instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de formă si de fond prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, intimatul a solicitat instanței să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal intimata consideră că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent la statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Învederează instanței de judecată că abaterea săvârșită de petent a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu competent să constate și să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoașterea prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și ele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează că abaterea a fost constatată direct de către agentul constatator si că nu deține material probator.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecința, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicită judecarea în lipsă reprezentantului instituției lor.
La data de 28.01.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a arătat că sarcina probei revine organului constatator și nu petentului, iar procesul verbal de constatare și sancționare nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției acestuia, acesta fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției.
În speță, actele întocmite de organul constatator atâta timp cât nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă conduce la nedovedirea existenței faptei, a autorului acestuia și vinovăției sale, motiv pentru care apreciază că se impune anularea procesului verbal.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba testimonială, în cauză fiind audiații martorii P. A. C. și R. R. G..
De asemenea, instanța a încuviințat pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/28.11.2014,întocmit de IPJ D. – BPR C., petentul a fost sancționat contravențional,reținându-se că în ziua de 28.11.2014, ora 13.50, în C., bulevardul Dacia, cart. Brazda lui N., județul D., a condus autoturismul marca Hunday cu numărul_ și a depășit coloana de autoturisme aflate în așteptare la culoarea roșie a semaforului electric aflat în funcțiune prin încălcarea marcajului dublu continuu, nu are asupra sa documentele prevăzute de lege și nu a purtat centura de siguranță în timpul mersului.
În procesul verbal de contravenție petentul a formulat obiecțiuni, menționând că nu este de acord cu cele menționate.
Conform art. 34 din O.G. nr.2/2001,instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie,prezumție care,deși neconsacrată legislativ,este unanim acceptată. O astfel de prezumție nu încalcă dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natură a încălca prezumția de nevinovăție.
După cum a constatat Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în cauzele Salabiaku c. Franței, hotărârea din 07.10.1998 și A. c. României, hotărârea din 04.10.2007 ), prezumțiile de fapt și de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisă utilizarea acestora și în materie contravențională sau materie penală(cum este calificată,în unele situații, materia contravențională,prin raportare la CEDO),pentru dovedirea vinovăției făptuitorului. Trebuie însă îndeplinite două condiții:respectarea unor limite rezonabile,ținându-se cont de miza litigiului,și respectarea dreptului la apărare
În cauză, atât miza litigiului cât și posibilitatea petentului de a combate prezumția de legalitate și de temeinicie, îndreptățesc aplicarea acestei prezumții.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16,17 din O.U.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile obligatorii indicate de aceste texte legale.
Sub aspectul temeiniciei,analizând cuprinsul procesului verbal,, instanța reține că petentul nu a dovedit că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa. Astfel, petentul a solicitat proba cu martori: P. A. C., care, audiată de instanță, a relatat că, se afla în autoturismul condus de petent și în față o mașină s-a pus pe avarii, petentul a semnalizat și a executat manevra de depășire, și martorul R. R. G., care a relatat că un autoturism mic din față a aprins avariile și au fost nevoiți să îl depășească pe partea stângă, deoarece în partea dreaptă era o coloană de mașini care mergea în dreapta ; personal a văzut că petentul purta centura de siguranță, iar actele i le-a cerut după ce a completat procesul verbal de contravenție.
Instanța reține că, potrivit art. 120 alin.1 pct. k din HG 1391/2006, se interzice depășirea vehiculelor pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație.
Instanța reține că petentul nu a respectat aceste dispoziții legale, așa cum rezultă inclusiv din declarațiile martorilor audiați .
În ceea ce privește celelalte două contravenții, prevăzute de art. 147 din HG 1391/2006 și art. 36 alin.1 din OUG 195/2002, instanța apreciază că, în speță, nu poate da relevanță maximă declarației unui martor, respectiv martorul R. R. G., care a declarat că petentul purta centura de siguranță și că actele i le-a cerut după ce a completat procesul verbal de contravenție ,față de cele reținute de agentul constatator ; astfel, fapta a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții. Așadar, fapta este constatată personal de agentul constatator și procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de temeinicie, respectiv prezumția că reflectă adevărul. Dacă petentul constata că agentul constatator a menționat în procesul verbal de contravenție o stare de fapt nereală se putea adresa organului superior agentului constatator pentru semnalarea situației, și eventual dovedirea susținerilor sale.
Astfel, instanța apreciază că doar prin declarația acestui martor, petentul nu face dovada contrară stării de fapt reținută și constatată personal de agentul constatator ; pentru a răsturna prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție se impune un complex probatoriu .
În speță, instanța reține că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa întrucât nu a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Din aceste considerente, instanța va respinge plângerea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. E. C., cu domiciliul în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud. D..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G.
Tehnored. VG
4 ex./05.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5845/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 5885/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
