Plângere contravenţională. Sentința nr. 62/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 62/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 34708/215/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr.62/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent Ș. A. A. și pe intimat IPJ D., având ca obiect plângere contraventionala CP NR_.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă martorul S. A., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art.321 NCPC instanța procedează la audierea martorului S. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă a declarat dezbaterile închise si a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 23.10.2013, sub nr._, petentul Ș. A. A., în contradictoriu cu Poliția M. C. – Biroul Rutier a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 10.10.2013 emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că la data de 10.10.2013, ora 16:10 conducând pe . sancționat contravențional de un echipaj al Serviciului Poliție C. pentru că ar fi efectuat manevra de depășire a auto_, încălcând marcajul longitudinal dublu continuu cât și pentru faptul că nu a purtat centura de siguranță.
Petentul a arătat că recunoaște lipsa centurii de siguranță în momentul sancționării, fapt pentru care înțelege să conteste în parte procesul-verbal de contravenție numai în ceea ce privește fapta de depășire cu încălcarea marcajului dublu continuu.
Petentul a mai arătat că auto_ se afla staționat între prima și a doua bandă în sensul de mers, pe prima bandă fiind staționate alte auto, așa cum în zonă se obișnuiește nefiind amplasat în respectiva zonă nici un indicator care să prevină astfel de situații.
Față de această stare de fapt, petentul consideră că sancțiunea care i-a fost aplicată este nejustificată, deoarece se afla în imposibilitatea obiectivă de a-și putea continua deplasarea fără a încălca marcajul longitudinal dublu continuu cu roțile din partea stângă a auto.
Petentul a menționat că nu a pătruns pe contrasens cu întreaga lățime a autovehiculului, în cazul în care nu ar fi efectuat această manevră ar fi blocat traficul rutier care și așa era sugrumat pe acel sector de drum, de o parte și de alta a drumului fiind numeroase spălătorii auto și magazine la care se formează cozi de mașini.
În sprijinul acțiunii a depus la dosar în original procesul-verbal de contravenție contestat.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 19.02.2014, intimatul a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
A solicitat să se constate că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin. 1 NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator, abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
La data de 19.06.2014, petentul a depus la dosar o cerere modificatoare prin care a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu în calitate de intimat cu IPJ D..
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorul S. A..
În ședința publică din data de 12.01.2015 a fost audiat martorul S. A., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._/10.10.2013, încheiat de Poliția M. C., Biroul Rutier, petentul Ș. A. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 320 lei, luandu-se fata de acesta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.e din OUG nr.195/2002, republicată și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.36, alin.1 din OUG 195/2002, republicata si sanctionata de prevederile art.99, alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 10.10.2013 a condus autoturismul Range Rover cu număr de înmatriculare_ pe . . Rîului și a efectuat manevra neregulamentară de depășire a auto cu numărul_ care circula în fața sa trecând peste marcajul longitudinal dublu continuu, circulând pe sens opus. De asemenea, nu a purtat centura de siguranță.
Procesul verbal a fost semnat de agentul constatator si de petent acesta din urmă cu obiecțiuni.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, referitoare la condițiile de fond si de formă a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
În ceea ce privește prima faptă contravențională reținută în sarcina petentului prevăzută de art.120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.3, lit.e din OUG nr.195/2002, instanța constată că, deși prin plângerea formulată, petentul Ș. A. A. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea acesteia instanța nu poate reține că, aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Astfel, martorul S. A., audiat la solicitarea petentului a declarat că nu cunoaște nici un aspect referitor la cele două contravenții reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal contestat în cauză.
Referitor la cea de-a doua faptă contravențională menționată în procesul-verbal de contravenție prevăzută de art.36, alin.1 din OUG 195/2002, republicata si sanctionata de prevederile art.99, alin.2 din OUG nr.195/2002, republicată, instanța constată că petentul prin plângerea contravențională formulată a recunoscut săvârșirea acesteia.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că faptele au fost descrise în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art.120, lit.h din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata și art.36, alin.1 din OUG 195/2002, republicata.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul Ș. A. A. cu domiciliul procesual ales în ., ..41, județ O., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud.D. împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/10.10.2013, încheiat de Poliția M. C., Biroul Rutier, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
4ex/09.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 411/2015. Judecătoria CRAIOVA | Anulare act. Sentința nr. 899/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
