Plângere contravenţională. Sentința nr. 74/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 74/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 10351/215/2014
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr. 74
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte: R.-M. D.
Grefier: V. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Ț. I. M., apărător ales pentru petentă și martorul propus de petentă, P. M. D., lipsă fiind părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează
- obiectul pricinii plângere contravențională
- procedura de citare legal îndeplinită
- stadiul procesului fond.
Instanța procedează la administrarea probei testimoniale, fiind audiat sub prestare de jurământ martorul P. M. D., propus de petentă, în temeiul dispozițiilor art. 260 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile art. 318-323 Cod procedură civilă, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, apărătorul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat în cauză, depunând la dosar practică judiciară.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și următoarele Cod de Procedură Civilă, consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, acordând cuvântul pe fond.
Avocat Ț. I. M. pentru petentă, având cuvântul, solicită admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, exonerarea petentei de plata amenzii contravenționale, fără cheltuieli de judecată.
În temeiul art. 394 alin.1 Cod de Procedură Civilă, considerând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin plângerea înregistrată la data de 21.03.2014, pe rolul Judecătoriei C., sub nr._, petenta . a formulat în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D., plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 03.03.2014 emis de I.T.M. D., solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertisment”.
În motivarea plângerii, petenta arată că aspectele reținute de către organele de control, nu corespund realității deoarece la momentul efectuării controlului numitul P. M. D. încheiase contract de muncă cu petenta, acesta fiind înregistrat la ITM D., chiar în ziua în care a fost încheiat procesul-verbal de contravenție atacat.
Petenta a menționat că nu este întrunit conținutul constitutiv al contravenției reținută în sarcina sa.
În scop probator, petenta a depus următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate: procesul-verbal contestat și a solicitat încuviințarea probei testimoniale, propunând audierea martorului P. M. D..
În faza de regularizare a cererii, la data de 13.05.2014, intimatul I.T.M. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de Legea nr. 53/2003 actualizată și cu respectarea OG nr. 2/2001.
S-a arătat că fapta pentru care petenta a fost sancționată contravențional constă în primirea la muncă a numitului P. M. D. fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin.1 din Legea nr. 53/2003 și sancționată de art. 260 alin.1 lit. e din aceeași lege.
Existența faptei reținute în sarcina petentei este dovedită prin declarația numitului P. D. M. din data de 27.02.2014, care a fost intervievat pe baza fișei de identificare . nr._, declarând pe propria răspundere și însușită prin semnătură, în cuprinsul căreia se menționează clar la rubrica "forma în baza căruia prestezi activitatea" - nu am semnat contract de muncă.
Precizează că persoana depistată prestând activitate fără formă legală nu apare evidențiată în Registrul general de evidență a salariaților, societatea nerespectând astfel nici dispozițiile art. 4 alin. 4 lit. a HG 500/2011.
Astfel, angajatorul nu a respectat dispozițiile art. 16 alin. 2 Legea nr. 53/2003, potrivit cărora era obligat ca anterior începerii activității, contractul individual de muncă să fie înregistrat în REVISAL, care se transmite ITM D..
Mai arată că a fost lăsată societății o invitație cu ocazia controlului de a se prezenta în data de 27.02.2014, ora 9,00, cu actele solicitate, s-a prezentat o persoană din partea societății, care avea posibilitatea să detalieze aceste obiecțiuni la rubrica "alte mențiuni".
Existența faptei este dovedită și cu procesul-verbal de control nr. 5122/03.03.2014 însoțit de două file anexate, documente în care agentul constatator a menționat deficiențele găsite, precum și măsurile pe care petenta era obligată să le realizeze, astfel că în mod corect a fost sancționată petenta, în baza art. 260 alin. 1 lit. e) Legea 53/2003 modificată.
Astfel, pentru motivele arătate, solicită respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea în totalitate a procesului verbal . nr._ din care reiese, în mod indubitabil, veridicitatea situației de fapt găsite cu ocazia controlului efectuat la societatea petentă.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 115 Cod procedură civilă, dispozițiile Legii 53/2003 actualizată și OG nr. 2/2001 actualizată.
Intimatul a depus la dosar anexa nr. 2 și anexa nr. 1 la procesul-verbal de control mai sus-menționat, fișe de identificare și înștiințare petentă.
În baza art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu testimonială cu martorul P. D. M., considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin. 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că sunt admisibile putând duce la soluționarea procesului.
În cadrul probei testimoniale, a fost audiat martorul P. D. M., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., nr._ încheiat la data de 03.03.2014, petenta . a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei, potrivit art. 260 alin 1, lit. e din Codul Muncii, întrucât in urma controlului efectuat în data de 27.02.2014 a fost identificat numitul P. D. M. în timp ce desfășura activitate în favoarea petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.
Faptă este prevăzută și sancționată de art. 260 alin 1 lit. e din Codul Muncii, conform căruia „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată.
În temeiul art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petenta nu a invocat niciun motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 03.03.2014, fiind semnat de către reprezentantul petentei, plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 21.03.2014.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, instanța arată că, în urma controlului efectuat în data de 27.02.2014, a fost identificat numitul P. D. M. în timp ce desfășura activitate în favoarea petentei, fără a avea întocmite forme legale de angajare.
Situația de fapt existentă în momentul controlului este confirmată de numitul P. D. M. care prin declarația pe care a dat-o în fața organului de control (fila 29) a arătat că presta activitate în funcția de vânzător, de la data de 25.02.2014, că nu a semnat contract de muncă, norma de muncă fiind de 10 ore/zi, declarație care este rezultatul unei manifestări libere de voință.
De asemenea, instanța mai reține că declarația dată de numitul P. D. M. în fața organului de control reprezintă o mărturisire extrajudiciară, fiind deci irevocabilă, putând fi revocată doar pentru eroare de fapt, împrejurare ce nu a fost dovedită în cauza de față.
Cu privire la declarația martorului P. D. M. dată în fața instanței de judecată, aceasta se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză.
Astfel, instanța arată că martorul P. D. M. a precizat că la momentul prezentării inspectorilor ITM, nu semnase realmente nici un contract, acesta fiind semnat ulterior.
De asemenea, instanța nu poate reține susținerea petentei referitoare la împrejurarea că numitul P. M. D. încheiase contract de muncă cu petenta, acesta fiind înregistrat la ITM D., chiar în ziua în care a fost încheiat procesul-verbal de contravenție atacat, din moment ce martorul a declarat că nu a semnat nici un contract de muncă.
Pe de altă parte, contractul de muncă depus de petentă la dosar, în scop probator, înregistrat sub numărul 3 este încheiat la data de 27.02.2014, iar persoana identificată la sediul petente, desfășurând activitate, a relevat în conținutul declarației date în fața organelor de control că desfășura activitate din data de 25.02.2014, în fața instanței a arătat că a predat către administratorul societății petente actele în vederea întocmirii contractului de muncă, în ziua efectuării controlului, respectiv la data de 27.02.2014.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petenta a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, în raport de probele administrate în cauză, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către organul de control, instanța apreciază că, în mod temeinic, s-a reținut în sarcina petentei . încălcarea obligațiilor sus-arătate și sancționarea sa în temeiul 260 alin 1, lt. e din Codul Muncii, care se referă la primirea la muncă a persoanelor fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.
În ceea ce privește pericolul social al faptei angajatorului, instanța constată că acesta este ridicat având în vedere consecințele ce decurg din primirea la muncă a unei persoane fără forme legale de angajare atât pentru persoana în cauză care nu poate beneficia de anumite drepturi deoarece abia după momentul încheierii contractului individual de muncă salariații dobândesc drepturile prevăzute de lege, drepturi ce izvorăsc din calitatea lor de salariat (vechime în muncă, drepturi de pensie, dreptul la șomaj, dreptul la asigurări de sănătate, dreptul la concediu), cât și pentru angajator care prin neîncheierea contractului de muncă se sustrage de la plata impozitului pe salarii, nu efectuează contribuția pentru fondul de sănătate, fondul de pensii, fondul de șomaj.
Procedând în acest fel există pericolul ca angajatorul să realizeze beneficii din exploatarea „muncii la negru”, în defavoarea salariaților cărora le sunt lezate astfel drepturile ce rezultă ca urmare a dobândirii calității de salariat. Ori, dobândirea calității de salariat are loc doar în urma încheierii unui contract individual de muncă între persoana care prestează munca și angajator.
De asemenea, instanța mai reține că gradul ridicat de pericol social a unei asemenea fapte rezultă și din limitele relativ mari ale amenzilor reglementate de actul normativ – art. 260, alin. 1 din Codul Muncii, legiuitorul stabilind astfel de sancțiuni având în vedere consecințele sociale și fiscale ale unor asemenea fapte, constând în lipsa măsurilor de protecție și asistență socială a persoanelor respective și al nevirării contribuțiilor la diverse bugete publice.
Pe cale de consecință, este justificată aplicarea amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei (cuantumul minim prevăzut de lege), sancțiune ce corespunde gradului de pericol social al faptei și care respectă criteriile prevăzute de art. 21 alin.3 din OG nr. 2/2001 fiind corect individualizată în raport cu realizarea scopului sancțiunii care nu poate fii atins decât prin executarea amenzii contravenționale aplicate, în măsura în care petenta s-a manifestat în sensul nerecunoașterii faptei săvârșite.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 03.03.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta ., cu sediul în C., .. 1, ..1, ., împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ încheiat la data de 03.03.2014, în contradictoriu cu intimatul I. T. de Muncă D., cu sediul în C., .. 51, județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce va fi depus la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte Grefier
R.-M. D. V. M.
Red/Tehn.- 4 ex
RMD/VM- 17.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 75/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 54/2015.... → |
|---|
