Plângere contravenţională. Sentința nr. 63/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 63/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 23734/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.63/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. T.
Grefier D. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent C. C. și pe intimat I. D., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru petent av. T. A. M., lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța verificându-și din oficiu competenta potrivit art. 131 NCPC raportat la art. 32 alin.1 din OG 2/2001 constata ca este competenta general, material și teritorial cu soluționarea cauzei.
In raport de dispozițiile art. 238 NCPC estimează durata procesului la 3 luni.
Nemaifiind cereri sau excepții preliminare de discutat, instanța acordă cuvântul în vederea propunerii de probe.
Reprezentantul petentului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar și a probei testimoniale cu un martor: C. D. și arată că renunță la adresa către I. D..
Apreciind că proba cu înscrisurile de la dosar solicitată de petent este admisibilă și poate să conducă la soluționarea procesului, potrivit dispozițiilor art.258, alin.1 rap. la art.255 N.C.P.C o încuviințează.
În temeiul art.254, alin.1 N.c.p.civ., instanța constată că pârâtul este decăzut din proba testimonială având în vedere că acesta nu a indicat în cererea de chemare în judecată numele și adresa martorului, ceea ce echivalează cu o neîndeplinire a obligației prevăzută de art.194, alin.1, lit.e N.c.p.civ. și nici nu a prezentat martorul în ședință publică, în vederea audierii.
Nemaifiind alte cereri de formulat probe de administrat sau excepții de invocat, instanța fiind lămurită, în conformitate cu prevederile art. 394 alin 1. C proc civilă acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reprezentantul petentului solicită solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de contraventie și exonerarea de la plata amenzii. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 13.06.2014, sub nr._, petentul C. C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._ din 02.06.2014 emis de I.P.J. D., solicitând anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că în data de 02.06.2014 ora 16,20 în timp ce conducea auto personal Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . a fost nevoit să depășească mașina de poliție, care mergea foarte încet și bloca circulația în zonă, a depășit mașina de poliție unde marcajul permitea, pe marcaj discontinuu înainte de trecerea de pietoni din dreptul Școlii Generale Mofleni.
Petentul a fost oprit de o mașină a poliției și i s-a aplicat o amendă de 340 lei și reținerea permisului pe 30 de zile, agentul constatator considerând că petentul a depășit auto condus de agentul constatator în zona trecerii de pietoni, situație care nu este adevărată, petentul a depășit mașina Poliției într-un loc unde această manevră îi era permisă, într-un loc cu marcaj discontinuu.
Petentul deși i-a explicat agentului de poliție că nu a depășit auto încălcând linia continuă, așa cum în mod nelegal este consemnat în procesul – verbal și astfel nu se justifică sancționarea petentului și reținerea permisului de conducere, permisul de conducere este esențial desfășurării activității sale profesionale.
A învederat că potrivit art.150, lit.d din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002 coroborat cu art.43, alin. 2, a efectuat manevra de depășire regulamentar, a semnalizat intenția, a reintrat pe banda inițială, după ce a efectuat manevra de depășire a auto până la marcajul continuu.
A susținut în continuare că, alături de petent au mai fost și alți conducători auto care au efectuat manevra de depășire și există martori care pot confirma că situația de fapt nu coincide cu cele consemnate de agentul constatator și că sancționarea sa este abuzivă.
Petentul a considerat că agentul constatator în mod abuziv și nejustificat l-a sancționat fără a avea măcar mijloace tehnice care să susțină cele menționate în procesul-verbal sau un martor asistent în contextul în care zona era foarte aglomerată și multe persoane puteau observa că nu a săvârșit nici o contravenție, fiind sancționat abuziv, fără temei.
În sprijinul acțiunii s-a depus la dosar procesul-verbal de contravenție contestat și copie C.I.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 07.08.2014 intimatul I. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată.
A susținut că procesul verbal de contravenție este incheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin.1 NCPC se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, masura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt mentionate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanta de judecata trebuie sa-i recunoasca valoare probatorie sub aspectul constatarii stării de fapt, avand in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare ą contravenției beneficiaza de prezumția de legalitate si temeinicie,. prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practică instantelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să constate și să sancționeze contravenții.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art.15 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția sę constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Menționează faptul ca nu deține material probator; abaterea savarsita fiind constatata in mod direct de către agentul de politie.
De asemenea solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit carora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât în condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.Solicită aceasta intrucat, in caz contrar se creeaza contravenientului o poziție net favorabila, apararile sale si probele propuse raportandu-se doar la "motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicita respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea actului sanctionator ca temeinic și legal.
În temeiul art.411 alin.1 pct.2 C.proc.civ.a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și a constatat, în temeiul art.254 N.c.p.civ. că acesta este decăzut din proba testimonială având în vedere că acesta nu a indicat în cererea de chemare în judecată numele și adresa martorului, ceea ce echivalează cu o neîndeplinire a obligației prevăzută de art.194, alin.1, lit.e N.c.p.civ. și nici nu a prezentat martorul în ședință publică, în vederea audierii.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._/02.06.2014, încheiat de I. D., Poliția Municipiului C., petentul C. C. a fost sancționat contravențional cu amendă în sumă de 340 lei, luându-se față de acesta si masura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.120, alin.1, lit.e din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata si sanctionata de art.100, alin.1, lit.e din OUG nr.195/2002, republicată.
S-a reținut în sarcina petentului că, în data de 02.06.2014 a condus autoturismul marca Dacia Pick-up cu număr de înmatriculare_ pe . Municipiul C., iar în dreptul Școlii Generale Mofleni și a depășit autoutilitara MAI_ pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător cu indicator și marcaj. S-a menționat de asemenea că la momentul opririi se afla singur în autoutilitară.
Constatând ca plângerea a fost formulata în termenul legal prevazut de art.118, alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, instanta urmeaza sa verifice legalitatea si temeinicia procesului verbal contestat, conform prevederilor art.34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Verificând actul constatator sub aspectul legalității, instanța apreciază că în cauza nu exista motive de nulitate absolută, acesta fiind încheiat cu respectarea dispozitiilor legale incidente, referitoare la conditiile de fond si de forma a acestuia(art.17 din OG 2/2001).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că procesul-verbal este un act de autoritate întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit de autoritatea statală pentru constatarea si sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială și care face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Ca atare, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Astfel, deși prin plângerea formulată, petentul C. C. a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât a efectuat manevra de depășire regulamentar în zona unde nu există indicator ,,depășirea interzisă,, și înainte de trecerea de pietoni fără a încălca marcajul continuu, instanța nu poate reține că, aspectele expuse de aceasta corespund adevărului deoarece se observă în mod vădit că ele reprezintă aprecieri de ordin subiectiv, făcute din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale, nefiind susținute de nici un mijloc de probă administrat în cauză.
Față de cele arătate, având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, rezultă că fapta a fost descrisă în mod corect de către agentul constatator, astfel că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului încălcarea prevederilor art.120, alin.1, lit.e din Regulamentul de Aplicare a OUG 195/2002, republicata.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța urmează să respingă ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. C. cu domiciliul în com. Bucovăț, ., județ D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului D., cu sediul în C., ., jud.D., împotriva procesului-verbal de contravenție ., nr._/02.06.2014, încheiat de I. D., Poliția Municipiului C., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2015.
Președinte, Grefier,
L. T. D. N.
Red.Jud.L.T.
Tehnored.S.M.
4ex/08.04.2015
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 53/2015. Judecătoria CRAIOVA | Pretenţii. Sentința nr. 34/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
