Plângere contravenţională. Sentința nr. 661/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 661/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 25024/215/2014
Dosar nr._ -plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 661
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta M. E. SRL și pe intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER - ISCTR, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. A., cu delegație de substituire pentru avocat M. M., pentru petentă, lipsă fiind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, Instanța, constatând probele administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și în potrivit art. 392 deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat S. A., cu delegație de substituire pentru avocat M. M., pentru petentă, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse, ca neîntemeiate, iar în subsidia, înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment, fără cheltuieli de judecată. Solicită sa se aibă în vedere faptul că la fila 20 din dosar există un tichet de cântărire din care reiese că sistemul de cântărire PW-10 avea ./11 ori în buletinul de verificare metrologică nu se regăsește această . nu rezultă că aceasta se referă la aparatul de cântărire. Petenta s-a încadrat în măsurătorile prevăzute de lege raportat la transportul efectuat.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 394 declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 23.06.2014 petenta M. E. SRL a formulat plângere în contradictoriu cu I. de S. pentru Cotrolul în Transportul Rutier - ISCTR împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din 29.05.2014 emis de ISCTR – Inpectoratul Teritorial 6 Oltenia, solicitând în principal anularea acestuia și exonerarea de măsurile dispuse, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".
În motivarea plângerii, petenta arată că în fapt, la 29.05.2014 la ora 20,00 pe DN 65 F km 9, în C., reprezentanții intimatului i-au încheiat procesul-verbal de contravenție pe considerentul că ar fi fost surprins în trafic ansamblul auto format din autotractor cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca_, condusă de conducătorul auto T. G. F., care transporta mărfuri rutiere (bunuri divizibile), iar cu ocazia controlului, s-ar fi constatat că aceasta în calitate de transportator rutier, ar fi efectuat transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei total admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise.
Petenta a învederat că astfel, în urma controlului prin cântărirea ansamblului rutier cu instalația de cântărire din dotare, s-a constatat că ar fi efectuat transport de mărfuri divizibile pe ruta Slatina – C., cu depășirea masei totală maxime admise în ansamblu cu 13,85 tone, respectiv acesta cântărea în total 53,85 tone, față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs, de 40 tone, depășirea masei maxime admise pe axa motoare cu 3 tone, respectiv pe acesta cântărea 14,5 tone, față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs de 11,5 tone și depășirea masei totale maxime admise pe axa tripa (tridem) a semiremorcii cu 7,5 tone, respectiv pe acesta cântărea 31,55 tone față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs de 24 tone.
A precizat că, totodată a fost dispusă și imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate, astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului.
Petenta a arătat că înțelege că conteste fapta descrisă și măsurile dispuse în sarcina sa, cu motivarea că nu a efectuat transport rutier de mărfuri cu depășirea masei totale admise pe sectorul de drum respectiv, apreciind că măsurătorile efectuate provin de la un aparat neomologat și necalibrat, deoarece din documentele acesteia de transport, rezultă că marfa nu depășea greutatea maximă admisă ori, în momentul transportului, marfa era de natură nesolidă și este evident că această marfă își modifică poziția centrului de greutate în momentul cântăririi în regim static cât și dinamic.
Cum însă, nu le-au fost puse la dispoziție documentele legale în baza cărora funcționează cântarul rutier, gradul de abatere al acestuia, cântărirea nefăcându-se pe o platformă betonată omologată, nu i-au fost puse la dispoziție nici certificatele de verificare metrologică și datele tehnice de funcționare ale aparatului de cântărit, a solicitat instanței să pună în vedere intimatei să depună toate aceste înscrisuri, avându-se în vedere disp. art. 1.3, 5.2 și 5.3 din NML 059-05.
În susținerea plângerii petenta a ținut să arate că faptele care îi sunt imputate "reprezintă o acuzație în materie penală, în sensul autonom al CEDO și având în vedere că, prin prisma prezumției de nevinovăție de care se bucură – prezumție care funcționează cu prioritate față de prezumția de temeinicie a actului contestat – deoarece fapta nu a fost constatată personal de agentul constatator, ci cu ajutorul unor mijloace tehnice, fapt ce incumbă astfel ISCTR."
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG 2/2001.
În baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 teza finală C.p.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
În susținerea plângerii formulate petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar procesul-verbal contestat.
La data de 07.08.2014 intimatul ISCTR – Inpectoratul Teritorial 6 Oltenia a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate ca fiind neîntemeiată, cu motivarea că la data de 29.05.2014 la ora 19,17 pe DN 65 F km 9, localitatea C. a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul_, utilizat de către petenta M. E. SRL, condus de conducătorul auto T. G. F.,în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic național.
Intimatul a arătat că la momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat că aceasta a efectuat transport de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totală maxime admise, maselor admise pe axe și/sau dimensiuni prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la OG nr. 43/1997, și astfel, urma verificării prin cântărirea ansamblului rutier cu instalația de cântărire din dotare, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier M. E. SRL a efectuat transport de mărfuri divizibile pe ruta Slatina – C., cu depășirea masei totală maxime admise în ansamblu cu 13,85 tone, respectiv acesta cântărea în total 53,85 tone, față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs, de 40 tone, depășirea masei maxime admise pe axa motoare cu 3 tone, respectiv pe acesta cântărea 14,5 tone, față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs de 11,5 tone și depășirea masei totale maxime admise pe axa tripa (tridem) a semiremorcii cu 7,5 tone, respectiv pe acesta cântărea 31,55 tone față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs de 24 tone.
A precizat că, totodată a fost dispusă și imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate, astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului, învederând că fapta menționată constituie contravenție prevăzută și sancționată de art. 61,alin. 1 lit.p) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor cu amendă de la 25 000 lei la 35 000 lei.
Cu privire la fondul cauzei, intimatul a susținut că fapta constată prin procesul-verbal contestat prezintă elementele constitutive ale contravenției sancționate de dispozițiile legale menționate raportat la conținutul anexei 5 din OG nr. 43/1997.
În ceea ce privește procedura de cântărire efectuată de către inspectorii din cadrul ISCTR, intimatul a arătat că aceasta se efectuează doar în temeiul dispozițiilor OG nr. 43/1997 și a normelor de punere în aplicare, iar aparatul de cântărire utilizat la momentul controlului îndeplinea condițiile de verificare metrologice întrucât cântarul PW-10 a fost verificat la data de 22.10.2014, conform buletinului de verificare metrologică, S-a precizat de către intimată că instalația de cântărire a emis un tichet de cântar nr. 48/2014, un exemplar fiind primit de conducătorul auto.
Referitor la sancțiunea aplicată intimatul a apreciat că aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, pentru nerespectarea prevederilor privind regimul drumurilor, fiind un mod de a atrage atenția petentei contraveniente asupra gravității faptei săvârșite, astfel încât pe viitor să nu mai încalce restricțiile stabilite, evitând în acest mod producerea unor evenimente rutiere grave.
Cu privire la solicitarea petentei de înlocuire a sancțiunii aplicate cu "avertisment" intimatul a apreciat că aceasta din urmă sancțiune nu se impune, întrucât fapta săvârșită nu poate fi socotită ca fiind drept o faptă cu gravitate redusă, iar conform extrasului din baza de date a Autorității Rutiere Române, petenta a mai fost sancționată de nenumărate ori pentru săvârșirea contravențiilor privind transportul rutier.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.201,205-208 C proc. civ. și art. 61, alin. 1 lit.p) din OG nr. 43/1997.
Aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411, alin. 1, pct 2 peza II-a C proc. civ.
Alăturat întâmpinării formulate intimatul a depus în copie următoarele înscrisuri: împuternicire, procesul-verbal de contravenție și dovada de comunicare a acestuia, formular de control în trafic, fotocopie a indicației de pe aparatul tahograf, fotocopie diagramă.
La data de 23.09.2014 petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care, față de apărările intimatului a arătat că acesta nu a depus buletinul de verificare metrologică al cântarului, iar lipsa lui echivalează cu dovedirea faptului că mijlocul de cântărire nu este conform și că rezultatele cântăririi sunt îndoielnice, solicitând aplicarea sancțiunii decăderii intimatului din dreptul de a mai depune alte înscrisuri. Cu privire la opunerea intimatului la înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, petenta a susținut că aceasta este opțiunea instanței indiferent de poziția părților, iar sancțiunea aplicată trebuie să fie în conformitate cu legislația comunitară și internă, iar aplicarea sancțiunii avertismentului nu este condiționată de imposibilitatea intimatului de a restitui amenda încasată necuvenit. Cu privire la forța probantă al procesului-verbal, petenta a apreciat că nu trebuie maximizată prezumtia de legalitate al acestuia, în condițiile în care proba urmează să fie făcută de ambele părți, astfel, întrucât fapta nu a fost constata personal de către agent, ci cu ajutorul unui mijloc tehnic, intimata trebuie să facă dovada că cele descrise în procesul-verbal sunt legale și temeinice.
În cauza a fost administrată proba cu înscrisurile depuse de către părți și la solicitarea petentei s-a emis adresa intimatului ISCTR în vederea înaintării buletinului de verificare metrologică a aparatului folosit la cântărirea ansamblului de transport utilizat de către petentă, răspunsul fiind comunicat prin adresa din data de 20.01.2015 și se află la dosar la fila 41.
Examinând materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție ., nr._ întocmit la data de 29.05.2014 de un reprezentat al intimatului s-a reținut în sarcina petentei că, în data de 29.05.2014 la ora 19,17 pe DN 65 F km 9, localitatea C. a fost oprit și verificat ansamblul de vehicule format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ și semiremorca cu numărul_, utilizat de către petenta M. E. SRL, condus de conducătorul auto T. G. F.,în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic național, și la momentul controlului, în urma verificărilor efectuate, s-a constatat efectuarea transportului de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totală maxime admise, maselor admise pe axe și/sau dimensiuni prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la OG nr. 43/1997, și astfel, urma verificării prin cântărirea ansamblului rutier cu instalația de cântărire din dotare, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier M. E. SRL a efectuat transport de mărfuri divizibile pe ruta Slatina – C., cu depășirea masei totală maxime admise în ansamblu cu 13,85 tone, respectiv acesta cântărea în total 53,85 tone, față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs, de 40 tone, depășirea masei maxime admise pe axa motoare cu 3 tone, respectiv pe acesta cântărea 14,5 tone, față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs de 11,5 tone și depășirea masei totale maxime admise pe axa tripa (tridem) a semiremorcii cu 7,5 tone, respectiv pe acesta cântărea 31,55 tone față de maximul admis pe sectorul de drum pe care l-a parcurs de 24 tone, faptă prevăzută și sancționată de art. 61,alin. 1 lit.p) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, fiind aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 25 000 lei.
Prin același proces-verbal de contravenție s-a dispus și imobilizarea vehiculului până la înlăturarea deficiențelor constatate, astfel încât să fie îndeplinite condițiile legale pentru continuarea transportului.
Petenta prin prezenta plângere a criticat actul constatator și sancționator, invocând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.
Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța investită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța constată că nu există nici un motiv pentru care să constate nulitatea sau să anuleze procesul-verbal contestat. Astfel, OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, cuprinde norme juridice generale referitoare la procedura de constatare a contravențiilor și de întocmire a procesului verbal pentru ca acest act juridic administrativ unilateral să beneficieze de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și de veridicitate.
Art. 17 din ordonanță, sancționează cu nulitatea absolută omisiunile din procesul-verbal privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator.
În ceea ce privește celelalte mențiuni obligatorii ale procesului-verbal de contravenție, legea nu prevede în mod expres sancțiunea nulității, însă din interpretarea logică a textelor care le prevăd, potrivit regulii de interpretare conform căreia norma juridică trebuie interpretată în sensul aplicării ei, nu în cel al neaplicării, rezultă că lipsa acestora se sancționează tot cu nulitatea. Aceasta nulitate este însă virtuală, deoarece nu este prevăzută expres de lege și relativă, deoarece nu poate fi invocată de instanță din oficiu, așa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 17 teza a II-a din OG nr. 2/2001.
Aceasta nulitate relativă virtuală este condiționată de existența unei vătămări, care nu se presupune, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 175 alin (2) din C. proc. civ, existența vătămării fiind necesară a fi dovedită.
Astfel, referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța retine ca acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, cuprinzând toate mențiunile obligatorii prevăzute de textele de lege menționate.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor au drept scop reglementarea și garantarea respectării unor reguli de circulație pe drumurile publice, protejarea infrastructurii și asigurarea legalității transporturilor efectuate de către operatorii de transport rutier, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
În cauza de față, petenta a fost sancționată pentru încălcarea dispozițiilor art. 61, alin. 1 lit.p) din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, care instituie interdicția de efectuare a transporturilor de mărfuri care nu sunt indivizibile, de către operatorii de transport, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță.
Instanța constată că aspectele reținute de agentul constatator în sarcina petentei cu privire la fapta contravenționalărezultă din constatările efectuate cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, având în vedere că la dosar a fost depus buletinul de verificare metrologică nr._/22.01.2014 care atestă faptul că nerespectarea regimului de efectuare de către petentă a transportului, în ceea ce privește masa maxime admisă, a fost constatată cu un mijloc care îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
Referitor la susținerile petentei în sensul că buletinul de verificare metrologică depus de către intimat nu face dovada că aparatul de cântărire este în conformitate cu normele legale, instanța reține netemeinicia acestora, în condițiile în care atât în cuprinsul buletinului de verificare metrologică(fila 42) cât și în tichetul de cântărire, comunicat petentei împreună cu actul sancționator( fila 20), este menționat în mod clar că aparatul tehnic folosit și cel verificat metrologic este reprezentat de un sistem de cântărire PW-10, produs de Tenzovahy, având ultima verificare la data de 22.01.2014.
Astfel, instanța reține că cele constatate prin procesul-verbal contestat sunt confirmate de probele menționate anterior.
Prin urmare, față de material probator mai sus analizat, instanța constată că intimatul a făcut dovada temeiniciei celor reținute prin actul constatator cu privire la fapta prevăzută de art. 61, alin. 1 lit.p) din OG nr. 43/1997, iar petenta, deși a susținut că și-a respectat obligația menționată anterior nu a produs o astfel de dovadă.
În aceste condiții, instanța reține că în cauza nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a actului constatator.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că în prezenta cauză, față de împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta contravențională, sancțiunea amenzii în cuantum de 25 000 lei aplicate petentei a fost corect individualizată în prisma dispozițiilor art.5 alin.5 din OG nr.2/2001, conform cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, iar avertismentul se aplică în situația în care fapta este de gravitate redusă, potrivit art.7 alin.2 din aceeași lege.
De asemenea, dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, prevăd că la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, având în vedere că fapta contravențională exista, existând si vinovăția petentei contravenient, față de gradul de pericol social al faptei respective, care este surprins și evaluat în norma de stabilire a faptei contravenționale, sancțiunea amenzii contravenționale aplicate la limita minimului cuantumului amenzii prevăzute de lege, corespunde exigențelor stabilite de către legiuitor în acest sens.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională prevăzută de lege aceasta reprezintă reacția socială contra faptelor ilicite prevăzute de legea contravențională, fiind o măsură de constrângere și reeducare, care se aplică contravenientei în scopul îndreptării acesteia și a prevenirii săvârșirii contravențiilor.Ori, în cauza de față, pe lângă faptul că nu poate fi reținută împrejurarea că fapta contravențională constatată este neînsemnată, petenta, astfel cum rezultă din cuprinsul plângerii contravenționale formulate, ca persoană care nu și-a conformat comportamentul normelor juridice și a încălcat aceste norme contravenționale, nu a dat dovada de îndreptare și conștientizare a periculozității faptei sale, care pune în pericol siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public. În aceste condiții, aplicarea sancțiunii avertismentului, constând în atenționarea scrisă asupra necesității respectării normelor legale apare ca fiind o sancțiunea prea blândă și care nu este în măsura să conducă la reeducarea petentei contraveniente.
Prin urmare, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001-care constituie dreptul comun în materie contravențională (articol care coroborat cu art. 38 alin. 3 din acest act normativ permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientei în ipoteza în care prezumția relativă de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată), instanța consideră că sancțiunea aplicată petentei a fost corect individualizată.
În concluzie, față de cele reținute instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M. E. S.R.L., cu sediul în C., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul ISCTR, cu sediul în București, .. 38, sector 1, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit la data de 29.05.2014, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apel ce se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică astăzi 21.01.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.N.
4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 55/2015. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 53/2015. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
