Plângere contravenţională. Sentința nr. 435/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 435/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 19-01-2015 în dosarul nr. 31316/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 435
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul S. I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-CESTRIN, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
Instanța procedează la legitimarea petentului S. I., acesta având CI . nr._, CNP:_.
În temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 2 NCPC și art. 101 din OG nr. 15/2002, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin plângerea dedusă judecății și de către intimată prin întâmpinare.
Petentul S. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Arată că lasă la aprecierea instanței în ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de către intimată
În temeiul dispozițiilor art. 255 corob. cu art. 258 NCPC, instanța încuviințează atât pentru petent, cât și pentru intimată, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că aceste probe sunt admisibile, putând duce la soluționarea cauzei.
Petentul S. I. învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Petentul S. I. având cuvântul, solicită judecarea cauzei conform plângerii formulate și anularea amenzii.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Prin plângerea înregistrată sub nr._ /18.08.2014, la Judecătoria C., petentul S. I. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.-CESTRIN, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 25.07.2014 și sancțiunii contravenționale instituită în sarcina sa, pentru motive de nelegalitate și obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea plângerii, petentul a susținut, în esență, că la data de 07.08.2014, data săvârșirii contravenției, s-a reținut în sarcina acestuia că ar fi circulat fără rovinietă pe DN 55 Km 22+750, în Bratovoiești, jud. D., cu autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ .
Petentul a susținut că procesul-verbal contestat este nelegal și nul absolut, întrucât nu cuprinde semnătura agentului constatator, astfel cum prevăd dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001, precizând, de asemenea, că la data săvârșirii contravenției, respectiv 08.02.2014, nu avea calitatea de proprietar și utilizator al autoturismului înmatriculat sub nr._, întrucât acesta fusese vândut la data de 18.07.2013, dată la care a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu numitul C. S. D. și de la care a operat transferul proprietății respectivului autovehicul, numitul C. S. D. devenind titularul dreptului de proprietate asupra bunului.
De asemenea, petentul a mai arătat că, potrivit adresei emisă de Primăria Municipiului C. la data de 19.07.2013 a fost radiat din baza de date a instituțiilor de evidență fiscală, ca proprietar al autovehiculului, ceea ce conduce automat la obligația actualului proprietar, adevăratul contravenient, de a efectua procedura radierii autovehiculului de numele petentului și înmatricularea pe numele său.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 31, 32, 36 din OG nr. 2/2001, art. 1, 7 și 8 din OG nr. 15/2002, art. 5 din legea nr. 455/2001, art. 453 NCPC.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator, procesul-verbal . 12 nr._ încheiat la data de 12.06.2012, contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit încheiat la data de 18.07.2013, fotocopia cărții de identitate.
Prin întâmpinarea formulată la data de 24.10.2014, intimata a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În apărare, intimata a susținut, în esență, că la data de 08.02.2014, pe DN 55 Km 22+750, pe raza localității Bratovoiești, vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului S. I., a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, astfel că la data de 25.07.2014 a fost întocmit procesul-verbal de contravenție . 14 nr._/25.07.2014 de către C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., proces-verbal întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 15/_ corob. cu O.G. nr. 15/2002.
Intimata a mai precizat că procesul-verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și conform prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice.
Totodată, intimata a mai precizat că respectivul contract de vânzare-cumpărare este un înscris sub semnătură privată, data acestuia putând fi opusă terților decât dacă a fost înregistrat conform art. 1182 C.civil, la o instituție publică, acest tip de înscrisuri având forță probantă doar între părțile contractante.
Intimata a mai arătat că certificatul de atestare fiscală nu constituie titlu de proprietate și nu conferă această calitate, astfel că, din prevederile art. 7 și art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002, rezultă că obligația de plată a rovinietei îi revine proprietarului sau utilizatorului vehiculului care este menționat în certificatul de înmatriculare, astfel că în bata de date a Direcției regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, petentul apare menționat ca fiind proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine conform OG nr. 2/2001 și OG nr. 15/2002.
In drept, intimata și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumurinaționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul M.T.I nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
La dosarul cauzei, intimata a depus, în scop probator, comunica, procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare, certificatul calificat și planșă fotografică.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 21.11.2014, petentul a reiterat susținerile din plângerea formulată.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de părți, considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă, este admisibilă putând duce la soluționarea procesului și a respins proba testimonială ca nefiind utilă cauzei.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.07.2014, petentul S. I. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 750 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută și sancționată de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 reținându-se că la data de 08.02.2014, pe DN 55 Km 22+750m, pe raza localității Bratovoiești, vehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat, fără a deține rovinieta valabila.
Procesul verbal a fost comunicat petentului la data de 07.08.2014.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește susținerea petentului conform căreia lipsește semnătura olografă a agentului constatator si astfel procesul verbal este nul, semnătura electronica nefiind menționata de prevederile OG nr. 2/2001 instanța constată că este neîntemeiata si nu poate fi luata in considerare ca motiv de nulitate a procesului verbal din următoarele considerente:
Astfel, art. 17 din OG nr. 2/2001 sancționează lipsa semnăturii agentului constatator, dar, după cum se poate observa, legiuitorul a vorbit doar despre "semnătură”, astfel încât chiar daca nu se menționează expres despre semnătura electronica se poate constatata ca nu se menționează nici faptul ca semnătura ar trebuii să fie olografă.
Totodată, semnătura electronica este o modalitate reglementata de lege, astfel încât nu se poate considera ca nelegala o asemenea semnătură pe procesul verbal contravențional.
Mai mult decât atât, agentul constatator a acționat în baza unui certificat calificat care a fost eliberat de un furnizor acreditat de servicii de certificare. Ori, potrivit art. 9 al. 2 din Legea nr. 455/2005, semnătura electronică bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat este prezumată a îndeplini toate condițiile de valabilitate.
Prin urmare, instanța constată că procesul verbal este legal semnat nefiind nul.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Astfel, este indubitabil faptul că autovehiculul având numărul de înmatriculare_, a circulat în data de 08.02.2014, ora 09.30 pe DN 55, Km 22+750, pe raza localității Bratovoiești, fără a deține rovinietă valabilă, aspecte care reies din planșa foto depusă dosar( fila 27), coroborat cu susținerile părților, inclusiv a petentului, care nu neagă că autoturismul nu s-ar fi aflat în trafic.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că el nu avea la acea dată calitatea de contravenient, deoarece a vândut autoturismul anterior săvârșirii faptei, respectiv în data de 18.07.2013, iar fapta a fost constată la data de 08.02.2014 instanța constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 cuprinse în Ordinul 1501/2006 privind procedura Înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor: proprietarii de vehicule sau mandatarii acestora sunt obligați să solicite înmatricularea ori înregistrarea, după caz, înainte de a le pune în circulație și să solicite radierea lor din evidență, în cazurile prevăzute de lege, potrivit prevederilor prezentului ordin, iar potrivit alin.2 în cazul schimbării oricăror date înscrise în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare, titularul acestuia este obligat să solicite autorității emitente eliberarea unui nou astfel de document, în termen de cel mult 30 de zile de la data la care a survenit modificarea.
De asemenea, potrivit art. 24 alin 2 din același ordin, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data: d)trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane.
Conform dispozițiilor art. 7 din O.G. 15/2002 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului, iar potrivit art. 8(1), din același act normativ,, Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din actul normativ mai sus menționat - în înțelesul prezentei ordonanțe, termenii și expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: a)vehicul - orice autovehicul rutier înmatriculat, având cel puțin două axe sau un ansamblu format dintr-un autovehicul și semiremorca ori remorca tractată de acesta;
b)utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini;
Prin urmare, noțiunea de utilizator folosită de legiuitor are o semnificație mai largă incluzând nu numai persoana care deservește(folosește la un moment dat) un vehicul ci și pe proprietarul acestuia, căruia în calitate de deținător legal sau fost deținător al unui astfel de bun îi incumbă o . obligații legale.
Ca atare, potrivit dispozițiilor legale cuprinse în Ordinul 1501/2006, mai sus enunțate, proprietarului anterior(petentului) îi revenea obligația de a solicita radierea din circulație a autoturismului transmis.
Prin urmare, instanța constată că atâta timp cât petentul nu a îndeplinit formalitățile de înstrăinare conform Ordinului 1501/2006 în sensul radierii sale din baza de date a Direcției de Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, vânzarea nu este opozabilă terților care, cu bună credință s-au întemeiat pe această bază de date pentru a se informa cu privire la proprietarul autoturismului surprins, prin mijloace tehnice, că circulă fără a avea tariful de utilizare drum achitat.
Concluzionând, instanța apreciază că demersul petentului de a fi scos din evidențele fiscale nu era suficient (raportat la fapta pentru care a fost sancționat), ci acesta avea obligația de a solicita și radierea din circulație a autoturismului înmatriculat pe numele său, independent de faptul dacă noul proprietar înțelegea să procedeze la înmatricularea autoturismului pe numele său.
Astfel, nu se poate reține o culpă a CNADNR pentru că nu a cunoscut faptul vânzării, în măsura în care petentul nu și-a îndeplinit obligația de a radia de pe numele său proprietatea asupra autovehiculului.
Din aceste motive, instanța nu poate considera că există vreun caz care să înlăture răspunderea contravențională a acestuia, cât timp la baza erorii în care s-a aflat intimatul stă tocmai comportamentul nediligent al petentului.
Pentru aceste considerente, instanța reține că procesul verbal este legal și temeinic întocmit, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a pune în circulație un autoturism fără a avea achitat tariful de utilizare a drumului, chiar și sub forma neglijenței, se impune aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii, aceasta fiind în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și în limitele prevăzute de O.G. nr. 15/2002.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 34 din OG 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . 14 nr._ încheiat la data de 25.07.2014, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul S. I., domiciliat în C., ., ., . în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. SA București-Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică–CESTRIN, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red CDF/Tehn. DG
4 ex./ 04.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 599/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 55/2015. Judecătoria... → |
|---|
