Plângere contravenţională. Sentința nr. 7688/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7688/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 5627/215/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 7688
Ședința publică de la 08 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.- judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul C. E. D. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect „plângere contravențională".
În conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La a doua strigare a cauzei a răspuns av. B. A., pentru petent, lipsind petentul și reprezentantul intimatului.
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța pune în discuție probele solicitate de către petent prin cererea de chemare în judecată și de către intimat prin întâmpinare.
Av. B. A., pentru petent, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri. Arată că nu se opune probei cu înscrisuri solicitată de către intimat.
În temeiul dispozițiilor art. 255 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea procesului, iar în raport de dispozițiile art. 392 Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra fondului.
Av. B. A., pentru petent, solicită efectuarea adresei către I. D., în vederea precizării coordonatelor GPS ale aparatului radar, având în vedere că acesta a fost amplasat în afara localității.
Instanța, în ceea ce privește solicitarea formulată de către reprezentantul petentului privind efectuarea adresei către I. D., pentru a preciza coordonate GPS ale aparatului radar, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respinge această cerere ca nefiind utilă pentru soluționarea cauzei.
Av. B. A., pentru petent, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerii, anularea procesului-verbal contestat, arătând că agentul constatator nu a făcut dovada ca petentul se afla la Km indicat în procesul-verbal, iar în subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul, având în vedere că nu rezultă cu certitudine că petentul a săvârșit contravenția.
În temeiul art. 394 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile deduse judecății:
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._ /2014 petentul C. E. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. anularea procesului verbal ..P. nr._ încheiat la data de 07.03.2015 și pe cale de consecință, exonerarea de la plata amenzii contravenționale și restituirea permisului de conducere.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că prin procesul-verbal mai sus menționat, s-a reținut în esență, că a condus autoutilitara Nissan pe DN 6 km 208 + 600 m din direcția Caracal spre C., în afara localității L. cu viteza de 143 km/h, pe un sector de drum cu limitare de viteză 70 km/h, insăcele reținute în procesul-verbal de contravenție nu corespund realității.
Petentul a mai arătat că în momentul în care a fost oprit de echipajul de poliție petentul se afla în afara localității, unde limita de viteză, fiind un drum național european, era de 100 km/h, iar pe respectivul sector de drum nu a observat nici un indicator care să limiteze viteza la 70 km/h.
Mai mult decât atât, pe toată durata deplasării a adaptat viteza la limita legală, întrucât fusese avertizat luminos de autoturismele care circulau din sens opus că urmează să întâlnească un radar.
Totodată, petentul a apreciat că viteza cu care a fost înregistrat de aparatul radar este eronată, existând posibilitatea ca acesta să fi fost pornit cu foarte puțin timp înainte de a înregistra viteza autoturismului, în perioada de calibrare (setare) a aparatului radar, fiind de notorietate faptul că acesta înregistrează eronat vitezele autoturismelor în acel interval.
În drept, au fost invocate prevederile O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii petentul a depus la dosar proces verbal contestat, dovada comunicării procesului verbal, împuternicire avocațială, dovada . nr._/07.03.2015.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 25.03.2015 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Mai arată că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Faptele constatate în mod direct, de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută in sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constate faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 16.03.2015, petentul a arătat că martorul propus nu face parte din categoria celor menționați la art. 315 alin. 1 Cpciv., prin plângerea formulată nu a invocat niciun motiv de nelegalitate a actului.
În dovedire a depus planșe foto și verificarea metrologică.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de ambele părți considerând raportat la dispozițiile art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Cod de Procedură Civilă, că este admisibilă putând duce la soluționarea procesului.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 07.03.2015, petentul C. E. D. a fost sancționat amendă contravențională în cuantum de 877, 5 lei si reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, pentru că, la aceeași dată, a condus autoturismul marca Nissan cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, km 208-600m, cu viteza de 143 Km/oră, fiind înregistrat de aparatul radar . 109 montat pe auto MAI_, sector de drum cu limita de viteză de 70 km/h.
Fapta este prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr.195/2002 modif. și art. 102 alin. 3 lit.e O.U.G. nr. 195/2002 republ., respectiv „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republ. coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d din același act normativ cu clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv 9-20 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța arată că, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, acesta fiind însă prezumat nevinovat dacă nu există o probă care să confirme cele reținute în procesul-verbal.
Prezumția de nevinovăție este consacrată de art. 23 alin. 8 din Constituția României și de art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, în dreptul contravențional.
Sub acest aspect instanța reține că materia contravențiilor intră în domeniul „penal”, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții europene a drepturilor omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii și că prezumția de nevinovăție „comandă ca sarcina probei să revină acuzării” și ca orice dubiu să profite „acuzatului”, astfel cum s-a pronunțat Curtea Europeană a drepturilor omului, printre altele în cauza Barberá, Messengué și Jabardo împotriva Spaniei din 1998.
În cauza de față, cele reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt dovedite prin planșele foto depuse la dosar (fila 19) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 07.03.2015 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 143 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, planșele foto fiind realizate într-un interval de timp de doar 5 secunde, respectiv de 15.48.28 – planșa 3481 până la 15.48.31- planșa 3586, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 143 km/h, în ultima planșă foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului, respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 143 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare DJ-_, condus de petentul C. E. D. .
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar . 109, era verificat metrologic la data constatării faptei, 07.03.2015, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/19.03.2014, valabil până 19.03.2015(fila 20). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
De asemenea, instanța mai arată că privitor la posibilitatea aparatului radar de a înregistra viteza cumulata a mai multor autoturisme), verificarea cerințelor N.M.L. 021-05, inclusiv punctul 3.3.2., se realizează numai cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele, iar un cinemometru care are calitate de mijloc legal de măsurare nu poate înregistra viteza cumulata a doua autoturisme alăturate, care se afla în raza sa de acțiune.
Totodată, instanța nu poate avea în vederea susținerea petentului referitoare la faptul că limita de viteză pe sectorul de drum pe care circula era de 100 km/h întrucât din adresa nr._/21.05.2015 rezultă limita de viteză pe DN 6, km 208-600 m este de 70 km/h.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
Ca atare, având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal . nr._ încheiat la data de 07.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul C. E. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat B. A. cu sediul în C., ..13, jud. D., nr. pașaport_ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. cu sediul în C., ., jud. D., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.06.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red CFD/Tehn. DG
4 ex./ 07.07.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8948/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7804/2015.... → |
|---|
