Plângere contravenţională. Sentința nr. 8004/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8004/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 8004/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 8004/2015
Ședința publică din data de 11 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. O.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul N. F. în contradictoriu cu intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petentul personal și c.j D. E. pentru intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul a comunicat cazierul auto al petentului, după care,
C.j D. E. pentru intimat depune la dosar delegație de reprezentare juridică.
Instanța procedează la legitimarea petentului N. F., acesta prezentând CI . nr._.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 131 NCPC, procedează la verificarea competentei materiale, generale si teritoriale a Judecătoriei C., constatând că potrivit art. 94 NCPC și art. 32 OG 2/2001, este competentă material, general și teritorial să soluționeze cauza.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților pentru propunerea de probe:
Petentul N. F., solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, precum și proba testimonială cu martorul prezent V. I. D..
C.j D. pentru intimat, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar, învederând ca nu se opune la administarea probei testimoniale solicitate de petent.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 254, 255, 258 NCPC, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar petentului și proba testimonială cu martorul V. I. D..
În temeiul art. 238 alin. 1 NCPC, având în vedere obiectul cauzei și probatoriul ce se impune a fi administrat, instanța estimează la 4 luni durata necesară pentru cercetarea procesului.
În temeiul art. 318-321 NCPC, instanța procedează la ascultarea martorului V. I. D. sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 319 NCPC, declarația acestuia fiind consemnată si atașată la dosar.
În timpul audierii martorului V. I. D., petentul depune la dosar planșe foto.
C.j D. pentru intimat, învederează că nu se opune depunerii de către petent a planșelor foto.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, în conformitate cu prevederile art. 392 NCPC, instanța declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul N. F., solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului-verbal contestat iar, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment, fiind prima abatere, fără consecințe grave. Nu solicită cheltuieli de judecată.
C.j D. E. pentru intimat solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, menținerea actului sancționator ca legal întocmit, învederând ca lasă la aprecierea instanței măsura privind înlocuirea sancțiunii aplicate petentului cu avertisment.
În temeiul art. 394 NCPC, instanța declară închise dezbaterile și retine cauza pentru deliberare si pronunțare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, deliberând constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 03.03.2015, sub nr._, petentul N. F. a chemat în judecată intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună, în principal, anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor . nr._ si pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare contravențională cu amenda în cuantum de 390 lei si suspendarea dreptului de a conduce 30 de zile, în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment, precum si obligarea Primăriei C., prin Primar, la restituirea amenzii plătite conform dovezii anexate plângerii.
In motivare, petentul a arătat ca la data de 18.02.2015, ora 18:35, se deplasa cu autoturismul marca Dacia cu nr. de înmatriculare_ pe . sens unic, pe banda a doua din trei disponibile. In aproprierea trecerii de pietoni de la intersecția cu bulevardul Dacia, a observat pe trotuarul din stânga un pieton care se deplasa in sensul său de mers, însa, înainte de a ajunge la trecere, pietonul a părăsit trotuarul si a coborât pe banda numărul trei a părții carosabile. După aproximativ 30 de metri de intersecție, a observat o mașina cu însemnele politiei parcata neregulamentar pe trotuar, care i-a făcut semn sa oprească. Agenții constatatori i-au solicitat documentele la control după care i-au reproșat că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal corespunzător, lucru total neadevărat deoarece respectiva persoana nu se afla pe trecere în momentul în care a circulat cu autoturismul.
A susținut că agentul constatator a indicat în mod eronat numele străzii unde s-a săvârșit contravenția. Trecerea de pietoni se afla pe . . este menționat în procesul-verbal contestat. Agentul constatator nu a indicat faptul ca . unic, nu a menționat care era banda pe care petentul se deplasa si care era banda de pe care a început pietonul traversarea.
De asemenea, o omisiune esențială a agentului constatator este aceea că nu a menționat unde se afla poziționat. Agentul constatator se afla la o distanta de aproximativ 40 de metri, stând în mașină, în partea dreapta. De la această distanță, agentul constatator a susținut că a observat, în condiții de iluminare slabă, pe geamul lateral stânga, peste colegul aflat la volan, cu exactitate cele petrecute, însă, din poziția sa, agentul constatator nu putea observa cu exactitate poziția pietonului față de trecerea de pietoni, la momentul trecerii autoturismului condus de petent.
In drept, plângerea a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. 2, art. 20 alin. 2 din OG 2/2001.
Plângerea a fost legal timbrată.
In dovedirea plângerii, petentul a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru in cuantum de 20 lei, copie CI, procesul verbal contestat in copie, propunând spre audiere pe martorul V. I. D..
Legal citat, intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a arătat că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului, instanța neputând da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate, altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusă de către agentul constatator este temeinică și legală, procesul-verbal făcând deplina dovadă a situației de fapt menționată în cuprinsul său.
Referitor la procesul-verbal, intimatul a opinat că instanța trebuie să-i recunoască valoarea probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere că este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, intimatul a învederat instanței că deși O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare, din economia art. 34 rezultă că procesul-verbal face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată de legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrinele de specialitate, cât și în practica instanțelor judecătorești.
De asemenea, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 254 din Noul Cod de Procedură Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată nu mai pot fi cerute decât în condițiile prevăzute de art. 254 alin. 2 din același act normativ deoarece, în caz contrar, se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările intimatului și probele propuse raportându-se doar la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.
În drept, au fost invocate prevederile codului de procedură civilă și ale O.G. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă cf. art. 411 NCPC.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 24.04.2015, s-a dispus emiterea unei adrese către intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., pentru a comunica cazierul auto al petentului N. F., relațiile solicitate fiind înaintate cu adresa nr._/06.05.2015.
În scop probator, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri iar petentului și proba testimonială cu martorul V. I. D., audiat în cauză și a cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 18.02.2015, petentul N. F. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea exercitării dreptului de conducere, deoarece a condus auto Dacia cu nr._, pe bld. D. din mun. C., iar la trecerea de pietoni amplasată în zona Poliției TF C. nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii, pe trecerea de pietoni marcată și semnalizată corespunzător, în direcția sa de mers.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat de primire, cu obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în termen legal.
În ceea ce privește legalitatea actului sancționator, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG 2/2001R, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de textul normativ sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, cele consemnate fiind constatate în mod direct de agentul constatator și fiindprobate cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la emitent) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotarârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002R au drept scop reglementarea regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea condițiilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în aplicarea acestor norme este de importanță capitală.
În același timp însă, persoana sancționată în temeiul acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001R), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007 și N. G. împotriva României, Hotărârea din 3 aprilie 2012).
În cauză, se constată că a fost respectat dreptul la apărare al petentului, acesta având posibilitatea în mod efectiv de a propune probe în apărare, ce au fost administrate nemijlocit de instanță.
Prin urmare, deși a uzat de toate garanțiile procesuale privind dreptul său la apărare, petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, având în vedere înscrisurile depuse la dosarul cauzei și susținerile petentului din cuprinsul plângerii contravenționale, care se coroborează cu aspectele menționate în procesul-verbal de contravenție, instanța constată că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.
În speță, cele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt constatările personale ale agentului constatator, neinfirmate de petent în cursul cercetării judecătorești, prin administrarea unui probatoriu convingător, veridic, pertinent și concludent.
În ceea ce privește depoziția martorului V. I. D., amic și coleg de serviciu al petentului, instanța reține că și aceasta se coroborează cu restul probatoriului administrat în cauză, martorul confirmând starea de fapt consemnată în actul sancționator. De asemenea, martorul confirmă și că agentul constatator se afla ieșit din mașina poliției, la o distanță de aproximativ 20 m de trecerea de pietoni, în direcția de mers a petentului, prin urmare vizibilitatea acestuia fiind maximă, fiind combătute astfel apărările petentului în privința acestor aspecte. Referitor la susținerile martorului că pietonul s-ar fi angajat în traversare pe lângă trecerea de pietoni, instanța constată, din observarea planșelor foto depuse chiar de petent, că trotuarul din zona trecerii de pietoni era înzăpezit, fiind acoperit de un strat consistent de zăpadă și gheață. În aceste condiții, este evident că pietonul nu putea să se angajeze în traversarea trecerii decât prin ocolirea zonei înzăpezite, împrejurare care nu înlătură nici existența faptei și nici răspunderea contravențională a petentului. De altfel, petentul însuși susține că circula pe banda a doua iar pe sectorul de drum respectiv circulația se desfășoară pe trei benzi de mers, cu sens unic. Este evident că depoziția martorului cuprinde și o oarecare doză de subiectivism în privința modului de percepție și de relatare a faptelor, dată fiind relația apropiată existentă între petent și martor, și tocmai de aceea instanța a reținut în aprecierea probatoriilor doar acele împrejurări relatate de martor care se coroborează cu restul probelor administrate.
Cu toate acestea, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 - care constituie dreptul comun în materie contravențională, coroborat cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, ce permit instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată contravenientului, instanța consideră că sancțiunea amenzii în cuantum de 390 lei este totuși suficientă pentru a-i atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce îi revin potrivit dispozițiilor OUG nr. 195/2002 R. .
Opinia instanței se întemeiază pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și pe cele prevăzute de art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform căruia la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont și de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.
De asemenea, conform art. 5 alin. 6 din OG nr. 2/2001, sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.
Prin urmare, într-o primă etapă, în funcție de natura faptei se stabilește care dintre sancțiunile complementare este incidentă, iar apoi, raportat la gravitatea faptei, agentul constatator sau instanța de judecată decid dacă este necesară sau nu aplicarea sancțiunii complementare specifice naturii contravenției.
În mod evident, dacă fapta are o gravitate care să facă necesară sancțiunea complementară, aceasta va fi aplicată, în timp ce, în cazul în care fapta are o gravitate redusă, sancțiunea nu se va aplica.
Nu poate fi primită opinia conform căreia sancțiunile complementare prevăzute de OUG nr. 195/2002R nu ar putea fi înlăturate, întrucât aceasta nu ține cont de faptul că, de principiu, orice sancțiune trebuie individualizată și aplicată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze și, totodată, de faptul că există dispoziții exprese în OG nr. 2/2001, anterior citate, care permit analizarea critică și a sancțiunilor complementare.
Sub acest aspect, instanța reține din coroborarea materialului probatoriu administrat în cauză că petentul, circulând în data de 18.02.2015 pe bld. D. din mun. C., nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea străzii la trecerea de pietoni amplasată în zona Poliției TF C., însă fapta nu s-a soldat cu alte consecințe, petentul se află la prima abatere de acest gen și tot la prima încălcare a Codului Rutier din 2009 și până în prezent, potrivit mențiunilor din cazierul auto depus la fila 27, împrejurări care, deși nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia, cel puțin o atenuează, probând o gravitate mult mai redusă a faptei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, reținând și conduita relativ sinceră a petentului și că a conștientizat consecințele faptelor sale, instanța urmează să admită în parte plângerea și să modifice procesul-verbal . nr._ din data de 18.02.2015, în sensul că va dispune anularea sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de conducere, cu consecința restituirii permisului de conducere reținut.
Va menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Va atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor O.U.G. nr. 195/2002R. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N. F., cu domiciliul în mun. C., .. 73, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. D. – BIROUL RUTIER C., cu sediul în mun. C., ., județul D..
Modifică procesul-verbal de constatare a contravenției contestat . nr._ din data de 18.02.2015 în sensul că dispune anularea sancțiunii complementare privind suspendarea exercitării dreptului de conducere.
Menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
Atrage atenția petentului asupra respectării dispozițiilor OUG nr. 195/2002R.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria C. și se soluționează de Tribunalul D..
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. M. O.
Red./tehn.CM./MO.
4ex./06.11.2015
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 7972/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7997/2015. Judecătoria... → |
|---|
