Fond funciar. Sentința nr. 6092/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6092/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 6092/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6092/2015
Ședința publică de la 08 Mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C.-Nicușor M.
Grefier: R. C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E. I. în contradictoriu cu pârâtele C. L. C. DE FOND FUNCIAR PRIN PRIMAR și C. J. DE FOND FUNCIAR D. PRIN PREFECT, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamanta E. I. prin av. V., lipsă fiind pârâtele C. Locală C. de fond funciar prin Primar și C. Județeană de fond funciar D. prin Prefect.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă, instanța, din oficiu, pune în discuție stabilirea competenței Judecătoriei C..
Având cuvântul, reclamanta E. I. prin av. V. învederează că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
În temeiul art. 131 Cod procedură civilă coroborat cu art. 126 alin. 1 Constituție și art. 53 – art. 58 din Legea 18/1991, constată că este competentă general, material și teritorial cu judecarea cauzei.
Instanța, din oficiu, invocă excepția prematurității acțiunii raportat la art. 4, art. 7 și art. 11 din Legea 165/2013 și acordă cuvântul pe excepție.
Reclamanta E. I. prin av. V. solicită respingerea excepției prematurității acțiunii pentru motivele arătate în întâmpinare ( art. 8 din Legea 165/2013 ).
INSTANȚA
Prin acțiunea înregistrată în data de 24.11.2014 pe rolul judecătoriei C. sub numărul_ reclamanta E. I. a solicitat în contradictoriu cu C. L. C. DE FOND FUNCIAR PRIN PRIMAR și C. J. DE FOND FUNCIAR D. PRIN PREFECT ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea COMISIEI LOCALE DE FOND FUNCIAR C. să întocmească și să înainteze COMISIEI JUDETENE DE FOND FUNCIAR D. documentația prealabilă în vederea emiterii titlului de proprietate pe numele meu pentru suprafața de 2,26 validată în baza Legii nr. 247/2005 prin HCJ nr. 1779/2008 în anexa 29 poziția 19 și obligarea COMISIEI JUDETENE DE FOND FUNCIAR D. să emită titlul de proprietae pe numele său pentru suprafața de 2,26 ha menționate.
În fapt a arătat că prin adresa nr. 1305/27.05.2011 i s-a adus la cunoștință că a fost validată în baza legii 247/2005 cu suprafața de 2,26 ha prin HCJ 1779/2008 anexa 29 poziția 19.
A menționat că nici până în prezent nu s-a înaintat Comisiei Județene documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate și, evident, nici nu a fost emis titlul de proprietate.
Fiind validată propunerea Comisiei Locale și reconstituit dreptul de proprietate, revenea Comisiei Locale obligația de a o pune în posesie și a înainta Comisiei Județene documentația necesară întocmirii titlului de proprietate, iar aceasta din urmă să emită titlul de proprietate.
De la data hotărârii de validarea a Comisiei Județene au trecut 6 ani și titlul nu a fost emis.
În drept a invocat dispozițiile Legii 18/1991, Legii 1/2000 și ale art. 5 și l din din HG 890/2005.
A atașat acțiunii în copie conformă cu originalul adresa 1305/27.05.2011.
În data de 20.01.2015 pârâta C. L. C. DE FOND FUNCIAR PRIN PRIMAR a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepția prematurității acțiunii având în vedere dispozițiile art. 7 alin. 1 din legea 165/2013 care arată că "Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar."
Conform art. 11 din aceeași Lege "Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile."
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că suprafața de 2,26 ha cu care a fost validată reclamanta în anexa 29 poziția 19 se află pe teritoriul Stațiunii de Cercetări Agricole Șimnic, iar punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate nu este posibilă decât după semnarea documentelor de preluare a terenurilor dintre Stațiune și C. Locală.
A arătat că nu dispune în prezent de rezervă de teren pentru a se putea proceda la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor îndreptățite.
În drept și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și 207 NCPC.
În data de 24.02.2015 reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat respingerea excepției prematurității pentru următoarele considerente:
A invocat excepția lipsei calității procesuale active a Comisiei Locale de a invoca excepția prematurității cererii de obligare a Comisiei Județene de a emite titlul de proprietate arătând că prima nu are calitatea de a invoca excepții privind obligațiile celei de a doua.
În ceea ce privește petitul prin care cere obligarea Comisiei Locale de a întocmi documentația necesară emiterii titlului nu se pune problema prematurității, deoarece nu cere punerea în posesie și să trimită documentația la C. Județeană.
Pe fond a menționat că este invocată de C. Locală propria culpă afirmând că nu a semnat încă documentele de preluare a terenurilor de la Stațiunea de Cercetări Agricole Șimnic.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamanta a fost validat cu suprafața de 2,26 ha în anexa 29 poziția 19 la Legea 247/2005 conform HCJ nr. 1779/2008.
Întrucât la data apariției legii 247/2005 C. LOCALĂ DE APLICARE A LEGII 247/2005 C. nu deținea teren de rezervă la dispoziție drept pentru care reclamanta nu a fost pusă în posesie și nu s-a emis titlul de proprietate.
C. locală a învederat instanței că terenul reclamantei 2,26 ha cu care a fost validată reclamanta în anexa 29 poziția 19 se află pe teritoriul Stațiunii de Cercetări Agricole Șimnic, iar punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate nu este posibilă decât după semnarea documentelor de preluare a terenurilor dintre Stațiune și C. Locală, lucru care nu s-a întâmplat până în prezent.
Potrivit art. 4 din Legea 165/2013 "Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Conform art. 7 din aceeași lege "Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar. Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile."
Art. 11 din aceeași lege prevede următoarele: "Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016. În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru. În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire. În situația în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenției Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituție are calitatea de intervenient forțat în cauză."
Conform art. 248 C. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."
În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii instanța constată că această este întemeiată, având în vedere faptul că acțiunea a fost introdusă după . Legii 165/2013 și urmează să o admită cu consecința respingerii acțiunii ca prematur introduse, pentru următoarele considerente:
Rezolvarea corectă a pricinii comportă probleme de legalitate, adică de aplicare a normelor de drept incidente, aplicabilitatea Legii nr. 165/2013 fiind de esența soluționării cauzei.
Legea nr. 165/2013 de imediată și de generală aplicare tuturor procedurilor administrative ori judiciare, indiferent de stadiul lor, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Se reține,așadar, că rezolvarea prezentului litigiu se raportează, în esență, la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr.165/16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, recurenta susținând că aceasta este incidentă situației de fapt deduse judecății.
Acest act normativ este de imediată aplicare situațiilor litigioase în curs de derulare, conform regulii "tempus regit actum" și nu există nici un temei de drept pentru a se aplica o normă anterioară de drept substanțial în varianta în care aceasta era în vigoare la data introducerii acțiunii (respectiv, art.64 din Legea 18/1991), cu ignorarea prevederilor noii legi; litigiul de față intră în categoria "facta pendentia", fiind o situație litigioasă în curs de derulare la data intrării în vigoare a noului act normativ, neavând relevanță data la care a fost introdusă acțiunea, câtă vreme legea nouă nu conține nici o normă de ultraactivare a legii vechi.
Potrivit art .4 din Legea 165/2013, "dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Prin urmare, legiuitorul intern a avut în vedere jurisprudența CEDO în materia imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului totalitar și a specificat în mod imperativ că noul act normativ, care vine să completeze și să reconfigureze legislația reparatorie anterioară, este pe deplin incident procedurilor administrative și judiciare în curs de derulare.
Această trimitere expresă la jurisprudența Curții Europene de la Strasbourg în corpul actului normativ analizat relevă contextul general legislativ, social și economic în care a fost adoptat noul act normativ, puterea legiuitoare exercitându-și atributul de legiferare pe baza unor premise ce vizează impactul legislației reparatorii asupra întregii societăți românești. Premisele avute în vedere de puterea legiuitoare la adoptarea unui act normativ nu pot fi negate de puterea judecătorească la soluționarea unor cauze concrete, întrucât aceasta ar echivala cu o imixtiune în domeniul altei puteri și ar nega principiul separației acestora, principiu care este de esența oricărei ordini constituționale firești. Fiind de principiu faptul că legea este un act de suveranitate, pe când hotărârea unei instanțe de judecată este un act de jurisdicție, instanța de judecată nu poate substitui o normă de drept aflată în vigoare cu o normă creată pe cale pretoriană, după nici nu poate cenzura oportunitatea adoptării anumitor norme juridice, întrucât aceasta ține de procesul de legiferare, care nu intră în domeniul său de competență instituțională.
Art. 20 alin. 2 din Constituția României reglementează prioritatea reglementărilor internaționale față de normele adoptate de legiuitorul intern în situația în care există neconcordanțe între acestea în ceea ce privește drepturile fundamentale ale omului, iar în virtutea acestui text constituțional instanța de judecată poate aplica o reglementare internațională într-o situație litigioasă în care se reclamă protejarea unui drept fundamental, reglementarea respectivă având o forță juridică superioară față de norma legiuitorului intern.
Această regulă este inoperantă în cauza supusă soluționării, deoarece reglementarea internațională invocată, în mod uzual, în jurisprudență, în cadrul litigiilor din această materie - art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la CEDO, care garantează respectarea dreptului de proprietate – nu poate înlătura, pur și simplu, aplicarea unei legi care este de imediată aplicare și al cărei scop este finalizarea procedurilor de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilele preluate în mod abuziv, în condițiile în care în cuprinsul său se face referire expresă la hotărârea pronunțată în cauza-pilot în materia imobilelor preluate abuziv în contradictoriu cu statul român. Tribunalul subliniază, o dată în plus, că o reapreciere a concordanței Legii nr. 165/2013 cu normele CEDO, în contextul în care legiuitorul a apreciat implicit că acestea sunt concordante (prin statuarea conținută de art. 4 din lege) ar echivala cu o ingerință în atribuțiile unei alte puteri a statului.
Art. 7 alin. 1 din Legea 167/2013 dispune că: "până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar", iar potrivit alineatului 2, "dispozițiile alin. 1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile".
Prin urmare, dispozițiile art. 7, raportate la dispozițiile art. 4 din lege instituie o suspendare a obligațiilor comisiilor de fond funciar privind punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local.
Art. 5 din lege reglementează constituirea unei noi autorități administrative, C. locală pentru inventarierea terenurilor, art. 6 reglementează obligația acestei comisii de a întocmi, în termen de 180 de zile de la data constituirii, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ – teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ – teritorială; art. 8 din lege reglementează obligația comisiilor locale de fond funciar de a centraliza toate cererile de reconstituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire; art. 11 reglementează obligația comisiilor locale și județene de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016; art. 11 alin. 2 reglementează plângerea pe care o are la dispoziție persoana interesată în situația neîndeplinirii acestor obligații; art. 12 reglementează modul în care se va face atribuirea terenurilor reconstituite; art. 32 instituie măsuri pentru urgentarea soluționării cererilor de retrocedare.
Se observă că titlul legii vizează "măsurile pentru finalizarea procesului de restituire", iar legea conține un calendar de efectuare a tuturor etapelor de finalizare a acestui proces, reglementând în mod imperativ termenele în care trebuie efectuate operațiunile respective.
Totodată, potrivit art. 2 din Legea 165/2013, unul dintre principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de acest act normativ este principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.
Se reține că atât Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, cât și celelalte acte normative succesive din același domeniu, au instituit veritabile raporturi juridice obligaționale între persoanele al căror drept la reconstituire a fost recunoscut prin validare și comisiile de fond funciar, cărora le incumbă obligațiile legale de punere în posesie și emitere a titlurilor de proprietate. Ca efect al noii legi, raporturile juridice respective se mențin, există în continuare, doar că obligațiile ce le revin comisiilor de fond funciar sunt suspendate pe perioada intervalului de timp avut în vedere de calendarul de finalizare a procedurilor de restituire reglementat de lege. Beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate funciară își păstrează calitatea de creditori ai obligațiilor privind finalizarea procedurilor de reconstituire prin concretizarea obiectului material al dreptului recunoscut și stabilit, în cadrul cărora obligațiile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate ocupă un loc important, iar comisiile de fond funciar rămân, în continuare, debitori ai acestor obligații legale, obligații a căror executare este suspendată în baza legii.
Așa fiind, toate aceste subiecte de drept aflate într-o situație precum cea a recurenților reclamanți rămân titulari ai unui bun în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, precum și în accepțiunea statornicită de jurisprudența CEDO. Legea 165/2013 nu le neagă și nu le anihilează această calitate, dobândită în urma parcurgerii procedurii administrativ – jurisdicționale prevăzute de lege, particularitatea acesteia constând în aceea că legiuitorul și-a asumat, practic, o ingerință în acest drept, ingerință ce constă într-o nouă amânare a procesului general de restituire a proprietăților imobiliare preluate în mod abuziv, din rațiuni ce vizează asigurarea unui echilibru între interesul particular și cel general. Or, potrivit celor deja arătate în considerentele prezentei decizii, asumarea acestei ingerințe de către puterea legiuitoare și menționarea jurisprudenței CEDO în corpul actului normativ nu este cenzurabilă de către puterea judecătorească.
Instanța are în vedere și realitățile jurisprudențiale incontestabile ce au precedat apariția acestui act normativ, în sensul că în foarte multe cazuri comisiile locale de fond funciar s-au apărat invocând lipsa rezervei de teren disponibil pentru punerile în posesie, existând și cazuri în care s-a probat efectuarea unor demersuri către autoritățile competente în vederea predării unor suprafețe de teren în vederea finalizării procedurilor de reconstituire. Lipsa terenului disponibil la nivelul celor mai multe unități administrativ – teritoriale a devenit o realitate notorie, ce a determinat intervenția organului legislativ, în contextul în care orice act normativ are la bază o anumită nevoie de reglementare a unei anumite realități sociale.
În fine, instanța mai reține și că orice hotărâre judecătorească ar trebui să tranșeze în mod eficient o anumită situație litigioasă, iar efectul substanțial al hotărârii, dezlegarea dată în fapt și în drept, ar trebui să conducă la o finalitate concretă a procesului, și nu la una formală și iluzorie pentru partea care a triumfat. Mai exact, o hotărâre judecătorească prin care s-ar consfinți dreptul actual al reclamantului la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate și prin care comisiile de fond funciar ar fi obligate să-și îndeplinească obligațiile legale, cu toate că la nivelul unității administrativ-teritoriale nu există suprafețe disponibile, ar fi susceptibilă de executare silită conform regulilor din materia obligațiilor de a face, fără ca dreptul beneficiarului reconstituirii să poată fi concretizat în modalitatea avută în vedere în etapa validării, fără ca finalitatea hotărârii judecătorești să rezide în stabilirea unui drept concret și efectiv, așa cum ar trebui să fie dreptul de proprietate asupra unui teren înscris într-un titlu de proprietate ce intră în circuitul civil, teren cu care proprietarul a fost pus în posesie.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prematurității acțiunii invocată din oficiu de instanță.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta E. I. domiciliată în C., ., județul D. în contradictoriu cu pârâtele C. L. C. DE FOND FUNCIAR PRIN PRIMAR cu sediul în C., ., nr. 7, județul D. și C. J. DE FOND FUNCIAR D. PRIN PREFECT cu sediul în C., Unirii, nr. 19, județul D., ca prematur introdusă.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, apel care se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, azi 08.05.2015.
PreședinteGrefier C.-Nicușor M. R. C. B.
Red. C.N.M
Tehnored. RCB/5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6145/2015. Judecătoria CRAIOVA | Contestaţie la executare. Sentința nr. 7926/2015. Judecătoria... → |
|---|
