Plângere contravenţională. Sentința nr. 8599/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8599/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 5952/215/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 8599
Ședința publică de la 22 Iunie 2015
Completul compus din:
Președinte-C.-F. D.-Judecător
Grefier-D. G.
Pe rol, soluționarea cauzei Civile formulată de petentul G. O. în contradictoriu cu intimatul I. D., având ca obiect "plângere contravențională".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. F. G., pentru petent, lipsind petentul și reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
- procedura legal îndeplinită;
- cauza are ca obiect "plângere contravențională";
Verificând, din oficiu, competența în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 NCPC, având în vedere dispozițiile art. 32 din OG nr. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că av. F. L. G. nu are calitatea de avocat conform legii 136/1995, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 104 pct. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform cărora „În cazul în care niciuna dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța dispune o nouă strigare a cauzei, în ordinea listei de ședință, având în vedere lipsa părților.
La doua strigare a cauzei au lipsit petentul și reprezentantul intimatului.
În temeiul dispozițiilor art. 255 coroborat cu art. 258 Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că această probă este admisibilă, putând duce la soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte excepții de invocat și cereri de formulat, instanța constată, în temeiul art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească, iar în temeiul art. 389 și urm. Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de fata constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. data de 12.03.2015 sub nr._ petentul G. O. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului-verbal . nr._/01.03.2015, exonerarea de plata amenzii, anularea măsurii privind reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 90 zile, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii, petentul a susținut, în esență, că nu se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale reținută în sarcina sa prin procesul-verbal contestat, întrucât, în data de 01.03.2015, pe DN 6 Km 208, în timp ce conducea autoturismul marca Nissan Quashqai, cu nr. de înmatriculare_ dinspre C. spre L., s-a deplasat cu o viteză mai mică față de cea indicată de agentul constatator în procesul-verbal contestat, respectiv sub 120 km/oră, invocând Normele de Metodologie Legală nr. 021-05, respectiv faptul că aparatele radar înregistrează o marjă de eroare de +/- 3%, astfel că aplicând limita inferioară absolută a marjei de eroare, fapta nu se mai încadrează în categoria de sancțiune prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e), ci în categoria inferioară de sancțiune prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. d) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, acolo unde nu mai este prevăzută sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile aplicându-se numai sancțiunea amenzii și a punctelor de penalizare.
În drept, petentul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 31 alin. 1, art. 7 alin. 2, art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 și NML 021-05/23.11.2005.
La dosarul cauzei, petentul a depus, în scop probator procesul-verbal contestat, fotocopia cărții de identitate, plicul poștal.
Plângerea a fost legal timbrată.
La data de 31.03.2015 intimatul I.P.J. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că procesul-verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. In opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Referitor la procesul-verbal, consideră ca instanța de judecata trebuie să-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.,
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atât in doctrina de specialitate, cat si in practică instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul, a fost sancționat contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât si cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. În special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
În drept, intimatul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 rep., Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. și OUG nr. 2/2001.
La dosarul cauzei, intimatul a depus, în scop probator, în copie, buletinul de verificare metrologică și planșe fotografice.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 06.05.2015, petentul a reiterat susținerile din plângerea formulată.
În cauză, s-a administrat proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți.
Analizând întregul material probator administrat in cauza, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 01.03.2015, petentul G. O. a fost sancționat amendă contravențională în cuantum de 1560 lei si reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioada de 90 zile, pentru că, la aceeași dată, a condus autoturismul marca Nissan, cu nr. de înmatriculare_, pe DN 6, km.208, cu viteza de 122 Km/oră, sector de drum cu limita de viteză 70 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar . 110 montat pe auto MAI_.
Fapta este prevăzută de art. 121 alin. 1 din Regulamentul de Aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 modif. și art. 102 alin. 3 lit.e O.U.G. nr. 195/2002 republ., respectiv „depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic” și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002 republ. coroborat cu art. 98 alin. 4 lit. d din același act normativ cu clasa a IV-a de sancțiuni, respectiv 9-20 puncte amendă și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Instanța reține că, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate, dar verificând din oficiu acest aspect, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța arată că, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, acesta fiind însă prezumat nevinovat dacă nu există o probă care să confirme cele reținute în procesul-verbal.
Prezumția de nevinovăție este consacrată de art. 23 alin. 8 din Constituția României și de art. 6 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și de jurisprudența Curții Europene a drepturilor omului, în dreptul contravențional.
Sub acest aspect instanța reține că materia contravențiilor intră în domeniul „penal”, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curții europene a drepturilor omului, care țin de natura faptei și de gravitatea sancțiunii și că prezumția de nevinovăție „comandă ca sarcina probei să revină acuzării” și ca orice dubiu să profite „acuzatului”, astfel cum s-a pronunțat Curtea Europeană a drepturilor omului, printre altele în cauza Barberá, Messengué și Jabardo împotriva Spaniei din 1998.
În cauza de față, cele reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției sunt dovedite prin planșele foto depuse la dosar ( fila 16 ) și realizate cu aparatul radar, care fac suficientă dovadă a faptului că, petentul, la data de 01.03.2015 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 122 km/h.
Astfel, analizând planșele foto depuse la dosar se observă că în toate aceste planșe a fost filmat un singur autoturism, planșele foto fiind realizate într-un interval de timp de doar 6 secunde, respectiv 12.16.25 – planșa 2542 până la 12.16.31- planșa 2728, iar autoturismul filmat în acest interval de timp a avut o viteza de 122 km/h, în ultima planșă foto distingându-se în mod clar numărul de înmatriculare al autoturismului respectiv_ .
Având în vedere succesiunea rapidă a acestor înregistrări, precum și faptul că aceste înregistrări au fost făcute cu un aparat tehnic verificat metrologic, instanța apreciază că autoturismul ce se deplasa cu viteza de 122 km/h, este autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de petentul G. O..
Instanța mai arată faptul că, potrivit dispozițiilor art. 1.1 și 1.2 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005 privind aparatele pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), pentru a fi utilizate în măsurările de interes public, cinemometrele folosite de poliția rutieră la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, trebuie să respecte cerințele metrologice și tehnice din prezenta normă, iar pentru ca acestea să poată constitui probe pentru aplicarea legislației rutiere, trebuiesc îndeplinite cerințele privind utilizarea cinemometrelor prevăzute de 5.2.1 din acest act.
Potrivit dispozițiilor art. 5.2.1 din Norma de Metrologie Legală nr. 021/23.11.2005, cinemometrele pot fi utilizate numai dacă au fost verificate metrologic, marcate și sigilate, fiind necesar să existe buletine de verificate metrologică în termen de valabilitate.
Astfel, instanța reține faptul că cinemometrul la care se face referire expresă în cadrul descrierii faptei, aparatul radar . 110, montat pe autoturismul MAI_ era verificat metrologic la data constatării faptei, 01.03.2015, potrivit mențiunilor buletinului de verificare metrologică nr._/19.03.2014, valabil până 19.03.2015(fila 17). Existența dovezii verificării metrologice prezumă implicit că aparatul radar este omologat potrivit legii, intimata neavând obligația, potrivit normelor arătate, de a face dovada omologării acestuia separat de cea a verificării metrologice.
În ceea ce privește susținerea petentului referitoare la faptul că agentul constatator nu a luat în considerare eroarea de -3%, aceasta nu poate fi reținută de instanța întrucât pleacă de la două premise neprobate în cauză și anume: 1. că eroarea de măsurătoare a aparatului radar s-ar fi situat la nivelul de – 3km/h și că eroarea de măsurătoare s-ar fi manifestat exclusiv în sens pozitiv, deși este admis că această eroare poate fi atât negativă cât și pozitivă.
În aceste condiții, instanța apreciază că procesul-verbal este temeinic încheiat, fapta reținută fiind dovedită prin probele de la dosar, astfel cum acestea au fost interpretate anterior.
Ca atare, având în vedere considerentele expuse mai sus, precum și dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța consideră plângerea contravențională neîntemeiată, urmând să o respingă ca atare, cu consecința menținerii procesului verbal . nr._ încheiat la data de 01.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. O., domiciliat în C., ., ., ., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I.P.J. D. cu sediul în C., ., jud. D., cod fiscal_, cont IBAN RO11TREZ__ împotriva procesului verbal ., nr._/ încheiat la data de 01.03.2015 ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cerere de apel ce se va depune la sediul Judecătoriei C..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.06.2015.
Președinte,Grefier,
C.-F. D. D. G.
Red. CFD/Tehnored. DG
4 ex./10.07.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 7387/2015. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7674/2015.... → |
|---|
