Plângere contravenţională. Sentința nr. 9489/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9489/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 34250/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 9489/2015
Ședința publică din data de 03.07.2015
Completul constituit din:
Președinte: C. A.
Grefier: I. Ș.-C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul BUREAȚĂ G. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul prin avocat Veliscu și martorul U. G., lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 318 și urm. NCPC, instanța procedează la audierea martorului U. G., a cărui declarație se află consemnată, semnată și atașată la dosarul cauzei.
Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau incidente de soluționat, instanța constată terminată cercetarea procesului și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul prin apărător solicită admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului-verbal de contravenție. Arată că procesul-verbal este lovit de nulitate potrivit art. 17 din OG nr. 2/2001, având în vedere data săvârșirii faptei. Pe fond, solicită să se aibă în vedere depoziția martorului. Fără cheltuieli de judecată.
Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei conform art.394 NCPC, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 16.09.2014, sub nr._, petentul BUREAȚĂ G., în contradictoriu cu intimatul I. D., a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.10.2014, exonerarea de la plata amenzii și înlăturarea sancțiunii complementare.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 11.09.2014 ora 09,15 conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe . Sărari, iar la intersecția semaforizată cu .), a fost oprit de un agent de poliție, care i-a reproșat faptul că nu a respectat culoarea roșie a semaforului electric la intersecția semaforizată cu .. A menționat că i s-a pus procesul-verbal de contravenție în mână și a fost somat să-l semneze, însă a făcut precizarea că nu este de acord cu cele menționate, deoarece nu a circulat la culoarea roșie a semaforului.
Cu privire la data săvârșirii contravenției, 11.10.2014, respectiv data întocmirii procesului-verbal, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului-verbal conform art. 17 din OG nr. 2/2001, în sensul că mențiunea inexactă cu privire la data săvârșirii contravenției duce la nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenție.
Petentul a menționat că cele reținute în procesul-verbal nu corespund realității, deoarece când s-a apropiat de intersecția respectivă circulând pe banda a 3-a, și-a continuat deplasarea prin viraj la stânga către ., întrucât semaforul prezenta culoarea verde și afișa 10 secunde, lucru pentru care și-a continuat deplasarea, fără să aibă vreo restricție cu atât mai mult cu cât din sens opus, a sesizat prezența unui agent de poliție rutieră. A mai arătat că, după autoturismul său, s-a mai deplasat un alt autoturism marca BMW culoare negru, iar la semnalul agentului de circulație, a oprit atât petentul, prezentându_i documentele pentru control, cât și acesta. Agentul de poliție a venit la petent și i-a spus că a circulat pe culoarea roșie a semaforului electric, lucru total neadevărat, fapt pentru care a mers la celălalt conducător auto care circulase după petent și care însă se află la locul unde fuseseră opriți, fiind uimit și acesta de cele întâmplate, exprimându-și intenția de a-i prezenta polițistului starea de fapt reală, însă a fost refuzat.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile OG 2/2001.
A depus la dosar procesul-verbal contestat și dovada cu drept de circulație.
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca fiind legal și temeinic întocmit.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal, a solicitat instanței de judecată să constate că aceasta poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia sa, instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Astfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal având deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este întocmit de un agent al statului in exercițiul funcțiunii.
A învederat instanței că fapta a fost constatată în mod direct de agentul de poliție aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptată, atât in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
În temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, s-a solicitat de către intimat judecarea cauzei și în lipsă.
La data de 22.12.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat cele menționate în plângere.
Instanța a încuviințat și administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul U. G., ale cărui declarație se află consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.10.2014, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 de lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe drumurile publice, avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 52 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și art. 36 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, întrucât la data de 11.10.2014 a condus autoturismul marca Audi pe . B., iar la intersecția semaforizată cu . respectat culoarea roșie a semaforului electric care funcționa normal și nu a purtat centura de siguranță.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la controlul de legalitate, instanța reține că procesul-verbal contestat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, în cauză neexistând motive de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ce privește susținerile petentului în sensul că procesul-verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru indicarea greșită a datei săvârșirii faptelor, instanța o apreciază ca fiind o simplă eroare materială care nu este de natură să atragă nulitatea procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care nu s-a făcut dovada producerii unei vătămări prin încheierea procesului-verbal în acest mod, vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului sancționator.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
În acest sens, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile. O astfel de prezumție este și cea de veridicitate a constatărilor directe ale agentului de poliție, consemnate ca atare într-un proces-verbal legal întocmit.
Totodată, instanța are în vedere că potrivit jurisprudenței CEDO (Cauza A. c. României), deși necalificată în dreptul nostru intern ca fiind de natură penală, procedura contravențională este subsumată noțiunii de „acuzație în materie penală”, având în vedere câmpul general de aplicare al normei și preeminența caracterului represiv al sancțiunii contravenționale.
Din acest punct de vedere se impune în mod necesar respectarea garanțiilor specifice, prevăzute de art. 6 paragraf. 2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, între care și prezumția de nevinovăție a făptuitorului, care implică printre altele, ca în exercitarea funcțiilor lor membrii tribunalului să nu plece de la ideea preconcepută că acuzatul a comis actul incriminat; sarcina probei aparține acuzării și dubiul profită celui acuzat.
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
În cauza de față, agentul constatator a perceput personal faptele săvârșite, astfel că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie, făcând dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține însă că, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, petentul a răsturnat prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat, făcând dovada contrarie celor reținute în procesul-verbal. Astfel, martorul U. G., audiat în cauză, a arătat că se deplasa cu autoturismul său în spatele autoturismului condus de petent și atât el, cât și petentul au virat la stânga pe . verde a semaforului electric.
În ce privește a doua faptă reținută în sarcina petentului, instanța reține că agentul constatator a perceput personal fapta săvârșită, astfel că actul sancționator care cuprinde aceste constatări personale constituie o probă suficientă care să dovedească situația de fapt reținută în sarcina contravenientului, atât timp cât aceasta nu aduce probe ori nu invocă împrejurări de natură a înlătura prezumția de temeinicie de care beneficiază procesul-verbal, simpla negare a faptei de către petent nefiind suficientă.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate pentru contravenția prevăzută de art. 36 alin.1 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că aceasta respectă prevederile art. 21 din OG 2/2001, este proporțională cu gradul de pericol social al faptei, fiind luate în considerare împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit, urmarea produsă, circumstanțele personale ale contravenientului, și celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va anula procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.10.2014 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și va înlătura sancțiunile aplicate pentru aceasta, menținând celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
De asemenea, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul BUREAȚĂ G., cu domiciliul în C., .. 2, județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D., cu sediul în C., ., județul D..
Anulează procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 11.10.2014 în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 52 alin.1 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 și înlătură sancțiunile aplicate pentru aceasta.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A. I. Ș.-C.
Red.Dact.C.A.
4 ex. 2 ex. .>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 9374/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9770/2015.... → |
|---|
