Pretenţii. Sentința nr. 9721/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9721/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 08-07-2015 în dosarul nr. 9721/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9721
Ședința publică de la 08 Iulie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. S.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta U. D. C. și pe pârâtul T. F., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic Moină M., pentru reclamantă, lipsă fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Procedând în condițiile art. 131 N.C.Pr.civ. la verificarea competenței, instanța constată că Judecătoria C. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În temeiul art. 238 alin. 1 N.C.Pr.civ., după ascultarea părților, instanța stabilește că durata estimată, optimă și previzibilă, necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, este de cel mult 30 de zile, având în vedere complexitatea cauzei raportat la obiect și la probele solicitate de părți.
Instanța acordă cuvântul în ceea ce privește probele solicitate de către reclamantă prin cererea de chemare în judecată.
Consilier juridic Moină M., pentru reclamantă, solicită în dovedirea acțiunii încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 258 raportat la art. 255 N.C.p.c., încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, ca fiind admisibilă și necesară soluționării cauzei.
Instanța, constatând că probele încuviințate au fost administrate declară cercetarea procesului încheiată conform art. 244 N.C.Pr.civ. și potrivit art. 392 N.C.Pr.civ. deschide dezbaterile în fond.
Consilier juridic Moină M., pentru reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la plata sumei de 4000 lei și restituirea taxei de timbru în cuantum de 285 lei, achitată prin ordinul de plată nr. 111/14.01.2015.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 N.C.Pr.civ. instanța declară dezbaterile în fond încheiate și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 17.12.2014, sub nr._, reclamanta U. din C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul T. F. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4.000 lei, cu titlul de taxă de studii la doctorat pe care legal o datorează Universității C..
În motivarea cererii reclamanta a arătata că în fapt, prin contractul de studii doctorale nr. 555/1/B din 23.11.2011 încheiat între U. din C. în calitate de Instituție Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.) și studentul-doctorand la forma de învățământ cu taxă T. F., având ca obiect obligațiile fiecărei părți privind studiile doctorale, acesta s-a obligat să achite contravaloarea prestațiilor educaționale doctorale puse la dispoziția sa de către instituția reclamantă pentru perioada în care a avut calitatea de student-doctorand în regim cu taxă, indiferent dacă a avut sau nu activitate profesională (art. 10, pct. 9 din Contract).
Suma de 4.000 lei înregistrată în evidențele lor contabile reprezintă un debit constând în taxa de studii doctorale aferentă anului universitar 2011/2012 ca urmare a înmatriculării studentului-doctorand la studii doctorale, forma de învățământ cu taxă (conform Situației financiare a doctorandului) coroborată cu participarea acestuia la activitățile profesionale ale stagiului de doctorat, fapt evidențiat de extrasul din Registrul matricol care atestă atât participarea cât și absolvirea primului an de studii.
În acest context, este evidentă intenția studentului-doctorand T. F. de a efectua studiile doctorale, însă numai în direcția pregătirii profesionale, nu și pe componenta obligației pecuniare asumate contractual pentru îndrumarea științifică de care a beneficiat.
Cum însă un contract valid trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la încheierea acestuia, conform principiului „pacta sunt servanda" care întărește ideea că părțile nu se pot sustrage de la îndeplinirea obligațiilor contractuale legal asumate, neexecutarea integrală a acestora nu se poate baza decât pe culpa debitorului, fiindu-i culpabilă în exclusivitate.
Prin Notificarea nr. 8207/05.12.2014 i-a fost adus la cunoștință studentului-doctorand T. F. debitul în valoare de 4.000 lei cu titlu de taxă de studii doctorale, cu solicitarea ca în termenul acordat (10 zile) să efectueze plata către U. din C., iar în cazul neachitării integrale și în termenul menționat instituția reclamantă este îndreptățită să dispună recuperarea debitului notificat, folosind în acest scop mijloacele legale de care dispune, în speță solicitarea concursului instanțelor competente și a executorilor judecătorești.
Pentru aceste considerente, solicită instanței să constate existența prejudiciului intervenit ca efect al nerespectării de către debitor a Contractului de studii doctorale nr. 555/1/B din 23.11.2011 și, pe cale de consecință, solicită să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4.000 lei reprezentând taxa de studii doctorale aferentă anului universitar 2011/2012 când acesta a efectuat studii doctorale la U. din C..
Ca material probatoriu pe care își întemeiază motivele cererii lor, reclamanta a anexat în copie următoarele înscrisuri certificate pentru conformitate cu originalul: contractul de studii doctorale nr. 555/l/B din 23.11.2011 (filele 1-7), extras din Registrul matricol cu privire la situația școlară a studentului-doctorand (fila 8), situația financiară a studentului-doctorand (fila 9), notificarea nr. 8207/05.12.2014 (fila 10).
De asemenea, în temeiul art. 194 Cod procedură civilă, solicită încuviințarea probei cu interogatoriul pârâtului prin citarea acestuia personal la interogatoriu.
În drept, și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile art. 1350 Cod civil.
Cu privire la taxa de timbru reclamanta a apreciat că potrivit art. 17 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, art. 26 alin. 3 din Ordinul 760/C/22.04.1999 al Ministerului Justiției privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, coroborate cu art. 62 și 65 din Legea 500/2002 privind finanțele publice actualizată și cu art. 223 alin. 1 din Legea nr. 1/2011 a educației naționale, instituțiile publice așa cum este si U. din C. este scutită de plata taxei de timbru, considerent pentru care solicită judecarea cauzei fără plata acestei taxe.
La data de 17.12.2014, reclamanta a depus cerere de completare a acțiunii privind doar temeiul legal al solicitării de a fi scutită de plata taxei de timbru, învederând că a indicat ca temei legal privind scutirea instituției lor de la plata taxei de timbru Legea nr. 146/1997, ceea ce a constituit o eroare, respectivul act normativ fiind abrogat, reglementarea legală pe care o invocă acum în sprijinul admiterii cererii lor de scutire a plății taxei de timbru o constituie OUG nr. 80/2013, art. 30 coroborată cu dispozițiile art. 62 și 65 din Legea 500/2002 privind finanțele publice actualizată și cu art. 223 alin. 1 din a educației naționale, potrivit cărora instituțiile publice sunt scutite de plata taxei de timbru, indiferent de calitatea procesuală a acestora când au ca obiect venituri publice.
Prin încheierea de ședință din data de 29.04.2015, instanța a admis cererea de reexaminare formulată de reclamanta U. din C. si a constatat că reclamanta este scutită de plata taxei de timbru în cuantum de 285 lei stabilită în dosarul nr._ al Judecătoriei C., fiind înlăturată obligația de plata a taxei de timbru.
Pârâtul, deși i s-a comunicat cererea de chemare în judecată și a fost înștiințat cu privire la obligațiile prevăzute de art. 201, alin. (1) coroborat cu art. 205 și sancțiunile reglementate de art. 208 și art. 254, alin.(1) și (2) din C. proc. civ. nu a depus întâmpinare.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile de puse de către reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 23.11.2011 între reclamanta U. din C., în calitate de Instituție Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (I.O.S.U.D.), pe de o parte, și pârâtul T. F., în calitate de student-doctorand la forma de învățământ cu taxă, s-a încheiat un contract întitulat CONTRACT DE STUDII UNIVERSITARE DE DOCTORAT nr. 555/1/13 .
D. cuprinsul contractului respectiv, astfel cum rezultă din art.2 privind obiectul contractului ewte reprezentat de obligațiile foecărei părți privind efectuarea studiilor doctorale de către studentul-docotorant î, organizarea cercetării care se va finaliza cu teza de doctorat, avnd ca temă de cercetare aleasă "teoria generală a dreptului".
În temeiul convenției în discuție beneficiarul s-a obligat să achite contravaloarea prestațiilor educaționale doctorale puse la dispoziția sa de către instituția reclamantă pentru perioada în care a avut calitatea de student-doctorand în regim cu taxă, indiferent dacă a avut sau nu activitate profesională (art. 10, pct. 9 din Contract)
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta solicită răspunderea contractuală a debitoarei pentru neexecuitarea obligației sale de a plată a sumei de 4.000 lei, datorate cu titlul de taxă de studii la doctorat.
În conformitate cu dispozițiile art. 1270 NCC: " Contractul valabil încheiat are puterea de lege între părțile contractante". Textul de lege reglementează principiul forței obligatorii a contractelor, pacta sunt servenda, care exprimă obligativitatea contractului valabil încheiat între părți, de la executarea căruia părțile nu se pot sustrage.
De asemenea, potrivit art. 1170 din NCC: "Părțile trebuie să acționeze cu bună credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătua sau limita această obligație", iar art. 1548 NCC instituie prezumția de culpă a debitorului unei obligații contractuale prin simplul fapt al neexecutării.
Astfel, instanța reține că, în materia contractuală operează prezumția legală de vinovăție a debitorului, deoarece, în caz de neexecutare sau executare cu întarziere ori necorespunzătoare a obligație, debitorul acestei obligații trebuie să facă dovada cauzei străine, care să nu îi fie imputabilă, spre a fi exonerat de răspundere.
Cât privește sarcina probei neexecutării în cazul obligațiilor de a da și de a face, în doctrină și jurisprudență s-a stabilit că în sarcina creditorului este dovada existența creanței, iar neexecutarea acesteia se prezumă.
În cauza de față, reclamanta în calitate de creditor al obligației a făcut dovada existenței acesteia, care își are izvorul în contractul de studii universitare de doctorat încheiat între părți.
Paratul, însă, nu a făcut dovada executării obligației sale de plată a taxei de studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2011-2012.
Mai mult, acesta nu a invocat existența vreunei cause exoneratoare de răspundere.
În aceste condiții, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale a pârâtului T. F. pentru neîndeplinirea obligației de plată a taxei de studii universitare de doctorat pentru anul universitar 2011-2012.
În aceste condiții, față de cele ce preced și ținând cont de faptul că pârâtul a fost puși în întârziere prin notificare, instanța urmează să admită cererea în pretenții formulată de reclamanta U. din C. și să oblige paratul la plată către reclamantă a sumei de 4000 lei, reprezentând taxa de studii universitare de doctorat restantă pentru anul universitar 2011-2012.
În temeiul art. 45, alin. (1), lit.a) din OUG nr. 80/2013 va dispune restituirea, ca nefiind datorată, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 285 lei, achitate prin ordin de plată nr. 111 din 14.01.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U. D. C., cu sediul în C., ., nr. 13, județul D. împotriva paratului T. F., domiciliat în C., ., .. 2,..
Obligă paratul la plată către reclamantă a sumei de 4000 lei, reprezentând taxa de studii universitare de doctorat restantă pentru anul universitar 2011-2012.
În temeiul art. 45, alin. (1), lit.a) din OUG nr. 80/2013 dispune restituirea, ca nefiind datorată, a taxei judiciare de timbru în cuantum de 285 lei, achitate prin ordin de plată nr. 111 din 14.01.2015.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Judecătoria C. și se va soluționa de Tribunalul D. .
Pronunțată în ședință publică astăzi 08.07.2015.
Președinte Grefier
Red. R.S./tehn.V.P./4 ex./2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9670/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9566/2015. Judecătoria... → |
|---|
