Pretenţii. Sentința nr. 979/2015. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 979/2015 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 808/215/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 979
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Completul compus din:
Președinte- Anișoara G. - Judecător
Grefier- V. G.
Pe rol soluționarea acțiunii civile privind pe reclamanta L. D. și pârâtul V. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut in ședința publica au răspuns reclamanta, personal și asistată de avocat C. D., pârâtul, personal și martorul D. L., propus de reclamantă.
Procedura este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
S-a audiat martorul prezent, sub prestare de jurământ, declarația acestuia fiind consemnată și depusă la dosar.
Avocat C. D., pentru reclamantă, a depus la dosar o adresă efectuată către o societate de amanet și răspunsul la această adresă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 394 C.pr.civ. a declarat închise dezbaterile și a acordat cuvântul pe fondul cauzei.
Avocat C. D., pentru reclamantă, a învederat că menține concluziile anterioare, respectiv, admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la restituirea către reclamantă a bunurilor pe care aceasta i le-a dat cu titlu de împrumut și a sumei de 7.000 lei, acțiunea fiind dovediră cu probele administrate în cauză, fără cheltuieli de judecată.
Pârâtul V. C., a solicitat respingerea acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
I N S T A N T A
Asupra cauzei civile de față constată următoarele:
La data de 14.01.2014 reclamanta L. D. a chemat în judecată pe pârâtul V. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la restituirea bunurilor și a sumei de bani pe care i le datorează.
În fapt, reclamanta arată că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul în perioada noiembrie 2012 – mai 2013, perioada când pârâtul a locuit cu aceasta în apartamentul proprietate personală, iar la presiunile acestuia că nu are bani, a obligat-o să își amaneteze bijuteriile de aur, pentru a-i da banii să-și plătească datoriile pe care acesta le avea. Astfel, a amanetat bijuteriile conform contractelor de la amanet, însă toți banii i-a dat pârâtului cu promisiunea că în maxim o lună de zile îi va da înapoi, însă după două luni de zile acesta a părăsit apartamentul unde locuia și odată cu plecarea lui i-a sustras și suma de 800 lei din casă și un inel de aur de 10 g.
Precizează că a făcut și plângere penală împotriva pârâtului, însă P. a pronunțat rezoluție de neîncepere a urmăriri penale.
De asemenea, învederează că i-a plătit suma de 350 lei reprezentând contravaloarea chiriei la camera de cămin unde locuiește.
În ceea ce privește bunurile pe care i le-a dat pârâtului acestea sunt următoarele: aparat instant în valoare de 350 lei, lenjerie de pat în valoare de 150 lei, perdea în valoare de 100 lei și o pătură de lână în valoare de 100 lei, cu înțelegerea că atunci când va lua salariul să îi înapoieze lucrurile sau să îi dea contravaloarea acestora.
A mai precizat că, suma de 2300 lei a împrumutat-o pârâtul de la o cunoștință a sa în numele său, spunând că este pentru reclamantă, sumă de bani pe care a fost nevoită să o restituie tot ea.
A evaluat toate bunurile pe care pârâtul are să i le înapoieze de 7000 lei, incluzând și valoarea contractelor de amanet.
A solicitat ca în situația în care pârâtul nu se mai află în posesia bunurilor pe care i le-a dat cu titlu de împrumut, să fie obligat la plata contravalorii acestora.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 1381 C. Civ.
Anexat cererii de chemare în judecată a depus: copie plângere penală, contracte amanet, adeverință ANAF, proces verbal de medierea, cerere ajutor public judiciar.
Prin încheierea de ședință din data de 06.03.2014 s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta L. D. și s-a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei de timbru în cuantum de 455 lei, aferentă cererii de chemare în judecată.
La data de 26.05.2014, pârâtul V. C. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că, în perioada 2012 până în luna aprilie 2013 a avut o relație de concubinaj cu reclamanta, și a locuit cu aceasta în apartamentul ei, doar în anumite perioade în care se afla în țară, deoarece lucra ca șofer de tir, fiind plecat mai tot timpul în curse.
Arată că, din actele depuse de reclamantă la doar, mai precis contractele de amanet, reiese clar faptul că acestea au fost făcute în data de 22.01.2013, 24.01.2013 și 15.02.2013, deci nicidecum din acțiunea reclamantei nu reiese faptul că aceasta i-a dat lui banii, deoarece relația lor s-a terminat în luna aprilie 2013, nicidecum la două zile după ce reclamanta și-a amanetat aurul.
Cu privire la bunurile invocate de reclamantă, pe care acesta susține că i le-a dat sub formă de împrumut, învederează că niciodată nu i-a dat aceste bunuri, deoarece nu avea ce să facă cu ele, și nici despre suma de 800 Ron și inelul de 10 grame nu are cunoștință.
În ceea ce privește suma de 2300 lei despre care reclamanta susține că ar fi împrumutat-o în numele ei de la o cunoștință a sa, arată faptul că, reclamanta împreună cu el, au mers împreună la această familie, de la care reclamanta a împrumutat suma de 500 euro, cu dobândă, mințindu-i pe prietenii ei că îi ia pentru el dar, de fapt, reclamanta i-a luat pentru a achita diferite facturi restante pe care le avea atât la apartamentul din Craiovița Nouă, cât și în B. la tatăl ei vitreg, deoarece are cu el un contract de întreținere și trebuie să-i achite dările.
A mai precizat că toate veniturile sale le aducea în casă și îi dădea bani reclamantei pentru a plăti utilitățile, mâncarea și alte nevoi, astfel că cele învederate de reclamantă în cererea de chemare în judecată nu sunt adevărate.
În drept și-a întemeiat a invocat dispoz. art. 205 NCPC și art. 451 NCPC.
În scop probatoriu a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială.
Anexat întâmpinării a depus contract individual de muncă, copie CI.
În cauză a fost atașat dosarul penal nr. 6833/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria C..
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2014, instanța a dispus decăderea pârâtului V. C. din dreptul a propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, în temeiul art. 208 alin. 2 C.p.c.
În scop probator, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială, în cauză fiind audiați martorii B. A. N., C. D. și D. L..
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
În speță, reclamanta solicită obligarea pârâtului la restituirea sumei de 7000 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor pe care trebuie să i le restituie pârâtul..
Având in vedere ca fapta dedusă judecății este produsă în perioada noiembrie 2012-mai 2013, in cauză se aplică noul cod civil conform disp. art.3 din legea nr. 71/2011 privind punerea in aplicare a noului cod civil.
Astfel, sunt incidente disp. art. 1349 NCC, care prevede că "Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.(2)Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.(3)În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.(4)Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte se stabilește prin lege specială.
In esență, acțiunea reclamantei vizează incidenta in cauza a raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, asa cum aceasta a fost reglementata de dispoz. art. 1349 si urm. NCC.
Raspunderea civila este o forma a raspunderii juridice, care consta într-un raport juridic obligational, conform caruia o persoana are datoria de a repara prejudiciul cauzat alteia prin fapta sa sau prejudiciul de care este tinuta raspunzatoare prin dispozitiile legale.
Raspunderea civila delictuala se concretizeaza într-o obligatie de reparare a unui prejudiciu cauzat printr-o fapta ilicita. Fapta ilicita declanseaza o raspundere civila delictuala, al carei continut îl constituie obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat.
Din analiza textelor art. 1349, art. 1357 si urm NCC, rezulta ca pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer întrunite cumulativ următoarele condiții: existenta unui prejudiciu; existenta unei fapte ilicite; existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu; existenta vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
In ceea ce privește prejudiciul, acesta este calificat ca o conditie sine qua non, definindu-se ca fiind efectul negativ suferit de o anumita persoana, ca urmare a faptei ilicite savârsite de o alta persoana.
S-a mai apreciat ca prejudiciul reprezinta rezultatele daunatoare, de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale încalcarii drepturilor subiective si intereselor legitime ale unei persoane. Prejudiciul este cel mai important element al raspunderii civile delictuale, conditie necesara si esentiala a acesteia, deoarece atât timp cât o persoana nu a fost prejudiciata, ea nu are dreptul de a pretinde nicio reparatie, pentru ca nu poate face dovada unui interes.
Prejudiciul patrimonial este acel prejudiciu al carui continut poate fi evaluat în bani. In ceea ce priveste conditiile repararii prejudiciului, se retine ca prejudiciul da dreptul păgubitului de a cere obligarea autorului faptei ilicite la reparare, daca sunt îndeplinite, cumulativ, doua conditii, respectiv prejudiciul sa fie cert si prejudiciul sa nu fi fost reparat încă.
Referitor la caracterul cert al prejudiciului, se retine ca prejudiciul este cert atunci când este sigur, atât sub aspectul existentei, cât si al întinderii sale. Este considerat cert, prejudiciul actual, precum si prejudiciul viitor, adica acel prejudiciu care apare dupa solutionarea actiunii în despagubire, în masura în care sunt sigure, atât aparitia acestui prejudiciu, cât si posibilitatea de a fi determinat.
O alta conditie se refera la împrejurarea ca prejudiciul sa nu fi fost reparat înca. Repararea prejudiciului se poate realiza prin conventia partilor sau prin intentarea unei actiuni în justitie pentru plata despagubirilor.
În cadrul unei astfel de actiuni, repararea prejudiciului se face în functie de urmatoarele principii, respectiv principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii în natura a prejudiciului. Principiul repararii integrale a prejudiciului presupune restabilirea situatiei anterioare savârsirii faptei ilicite, ca un principiu fundamental al raspunderii civile delictuale. La repararea integrala a unui prejudiciu, urmeaza a fi avute în vedere urmatoarele aspecte, respectiv este supusa repararii atât paguba efectiva - damnum emergens -, cât si beneficiul nerealizat - lucrum cessans; se repara atât prejudiciul previzibil cât si prejudiciul imprevizibil; în stabilirea întinderii despagubirilor nu are relevanta starea materiala a victimei sau a autorului faptei ilicite; prejudiciul trebuie sa fie reparat în întregime, indiferent de forma sau gradul de vinovatie.
În cauză, prima conditie a raspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicita, nu este îndeplinită, reclamanta nerealizând dovada existenței acesteia.
Astfel, din declarația martorei C. D., instanța reține că aceasta cunoaște doar ceea ce i-a povestit reclamanta și nu a relatat nici un fapt perceput personal, pentru a fi pertinentă și utilă cauzei .Aceeași este situația și în privința martorilor B. A. și D. L..
În ceea ce privește bijuteriile din aur, instanța reține că din contractele de amanet depuse la dosar rezultă că reclamanta a amanetat bijuterii din aur: inel, brățară, inel, dar nu rezultă că suma de bani obținută a fost dată pârâtului sau că a amanetat aceste bijuterii la solicitarea pârâtului. Din declarațiile martorilor nu rezultă că reclamanta ar fi dat pârâtului: aparat instant în valoare de 350 lei, lenjerie de pat în valoare de 150 lei, perdea în valoare de 100 lei, pătură de lână în valoare de 100 lei.
În analiza faptei ilicite instanta va avea în vedere atat elementul obiectiv al acesteia, adica manifestarea exterioara a unei atitudini de constiinta si vointa a unei persoane, cat si pe cel subiectiv. În materia raspunderii civile delictuale, fapta ilicita este definita ca fiind orice fapta prin care, încalcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinând unei persoane.
Pentru a fi atrasa raspunderea civila delictuala, fapta trebuie sa fie ilicita. Raspunderea civila delictuala opereaza atât în cazul încalcarii unui drept subiectiv, dar si atunci când sunt prejudiciate anumite interese ale persoanei. În aprecierea caracterului ilicit al faptei trebuie avute în vedere nu numai normele juridice, dar si normele de convietuire sociala, în masura în care reprezinta o continuare a prevederilor legale.
Legea impune, de regula, obligatia persoanelor de a se abtine de la orice fapta prin care s-ar putea aduce atingere drepturilor subiective si intereselor legitime ale altora.
Fapta ilicita prezinta urmatoarele trasaturi caracteristice, respectiv fapta are caracter obiectiv sau existenta materiala, constând într-o conduita ori manifestare umana exteriorizata; fapta ilicita este rezultatul unei atitudini psihice; fapta este contrara ordinii sociale si reprobata de societate.
Din probele administrate in cauza, instanta retine că nu rezultă fapta ilicită a pârâtului.
Cu privire la existența prejudiciului, instanța reține că nu s-a dovedit un prejudiciu cauzat reclamantei de către pârât.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constata că atâta vreme cât nu există faptă ilicită, și nu există un prejudiciu determinat de pârât, cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
Din aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1349 si urm. NCC, instanța va respinge acțiunea, așa cum a fost formulată .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta L. D., cu domiciliul în C., .. 6, .. 1, ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul V. C., cu domiciliul în ..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică de la 28.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Anișoara G. V. G.
Red. A.G./Tehnored./V.G.
4 ex. / 09.02.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1016/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 70/2015.... → |
|---|
