Plângere contravenţională. Sentința nr. 141/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 141/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 141/2016
Dosar nr._
- plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 141
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul G. A. Ș. și pe intimatul I. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și martorul N. A. G..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 12.01.2016 a fost depus procesul verbal de îndeplinire a mandatatului de aducere pentru matorul N. A. G., după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile și martorul N. A. G..
În temeiul art. 333 NCPC, având în vedere îndeplinirea mandatului de aducere pentru martora N. A. G. și lipsa acesteia citată pentru două termene de judecată, instanța va proceda la judecarea prezentei cauze.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 01.07.2015, petentul G. A. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. anularea procesului verbal . nr._/30.06.2015, în a doua teză solicită anularea procesului verbal . nr._ din data de 30.06.2015 cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale si anularea punctelor de penalizare si în cea de-a treia teză solicită anularea procesului verbal cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale si aplicarea sancțiunii avertismentului.
În fapt, a arătat că prin procesul verbal de constatare a contravenției indicat mai sus a fost sancționată contravențional conform art.135 lit h din RAOUG. 195/2002.
A solicitat constatarea nulității absolute a procesului-verbal de contravenție, intrucat acesta nu intruneste condițiile imperative prevăzute la art. 16 alin. 1 din OUG nr. 2/2002 pentru că nu este descrisă fapta comisa si nici imprejurarile ce au dus la comiterea faptei, nu se precizeaza care sunt documentele personale solicitate.
In cea de a doua teza, solicită anularea procesului verbal de contravenție, pentru ca cele susținute de agentul constatator sunt neadevarate.
La momentul in care a traversat trecerea de pietoni nu era angajat pe trecere niciun pieton. In susținerea acestui punct de vedere, arată ca mergea foarte incet întrucât traficul era foarte aglomerat si ar fi văzut daca sunt angajați pietoni in trafic
In cea de a treia teza in situația in care se va inlatura toate apărările sale solicită anularea procesului verbal, cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale si aplicarea sancțiunii avertismentului, cu consecința inlaturarii sancțiunii complementare privind reținerea permisului de conducere pentru o perioada de 90 de zile.
In drept își întemeiază plângerea pe dispoz. art. 15 din OG nr. 2/ 2001 privind regimul contravențiilor si art. 118 din OUG nr. 195/_ privind circulația pe drumurile publice.
In susținerea plângerii sale intelege sa se folosească de proba cu acte (procesul-verbal), si martorul N. A. G. cu domiciliul în C., ., nr. 2, jud D..
Anexează procesul-verbal, cat si dovada privind reținerea permisului de conducere si dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei RON.
La data de 17.07.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul G. A. Ș. împotriva procesului verbal . nr._ din data de 30.06.2015 pe care o consideră, ca neîntemeiată, solicitând să se constate că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia lor instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin1. NCPC instituția noastră se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, deși neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să observe că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (I) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile, luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.
De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmit se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constata faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție în dosarul cauzei care au forță probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă petentului si dovada de comunicare a actului sancționator.
De asemenea ,solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art. 254 alin 2 din același act normativ. Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ca neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ca temeinic si legal.
In temeiul art. 411 alin 1, pct (2) C.proc.civ., solicităm judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției lor.
La data de 15.09.2015, petentul Girnita A. Stefanita a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să înlăture apărările intimatei Poliția Municipiului C.- Biroul Rutier din cadrul I. D..
Asa cum a arata si prin cererea introductiva, la momentul in care a traversat trecerea de pietoni nu era angajat in trecere niciun pieton. In susținerea acestui punct de vedere, arată ca mergea foarte încet întrucat traficul era foarte aglomerat si ar fi văzut daca sunt angajați pietoni in trafic
Pentru considerentele mai sus expuse, solicită admiterea plangerii, anularea procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției, exonerarea petentul de plata amenzii contravenționale precum si măsura complementara a suspendării dreptului de a conduce.
Prin încheierea de ședință din data de 27.10.2015, instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probe solicitate de petent si intimat si proba testimonială în cadrul căreia să fie audiat martorul N. A. G., probă solicitată de petent, probă care nu a putut fi administrată în cauză.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/30.06.2015 emis de Poliția Municipiului C.- Biroul Rutier, petentul G. A. Ș. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 390 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, pe motiv că la data de 30.06.2015 ora 10.41 a condus auto Opel cu nr._ pe . la intersecția cu . trecerea pentru pietoni nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversare pe marcaj pe sensul său de mers, fapta prevăzuta și sancționata de art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că are obiecțiuni.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptelor contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care acestea au fost săvârșite, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
Analizând legalitatea procesului verbal, instanța reține corecta încadrare juridică a faptelor contravenționale, prin indicarea atât a textului de lege care prevede obligațiile legale ale conducătorului auto, cât și a textului de lege care stabilește caracterul contravențional al încălcării acestor obligații și sancțiunea ce intervine.
Ca atare, motivele de nelegalitate invocate de petent cu privire la insuficienta descriere a faptei sunt neîntemeiate, iar susținerea acestuia conform căreia în cuprinsul procesului verbal ar fi trebuit menționate și documentele lipsă, nu are relevanță atâta timp cât nu a fost sancționat pentru lipsa vreunui document pe care legea impune ca un conducător auto să îl aibă asupra sa.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, martora propusa de petent neputând fi audiat, deși a fost legal citat la două termene consecutive, inclusiv cu mandat de aducere din îndeplinirea căruia a rezultat că martora nu a fost găsită la domiciliul indicat de petent.
Ca atare, instanța apreciază că, deși prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a nu acorda prioritate de trecere pietonului corect angajat în traversare, de împrejurările săvârșirii, respectiv într-o zonă și la o oră cu trafic intens, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002.
În ce privește măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, prin reținerea permisului de conducere, instanța reține că aceasta se aplică obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală, ori de câte ori se constată săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, iar nu în mod facultativ și indiferent de sancțiunea principală aplicată.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/30.06.2015, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. A. Ș. cu domiciliul în C., ., ., ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
21.01.2016, 4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 139/2016. Judecătoria CRAIOVA | Plângere contravenţională. Sentința nr. 142/2016.... → |
|---|
