Plângere contravenţională. Sentința nr. 143/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 143/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 143/2016
Dosar nr._ - plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 143
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul J. M. și pe intimatul I. D.-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 08.01.2016 petentul a depus adresa nr. 1237, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
În conformitate cu prevederile art. 94, pct. 1 Noul cod de procedură civilă, coroborat cu art. 9, alin. 3 din O.G. 2/2001, instanța constată că este competentă general, material și teritorial cu soluționarea prezentei cereri.
În temeiul art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă instanța estimează durata procesului la o zi.
Conform art. 255 alin 1 coroborat cu art. 258 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța constată că proba cu înscrisurile de la dosar este admisibilă putând duce la soluționarea procesului, motiv pentru care o va încuviința.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.07.2015, petentul J. M. a solicitat în contradictoriu intimatul I. D. Serviciul Rutier anularea procesului verbal . nr._ din data de 02.07.2015 de către I. D. Serviciul Rutier.
În fapt, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravenției . nr._ din data de 02.07.2015 încheiat de către I. D. Serviciul Rutier, a arătat petentul că a fost sancționat potrivit art. 100 alin. 3 lit.e si art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 cu amendă în cuantum de 840 lei si suspendarea permisului auto pe o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevederilor art. 120 lit.i si art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG nr. 195 /2002.
A solicitat să se constate că procesul verbal mai sus menționat este lovit de nulitate absolută întrucât nu poartă semnăturile în original. Totodată solicită să se observe că deși procesul verbal este semnat la rubrica martor asistent nu sunt menționate datele nici unui astfel de martor.
In realitate, agentul constatator i-a solicitat să semneze procesul-verbal de constatare a contravenției atât în calitate de contravenient cât și în calitate de martor asistent, ceea ce atrage nulitatea absolută a procesului verbal deoarece conține date neconforme cu realitatea, petentul neputând avea și calitate de martor și calitate de contravenient.
Supune atenției instanței faptul că la momentul când a fost oprit de către agentul constatator, după ce i s-a adus la cunoștință motivul pentru care a fost oprit, pentru că aparatul radar era oprit, a solicitat să i se prezinte înregistrarea video potrivit căreia se consideră a înfăptuit contravenția, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar din care să rezulte că acesta este omologat precum și daca era omologat pentru înregistrări din mers sau în regim staționar, atestatul de operator radar calificat al agentului constatator, itinerariul de patrulare.
Face precizarea că agentul constatator care a constatat contravenția și a întocmit procesul-verbal se afla la volanul mașinii de patrulare, astfel că apreciază că nu putea fi atent la aparatul radar dar și la drum.
Mai mult decât atât, după cum se poate observa, în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției nu este menționat numărul de înmatriculare al autoturismului de patrulare, și incă la rubrica descrierea faptei, marca, tipul, . numărul aparatului radar folosit.
Astfel, potrivit art. 109 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicata, „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției."
După cum se poate observa procesul-verbal contestat nu conține mențiuni legate de marca, tipul . numărul aparatului radar, nici dacă acesta este sigilat, marcat și însoțit de buletin de verificare metrologică valabil.
Față de cele de mai sus, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal și implicit exonerarea de la plata amenzii și anularea tuturor sancțiunilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat.
În drept art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Solicită judecarea și în lipsă potrivit art. 411 pct. 2 C.proc.civ.
Solicită proba cu acte.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: dovada de reținere a permisului de conducere proces verbal de constatare a contravenției, în original, copie Ci a petentului si copie permis de conducere, certificat de înmatriculare al autoturismului, dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei RON.
La data de 20.07.2015, petentul J. M. a depus cerere de complinire a acțiunii prin care a precizat că în data de 06.7.2015 s-a prezentat la sediul I. D. pentru a preda permisul auto, sens în care i s-a eliberat dovada . nr._ din data de 06.07.2015 fără a se completa si numele si prenumele petentului, act depus si la dosarul cauzei. Ulterior, în urma prezentării certificatului de grefă lucrătorilor de la biroul serviciului rutier în vederea ridicării permisului de conducere reținut, agentul de poliție în loc să îi se elibereze permisul de conducere reținut pentru completa aceeași dovadă, cu numele si prenumele său cu numele și prenumele său restituindu-i-o, susținând că nu îmi poate elibera permisul, chiar dacă a prezentat certificatul de grefă.
Deoarece au refuzat să îi elibereze permisul auto, a făcut sesizare specificând faptul că, deși a prezentat certificat de grefă ce atestă promovarea plângerii contravenționale împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat în data de 2.07.2015, se refuză eliberarea actului.
În urma sesizării înaintată comandantului unității, s-a dispus restituirea către petent a actului.
Instanța, încă o dată supun atenției instanței modul defectuos în care angajații I. D. înțeleg să își ducă la îndeplinire atribuțiile, aspect sesizat și în cuprinsul plângerii contravenționale.
Față de cele arătate atât în cuprinsul acțiunii cât și în prezenta, solicită să admită plângerea contravențională formulată, anularea procesului-verbal și implicit exonerarea de la plata amenzii și anularea tuturor sancțiunilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției contestat.
În dovedirea acțiunii s-au depus următoarele înscrisuri: dovada de reținere a permisului de conducere si proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor, în original.
La data de 14.09.2015 intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională la plângerea contravenționala formulata de petentul J. M. împotriva procesului-verbal . nr._ din 02.07.2015, pe care o consideră neîntemeiata.
Solicită instanța să constate că procesul verbal de contravenție este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si forma prevăzute de OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisa de agentul constatator în procesul-verbal solicită instanței de judecată să constate că aceasta nu poale fi înlăturata de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia noastră instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil.
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alin1.NCPC instituția noastră se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesat verbal facand deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideram ea instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având în vedere întocmit de un agent al Malului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J.D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atât, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, alai in doctrina de specialitate, cal si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să se observe că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îi îndeplinește condițiile de fond prevăzute de ari. 16. alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același aci normativ, respectiv suni menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agent ului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura in care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este in măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit ari. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2 2001 privind regimul juridic al contravențiilor cu modificările .și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbul încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori
Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul MAI, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ut consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special
Faptele constate în mod direct de către agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp căi acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile suni înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul. în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu căt, în ipoteza menționării intenționale sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic unele prezumțiile de fapt șl de drept, Convenția nu le împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții în limite rezonabile luând în calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare
De asemenea. în doctrină s-a reținut. în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, că una din limitele pană la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.
Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul verbal, legal întocmii se bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.
De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită ca faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt pană la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri respectiv procesul verbal de contravenție aflat la dosarul cauzei care are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului.
De asemenea, solicită să aibă în vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civilă potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecată nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ.
Solicită acesta intrucat, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabilă, apărările lor si probele propuse raportându-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare în judecată.
In concluzie, solicită respingerea plângerii contravenționale formulate de petent ea neîntemeiată si, pe cale de consecință, menținerea actului sancționator ea temeinic si legal.
În temeiul art. 411 alin.1 pct. 2 C. solicită judecarea cauzei în lipsa reprezentantului instituției intimate.
La data de 08.01.2016, petentul J. M. a depus precizare prin care a arătat că circula catre București, iar la ieșirea din localitatea Pielești a observat că pe sensul opus de mers o mașină de poliție i s-a făcut semn pentru a opri, i-a adus la cunoștință că a incălcat linia continuă si a fost filmat cu aparatul radar. La cererea agentului să înmâneze documentele nu a refuzat sa inmâneze documentele specificând că nu le are asupra sa, comunicându-i datele personale si auto care au fost conforme cu realitatea. Menționează petentul ca nu a efectuat nici o manevră de depășire si nici nu a incălcat linia continuă .
Apreciază că nu se face vinovat de contravenția reținută in sarcina sa cu atât mai mult cu cât si practica CEDO este in sensul respectării prezumției de nevinovăție.
La termenul de judecată de la 12.01.2016, instanța a încuviința pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._/02.07.2015 încheiat de I.P.J. D., petentul J. M. a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției constând în aceea că, la data de 02.07.2015, ora 16.40, pe DN 65 km 17, în afara localității Pielești, a condus auto VW Caddy cu nr._ și efectuat manevra de depășire neregulamentară a unei autoutilitare, încălcând marcajul dublu continuu și circulând pe sensul opus; de asemenea nu a avut asupra sa documentele de identitate, permisul de conducere și nici documentele auto.
Pentru aceste fapte, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 840 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile.
Petentul a semnat procesul verbal cu mențiunea că poliția nu i-a prezentat omologarea aparatului radar, filmarea și nici itinerariul de patrulare.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptelor contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care acestea au fost săvârșite, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. Plângerea a fost semnată de către petent.
Analizând legalitatea procesului verbal, instanța reține corecta încadrare juridică a faptelor contravenționale, prin indicarea atât a textului de lege care prevede obligațiile legale ale conducătorului auto, cât și a textului de lege care stabilește caracterul contravențional al încălcării acestor obligații și sancțiunea ce intervine.
Referitor la motivele de nelegalitate invocate de petent, instanța reține că sunt neîntemeiate.
Astfel, în cuprinsul procesului verbal se regăsesc două semnături ale petentului,una la rubrica luării la cunoștință de către contravenient cu privire la sancționarea contravențională și alta la rubrica mențiuni ale contravenientului cu privire la fapta imputată. Aceasta a doua semnătură nu este realizată la rubrica martor, ci pentru însușirea obiecțiunilor inserate de către agentul de poliție.
Neîncheierea procesului verbal în original este de asemenea neîntemeiată întrucât pentru întocmirea procesului se folosesc mai mult exemplare originale, se completează primul, iar cel de-al doilea se imprimă automat. Ca atare, atât exemplarul rămas în posesia agentului de poliție, cât și cel înmânat contravenientului sunt exemplare originale și cuprind semnăturile agentului constatator.
Tot neîntemeiat este și motivul privind lipsa unui martor asistent întrucât rolul martorului este de a confirma modalitatea de întocmire a procesului verbal, atunci când lipsește semnătura contravenientului, iar nu situația de fapt reținută în sarcina contravenientului. Cum petentul a semnat procesul verbal, rezultă că nu este incidentă situația reglementată de art. 19 din OG 2/2001, neimpunându-se semnătura unui martor asistent.
În privința aprecierii petentului cu privire la necesitatea constatării faptei cu mijloace tehnice omologate, ori a existenței unui grafic de patrulare, instanța arată că faptele reținute în sarcina petentului nu sunt dintre cele pentru a căror constatare valabilă se impune, conform dispozițiilor OUG nr. 195/2002, folosirea unor astfel de mijloace, fiind suficientă constatarea personală a agentului de poliție, cum este și în cazul de față. Totodată, instanța arată că programul de lucru al agentului de poliție, ordinele de deplasare sau graficele de patrulare nu sunt acte publice pentru a putea fi comunicate particularilor.
În descrierea faptei nu este necesar a fi menționat nici numărul autoturismului poliției când contravenția este constatată personal, întrucât legea nu impune.
Motivele invocate de petent cu privire la cuprinsul dovezii înlocuitoare eliberate ulterior întocmirii procesului verbal nu prezintă relevanță cu privire la obiectul prezentei cauze, având în vedere că instanța analizează legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, iar nu a dovezii înlocuitoare eliberate ca urmare a executării măsurii suspendării dreptului de a conduce prin reținerea permisului de conducere.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Ca atare, instanța apreciază că, deși prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
Petentul a susținut că agentul constatator nu ar fi avut posibilitatea de a observa exact faptul că ar fi efectuat o depășire interzisă, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens. Simpla negare a acestuia nu este suficientă, în lipsa altor probe din care să rezulte că situația de fapt reținută de agentul constatator nu corespunde adevărului.
În privința contravenției de a nu avea asupra sa documentele personale ori ale autoturismului, instanța reține că petentul a recunoscut săvârșirea faptei în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a efectua manevra de depășire într-o zonă interzisă, punând în pericol circulația pe drumul public și creând premise concrete pentru producerea unui accident, de împrejurările săvârșirii, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. De asemenea, instanța apreciază că și sancțiunea aplicată petentului pentru punerea în circulație a unui autovehicul fără a avea asupra sa niciunul din documentele prevăzute de lege, este corect individualizată, fiind sancționat cu minimul prevăzut de lege.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/02.07.2015, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul J. M. cu domiciliul în comuna Afumați, ., județul Ilfov și cu domiciliul procesual ales în București, ., nr. 4, ., parter, ., județul D. în contradictoriu cu intimatul I. D.- SERVICIUL RUTIER cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
21.01.2016, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2194/2016.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 136/2016.... → |
|---|
