Plângere contravenţională. Sentința nr. 137/2016. Judecătoria CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 137/2016 pronunțată de Judecătoria CRAIOVA la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 137/2016
Dosar nr._
- plângere contravențională-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 137
Ședința publică de la data de 12 ianuarie 2016
Instanța constituită din:
Președinte: Cătălina-Maria Bran
Grefier: S. A. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul M. C. M. și pe intimatul I. D. POLIȚIA MUNICIPIULUI C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, au lipsit părțile.
Instanța constată, în temeiul art. 244 Noul Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească.
În temeiul art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța consideră lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și închide dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin acțiunea înregistrată la data de 04.03.2015, petentul M. C. M. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. D. - Poliția Municipiului C., anularea procesului verbal . nr._ din data de 13.02.2015 primit de petent prin poștă la data de 27.02.2015 prin care a fost sancționat cu amendă si în consecință solicită si exonerarea sa de la plata amenzii aplicate.
În motivarea acțiunii, petentul a învederat că prin procesul verbal mai sus menționat pe care l-a primit prin poștă a fost sancționat cu amendă pentru faptul că ar fi avut folii aplicate pe triple, diminuând vizibilitatea în trafic.
Petentul arată că nu este adevărat ce s-a specificat în procesul verbal sus menționat, întrucât acesta nu posedă folii pe triple, iar în ziua respectivă nu a fost oprit în trafic si verificat, petentul a luat cunoștință despre acest lucru în momentul când a primit procesul verbal acasă.
Acest lucru rezultă din faptul că procesul verbal nu este întocmit în prezența sa, nu este semnat de petent si nu conține nici martor asistent, motiv pentru care consideră că procesul verbal este absolut nul.
Acesta specifică în procesul verbal că nu au fost prezentate persoane la fața locului. Menționează faptul că acesta nu ar fi luat la cunoștință despre aceste lucruri în momentul când a primit procesul verbal prin poștă, deci afirmația acestuia la rubrica alte mențiuni că ar fi luat la cunoștință si că ar fi refuzat să semneze procesul verbal nu este adevărat, întrucât procesul verbal nu este întocmit în prezenta sa.
În data sus menționată de 13.02.2015, petentul ar afla la București împreună cu doua persoane pe care le va aduce în instanță pentru a-i dovedi nevinovăția.
Cele menționate de petent, înțelege să dovedească proba cu înscrisuri si anume: procesul verbal, în original, copie Ci a petentului, copie de pe plicul cu data de poștei, duplicat de pe prezenta cerere de chemare în judecată si proba cu înscrisuri.
În drept, își întemeiază prezenta pe dispozițiile în baza OG nr. 2/2001.
La data de 18.03.2015, petentul a depus cerere de complinire a acțiunii la care a anexat dispoziție de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei RON, achitată cu chitanța nr._-78-0034 din data de 19.03.2015.
Acțiunea este legal timbrată.
La data de 20.04.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petentul M. C. M. împotriva procesului verbal . nr. 13.02.2015, pe care o consideră ca neîntemeiată.
La data de 26.06.2015, intimatul I. D. a depus întâmpinare la plângerea contravențională formulată de petent pe care o consideră neîntemeiată, solicitând să se constate că procesul verbal este încheiat cu respectarea condițiilor de fond si de formă prevăzute de OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Cât privește starea de fapt descrisă de agentul constatator în procesul-verbal solicita instanței de judecată să constate că aceasta nu poate fi înlăturată de declarația unui martor audiat la solicitarea petentului. În opinia lor instanța de judecată nu poate da relevanță maximă unei astfel de probe, înlăturând astfel constatările agentului de poliție din procesul-verbal de contravenție, care este un act de autoritate. Altfel spus, printr-o probă indirectă ar fi înlăturată o probă directă, ceea ce este inadmisibil
In cazul in care persoana propusa ca martor face parte din cele enumerate la art.315, alinl.NCPC instituția noastră se opune la ascultarea acesteia.
Așadar, măsura dispusa de către agentul constatator este temeinica si legala, procesul verbal facand deplina dovada a situației de fapt menționate in cuprinsul sau.
Referitor la procesul-verbal. consideră ca instanța de judecata trebuie sa-i recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, având in vedere ca este intocmit de un agent al statului aflat in exercițiul funcțiunii.
Așadar, consideră că I.P.J. D. a dovedit vinovăția petentului și a înlăturat astfel caracterul inechitabil al procedurii de constatare a săvârșirii unei contravenții, despre care acesta face vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Mai mult decât atat, procesul-verbal de constatare si sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate si temeinicie, prezumție care, desi neconsacrata de legislative, este unanim acceptata, atat in doctrina de specialitate, cat si in practica instanțelor judecătorești.
Solicită să observe că fapta pentru care petentul a fost sancționată contravențional a fost constatată personal de agentul constatator, astfel încât procesul verbal, care a fost legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie.
Din analiza procesului-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (I) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit art. 15 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravenția se constată printr-un proces verbal încheiat de persoane anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori. Pot fi agenți constatatori: primarii, ofițerii și subofițerii de poliție din cadrul M.A.I, special abilitați, persoanele împuternicite în acest scop de miniștri și alți conducători ai autorităților administrației publice centrale, de prefecți, președinți ai consiliilor județene, primari, de primarul general al municipiului București, precum și alte persoane prevăzute în actele normative cu caracter special.
Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal, atât timp cât acesta nu aduce probe, ori nu invocă împrejurări credibile.
Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară sau chiar penală.
Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicită să se constata faptul că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de petent, și nicidecum de către agentul constatator.
Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv procesul verbal de contravenție în dosarul cauzei care au forță probantă prin el însuși si constituie o dovadă suficientă petentului si dovada de comunicare a actului sancționator.
De asemenea ,solicită să se aibă in vedere dispozițiile art.254 din Noul Cod de Procedura Civila potrivit cărora dovezile care nu au fost cerute prin cererea de chemare in judecata nu vor mai putea fi cerute decât in condițiile prevăzute de art.254 alin 2 din același act normativ. Solicită acesta întrucât, in caz contrar se creează contravenientului o poziție net favorabila, apărările noastre si probele propuse raportandu-se doar la motivele invocate de petent prin cererea de chemare in judecata.
La data de 25.05.2015, petentul M. C. M. a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat să se dispună respingerea întâmpinării pârâtei ca fiind nelegală și netemeinică.
Consideră că un proces verbal încheiat în lipsa sa, fără să conțină martor asistent si fără să fie semnat de către petent, este un proces absolut nul.
Prin încheierea de ședință din data de 22.09.2015, instanța a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, probă solicitată de ambele părți si a decăzut petentul din proba testimonială având în vedere că acesta nu a indicat numele si adresa martorului în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către I. D. pentru a transcrie procesul verbal . nr._ din data de 13.02.2015, relațiile fiind comunicate cu adresa nr._ din data de 13.10.2015.
Prin încheierea de ședință din data de 03.11.2015, instanța a dispus amendarea petentului cu amendă judiciară în cuantum de 300 lei RON pentru nedepunerea certificatului de înmatriculare si copia poliței de asigurare RCA valabilă la data de 13.02.2015, înscrisuri necesare soluționării plângerii, asupra încheierii de amendare petentul a făcut cerere de reexaminare.
Prin cererea de reexaminare, petentul a învederat că petentul arată că nu a mai primit niciun fel de citație prin care să i se pună în vedere să depună înscrisurile respective, neștiind că trebuie să le depună.
Înțelege să depună copia certificatului de înmatriculare si copia poliței de asigurare RCA valabilă la data de 3.20.2015.
Din această poliță care este făcută la data de 22.12.2014 are valabilitate până la data de 21.06.2015, deci avea polița valabilă la data de 13.02.2015.
Solicită să dispună reexaminarea încheierii si să anuleze amenda judiciară în cuantum de 300 de lei stabilită în favoarea sa.
La data de 07.1.2015, petentul a depus cerere la care a anexat dispoziția de achitare a taxei de timbru în cuantum de 20 de lei RON, achitată cu chitanța nr._-341-0067 din data de 07.12.2015.
Prin încheierea de ședință din data de 07.12.2015, instanța a dispus admiterea în parte a cererii de reexaminare si a redus cuantumul amnezii judiciare aplicată petentului prin încheierea din data de 03.11.2015 de la 300 lei la 50 lei.
La data de 12.01.2016, petentul a depus cerere la care a anexat certificatul de înmatriculare si polița de asigurare RCA valabila la data de 13.02.2015 emisă la data de 22.12.2014 până la 21.06.2015.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/13.02.2015 emis de Poliția Municipiului C.- Biroul Rutier, petentul M. C. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 877,5 lei și avertisment pe motiv că la data de 13.02.2015 ora 15.15 a condus auto Daewoo Tico cu nr._ pe . avut aplicate tratamente chimice pe stopurile spate ce diminuează vizibilitatea, nefiind omologate; totodată nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare; la momentul opririi nu au fost prezente alte persoane. Faptele pentru care a fost sancționat contravențional petentul sunt prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 1 pct 36 și art. 101 alin. 1 pct.18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Petentul nu a semnat procesul verbal, iar cu privire la acest aspect se arată că contravenientul a luat cunoștință despre cele consemnate în prezentul proces verbal dar refuză să semneze.
Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptelor contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care acestea au fost săvârșite, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptelor, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.
În privința motivului pentru care nu a fost semnat de către contravenient, se arată că acesta a refuzat semnarea, aspect ce nu poate fi confirmat de către un martor asistent întrucât agentul constatator a menționat la rubrica privind descrierea faptei că în momentul opririi nu au fost prezente alte persoane, arătând deci existența unei imposibilități de a identifica un martor asistent.
Analizând legalitatea procesului verbal, instanța reține corecta încadrare juridică a faptelor contravenționale, prin indicarea atât a textului de lege care prevede obligațiile legale ale conducătorului auto, cât și a textului de lege care stabilește caracterul contravențional al încălcării acestor obligații și sancțiunea ce intervine.
Ca atare, motivele de nelegalitate invocate de petent privind lipsa semnăturii sale ori a unui martor asistent sunt neîntemeiate.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional este un mijloc de probă care nu face dovada vinovăției petentului, ci dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice, iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viață și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății în respectarea acestor reguli este de importanță capitală. În același timp, însă, persoana sancționată în baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea imprejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate între scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de indeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).
Petentul beneficiază în prezenta cauză de o prezumție de nevinovăție care nu este însă absolută, așa cum nu este absolută nici prezumția de legalitate a procesului verbal. Faptele constatate personal de către agentul de poliție dau naștere unei prezumții simple în ce privește situația desfășurării evenimentelor, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Instanța are obligația de a asigura un raport de proporționalitate între aceste prezumții în vederea respectării caracterului echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.
Astfel, deși petentul a susținut că procesul verbal ar fi fost întocmit în mod fictiv, fără ca în realitate să fi fost oprit în trafic, nu există nici un argument logic pentru faptul inserării în cuprinsul procesului verbal a unor date de identitate ale petentului, a unor date de identificare a autoturismului ori a poliței RCA cu care era asigurat autoturismul, decât în măsura în care acestea ar fi fost efectiv constatate în mod direct de către agentul de poliție. Petentul a depus la dosar, la solicitarea instanței, copia certificatului de înmatriculare și a poliției RCA, din cuprinsul cărora instanța observă faptul că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ nu este proprietatea petentului ci a numitului S. A., domiciliat în C., astfel că este greu de crezut că agentul de poliție ar fi putut asocia numele petentului ce domiciliază în Bucovăț și datele acestuia cu un autoturism al cărui proprietar este un terț. Totodată, numai în condițiile în care petentul a condus acest autoturism și are o legătură cu proprietarul ce i l-a încredințat spre a-l conduce, se explică posibilitatea petentului de a depune la dosarul cauzei copia actelor autoturismului.
Prin urmare, deși petentul a susținut că la data faptei nu se afla în localitate și nu circula cu acest autoturism, fiind plecat la București, nu a făcut o astfel de probă. Totodată instanța reține că nu există nicio explicație rațională pentru ca agentul de poliție să fi cunoscut atât datele petentului cât și ale unui autoturism ce nu este în proprietatea petentului, decât în măsura în care l-ar fi oprit pe petent circulând în trafic cu acest autoturism la data și ora menționate în procesul verbal.
Ca atare, instanța apreciază că, deși prin plângerea formulată, petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora, nu a prezentat o explicație rațională motivului pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În raport de cele menționate, instanța constată că procesul verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, fiind astfel înlăturată prezumția de nevinovăție de care se bucură acesta și confirmată situația de fapt reținută de agentul de poliție.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Dispozițiile din O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
În analiza proporționalității sancțiunii aplicate, instanța apreciază că, în raport de gradul de pericol social pe care îl prezintă fapta de a pune în circulație un autoturism ale cărui stopuri pe spate au vizibilitatea diminuată din cauza unor tratamente chimice aplicate, neomologate, punând în pericol circulația pe drumul public și creând premise concrete pentru producerea unui accident, de împrejurările săvârșirii, de urmarea ce s-ar fi putut produce asupra vieții și integrității fizice a persoanelor participante la trafic, dar și asupra propriei persoane a petentului, aplicarea sancțiunii contravenționale s-a făcut în concordanță cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, fiind în limitele prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002. În privința sancțiunii avertismentului aplicate pentru fapta de a nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, instanța constată că este corect individualizată, fiind în concordanță cu pericolul social redus al faptei.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, instanța urmează a respinge plângerea formulată împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/13.02.2015, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul M. C. M. cu domiciliul în Bucovăț, nr. 265 județul D., în contradictoriu cu intimatul I. D. cu sediul în C., ., județul D., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, apel care se depune la Judecătoria C..
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
C. M. B. S. A. G.
Red. jud. C.M.B.
Tehnored. gref. S.A.G.
26.01.2016, 4 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 136/2016.... | Pretenţii. Sentința nr. 149/2016. Judecătoria CRAIOVA → |
|---|
